Carlos Sanchez elementul surpriza din strategia lui Paolo Sousa

Doar patru echipe (Sampdoria, Empoli, Crotone si Udinese) nu au cunoscut gustul golului in etapa cu numarul XX a Seriei A TIM. O runda in care gazdele au inregistrat sase victorii si o remiza alba. Oaspetii au reusit sa culeaga toate punctele puse in joc prin intermediul celor de la AS Roma si Bologna.

Spre deosebire de etapa precedenta in care s-au marcat doar 18 goluri, in prima runda a returului s-au inscris nu mai putin de 30 de goluri pe stadionele din Serie A, iar clasamentul golgeterilor este condus de Mauro Icardi cu 15 reusite. La o scurta privire pe acest clasament se remarca faptul ca nu mai putin de cinci atacanti din top sase au reusit sa scuture plasele adversarilor. Singurul restatant la acest capitol fiind Edin Dzeko de la AS Roma, atacant care a ratat sansa golului avuta in ghete in minuntul 18 de la punctul cu var in partida de la Udine.

Deprecierea petrodolarului

Florentino Perez și începutul nebuniei 

La începutul anului 2000 Real Madrid avea un nou președinte în persoana lui Florentino Perez. Acesta își clădise întreaga campanie în jurul promisiunii că va construi o echipă stelară la Madrid. După alegerea în fotoliul de președinte al echipei acesta avea să dea startul unei noi epoci în fotbal.

Fiind om de afaceri la bază Perez gândea în termeni de business. A dezvoltat și exploatat foarte mult conceptul de marketing în fotbal. Crezul după care se ghida era unul simplu: „Banii aduc bani!”

Dorința sa era să o transforme pe Real Madrid într-o echipă globală și s-a folosit din plin de capitalul de imagine al clubului. Scopul final îl reprezenta creșterea brandului Real Madrid cu impact direct asupra veniturilor ce intrau în conturile clubului. Întreaga strategie era bazată pe renumele jucătorilor echipei.

În acest sens prima mutare a lui Florentino Perez a fost aducerea lui Luis Figo de la marea rivală Barcelona pentru o sumă în jurul a 59 de milioane de euro, un record absolut la acea vreme. Un an mai târziu pe Bernabeu sosea Zinedine Zidane de la Juventus, iar Perez plătea în jur de 78 de milioane pentru starul francez și ridica ștacheta în materie de transferuri. La acea vreme nu cred că cineva conștientiza că prin această abordare Florentino Perez a început să rostogolească un bulgăre de zăpadă care devenea din ce în ce mai mare. Prin sumele vehiculate se setaseră noi cote și standarde la nivelul pieței.

FC Liverpool si ultimul front necucerit

Dacă ar fi să enumerăm câteva dintre cele mai reprezentative și iubite echipe din lume fără îndoială că printre numele ce vor fi menționate se va afla și Liverpool FC. Premier League este campionatul în care se investesc cei mai mulți bani, nivelul de valori fiind unul foarte strâns. De la crearea Prenier League în sezonul 1992-1993, doar șase echipe au reușit să câștige titlul măcar o dată (Man.United, Arsenal, Blackburn Rovers, Chelsea, Man.City și Leicester). Liverpool FC, căci ea este echipa asupra căreia ne vom îndrepta atenția, are în palmares 18 titluri de campioană, dar nici unul în perioada Premier League, ultimul succes datând din sezonul 1989-1990. Liverpool în nici un caz nu poate fi trecută în categoria echipelor care au câștigat campionate în competiția internă și după care au intrat într-un soi de anonimat. Liverpool nu și-a pierdut niciodată spiritul, povestea lor a mers mai departe, au continuat să dea fotbalului jucători magnifici. Le-au lipsit însă un succes în campionat, deși în acest sfert de secol au fost mereu acolo sus. Dar niciodată în vârf.

Până la acesată „secetă”, apărută la începutul anilor ’90, Liverpool trecuse prin momente de excepție, în care a încântat lumea fotbalului, a câștigat tot ce se putea, devenind o adevărată forță în fotbalul european. Vorbim de perioada 1973-1990 când cormoranii au câștigat 11 titluri din cele 18 pe care le au în total în palmares, 4 Cupe ale Campionilor Europeni, 2 Cupe UEFA, 3 Cupe ale Angliei și 4 Cupe ale Ligii Angliei. Echipa din anii ’80 este considerată una dintre cele mai bune din istoria fotbalului. În perioada aceea pagini importante din istoria fotbalului au fost scrise de jucători uriași precum Ian Callaghan, John Toshack, Phil Thompson, Phil Neal, Alan Hansen, Kenny Dalglish sau Ian Rush conduși de manageri ca Bill Shankly, Bob Paisley, Joe Fagan, plus același Kenny Dalglish care fusese și în ipostaza de antrenor. Au pavat un drum plin de succese și trofee, au ridicat ștacheta la un nivel la care nimeni nu a mai reușit până acum la clubul din Merseyside. Și totuși cum se face că un club atât de prosper, care totuși mereu a ținut aproape să nu reușească să se încoroneze din nou campioana Angliei? Sigur că nici o echipă nu este de neînvins, seria aceea magnifică trebuia să se oprească la un moment dat.

Ce inseamna in fotbalul de astazi un antrenor mare?

Nu am fost niciodata cucerit de antrenorul Guardiola, asa cum nu ma da pe spate ciferele obtinute de Zinedine Zidane cu Real Madrid din postura de antrenor principal. Desi AC Milan a castigat de doua ori UEFA Champions League si a mai jucat o finala sunt de parere ca trio-ul de glenza fina de la mijlocul terenului Pirlo – Seedorf – Rui Costa merita mult mai mult pe plan intern, dar a fost tras in jos de rigiditatea lui Carlo Ancelotti din vremurile respective. Un Ancelotti care din pacate in Serie A nu a scos tot ce era mai bun din Zinedine Zidane in cele doua sezoane si jumatate petrecute la Torino. Tot acelasi Carlo Ancelotti din fixatie tactica a refuzat transferul lui Roberto Baggio de la AC Milan la AC Parma. Cel putin asa sublinia la capitolul regrete in propria carte autobiografica.

Pentru a aprecia corect dimensiunea lui Zinedine Zidane in debutul anilor 2000 a fost nevoie de un transfer la Real Madrid. Poate ca Marcello Lippi in al doilea mandat ar fi reusit sa-i ofere dimensiunea necesara pe care o impunea talentul pur de care beneficia artistul francez, insa la revenire isi facuse alte planuri tactice. Dorea mai multa libertate de miscare pentru Alex Del Piero si un plus de agresivitate in linia de mijloc prin prezenta lui Pavel Nedved, iar ”furia blonda” a fost un transfer al naibi de costisitor la vremea respectiva.

Etapă favorabilă pentru Chelsea. United și Liverpool se anihilează reciproc, iar Pep e umilit de Everton

S-a consumat și a 21-a filă din povestea numită Premier League. Liderul Chelsea reușește să păstreze un avans bun față de urmăritoare, în timp ce derby-ul Angliei, United vs Liverpool s-a încheiat indecis pentru a o avantaja pe gruparea condusă de Antonio Conte. Perdantul rundei este, de departe, Pep Guardiola, care a pierdut cu 4-0 pe terenul lui Everton.

Marcos-Alonso

Duelul ultimelor 2 campioane a fost tranșat de Conte

Am spus că sunt ultimele două campioane, adică Leicester și Chelsea, dar în același timp a fost și un duel între doi tehnicieni italieni. Este vorba despre Claudio Ranieri și Antonio Conte, ultimul ieșind învingător. De menționat este că pentru Conte a fost o săptămână agitată. Conform presei din Anglia, Diego Costa a fost ademenit de un salariu foarte mare din partea unei echipe din China și a refuzat să se mai antreneze. Până la urmă, italianul a dezmințit aceste zvonuri, Costa neparticipând la deplasarea de la Leicester din cauza unei accidentări la spate.

Dragoste în vremea lipsei de rezultate

Ceea ce se întâmplă în prezent la clubul patronat de Gigi Becali (voi evita să îi pronunț numele pentru că în urma procesului încă pe rol nu știu cum să mă adresez) este un adevărat mister. De la întoarcerea la echipă antrenorul Laurențiu Reghecampf a făcut o serie de promisiuni pe care nu le-a putut îndeplini. Însă ceea ce m-a surprins cu adevărat a fost lipsa de reacție a patronului în spațiul public.Așa cum ne-a obișnuit discursul patronului se schimbă radical de la o lună la alta, ba chiar și de pe o zi pe alta. În mai 2015 în presă apărea vestea că Laurențiu Reghecampf se afla pe lista de înlocuitori a antrenorului de atunci, Costel Gâlcă. Patronul declara în cadrul unei intervenții televizate:

Lorenzo Tonelli debuteaza cu gol la Napoli. Investitiile fac diferenta

O partida anulata datorita conditiilor meteo nefavorabile si doar 18 goluri inregistrate pe tabela de marcaj in etapa a XIX-a a Seriei A TIM. In aceasta ultima etapa a turului s-au distribuit 25 de puncte in clasament, dintre care nu mai putin de 16 puncte au fost inregistrate in dreptul gazdelor in urma celor 5 victorii si remizei albe inregistrate la Reggio nell’Emilia intre Sassuolo si FC Torino. Onoarea oaspetilor a fost salvata in aceasta runda de Inter Milano, AS Roma si Atalanta Bergamo.

Ca si importanta privind configuratia clasamentului, capul de afis al etapei a fost partida disputata de Empoli pe teren propriu in compania celor de la Palermo. Datorita tensiunii elaborate de zona retrogradarii, am avut parte de o partida inchisa in care diferenta a fost facuta pe final de meci in favoarea ”toscanilor” de penalty-ul transformat de veteranul Massimo Maccarone. Desi Palermo putea reveni relativ repede pe tabela prin Norbert Balogh, victoria formatiei pregatite de Giovanni Martusciello nu poate fi pusa sub semnul intrebarii. Empoli a avut avantajul omogenitatii liniei de mijloc, prin dinamica lui Saponara intre linii a dezvoltat o fluiditate mult mai buna in momentul posesiei, iar disciplina defensiva de care a dat dovada El Hadji Diousse in fata fundasilor centrali a anulat toate canalele de comunicare dintre Nesterovski si linia de mijloc siciliana.

Juventus Torino și Liga Campionilor. Visul devenit obsesie (III)

În anul 2011 Juventus își inaugura noul stadion construit în locul bătrânului Delle Alpi și toți suporterii bianconerilor sperau la un nou început pentru echipa de suflet. După ce în ultimii doi ani Juventus terminase campionatul doar pe locul 7 era momentul revenirii. Exceptând titlurile de campioană retrase în urma Calciopoli trecuseră 8 ani de la ultimul Scudetto câștigat de Juventus și era momentul ca seceta să ia sfârșit. 256863_225970514096852_171522852874952_966850_2978089_oVara acelui an a însemnat pentru Juventus o revoluție la nivelul lotului. Noul antrenor, Antonio Conte, avea experiența promovării în Serie A cu Bari și Siena și dorea să formeze o echipă care să se poată bate cu șanse reale la titlu. Acesta începe remanierea lotului prin despărțirea de o serie de jucători ajunși la maturitate de la care Juventus a așteptat ani la rândul să confirme, dar nu au făcut-o.  Astfel că Raffaele Palladino, Davide Lanzafame sau Cristian Pasquato sunt cedați altor echipe. Recunoscut pentru faptul că nu îi place să lase nici un lucru la voia întâmplării și pentru disciplina de fier Antonio Conte decide să îi îndepărteze de la echipă și pe jucătorii capricioși precum Tiago sau Felipe Melo. În locul acestora au sosit la Torino o serie de jucători care au reprezentat nucleul echipei ce avea să ajungă în finala Ligii Campionilor în 2015.

Să-l ai pe cel mai bun nu e suficient

15896116_10155123717964305_8822766782026397439_o

Criza Barcelonei nu este un eveniment recent. Aflată într-o dispoziție de joc incoerentă încă din aprilie, formația blaugrana a ieșit în evidență doar prin sclipirile nenumărate ale lui Messi din 2016, precum și startul lui 2017. Cu toate acestea, argentinianul nu e jucător de tenis și depinde de colegii săi într-o măsură fundamentală.

Nu voi da timpul înapoi să scriu despre cum era Barcelona să piardă totul în doar câteva săptămâni, în ediția precedentă de campionat. Tactic, fanii Barcelonei au fost protagoniștii unor deziluzii monumentale cu Enrique pe bancă. Au fost alături de el și la cele 8 trofee în 2 ani, ce-i drept. Dar nu la numărul de cupe se rezumă filozofia Barcelonei. Cel puțin nu cea căreia Johan Cruyff i-a potrivit o aură impozantă. „Mes que un club” are conotații speciale pentru fiecare suporter în parte, dar elementele comune sunt și vor rămâne primordiale în ochii tuturor fanilor. Estetic, Barcelona a alternat momentele ridicole, cu cele fantasmagorice. Oricât de tare s-ar contura „Hater” deasupra capului meu, voi spune asta: Lucho nu i-a învățat pe Iniesta, Messi sau Suarez să creeze acțiuni rapide și efervescente. Nici n-aș zice că n-are vreun merit dar băieții lui se cam descurcă singuri de prea multă vreme.

Ali Dia impostorul din Premier League

De-a lungul timpului in Premier League au jucat fotbalisti precum: Thierry Henry, Alan Shearer, Michael Owen, Cristiano Ronaldo, Ryan Giggs, Patrick Vieira sau Luis Suarez. Printre aceste nume grele si-a gasit loc si Ali Dia. Doar 53 de minute i-au fost suficiente ca sa intre in istoria Premier League. Toata lumea isi va aduce aminte de Ali Dia ca fiind cel mai prost jucator din istoria competitiei.

ali-deaPovestea incepe in 1996, iar printre protagonisti a fost si George Weah, insa fara voia sa. Southampton era antrenata de Graeme Souness, iar situatia echipei era complicata. In 13 meciuri reusisera doar 15 puncte si se aflau in zona de jos a clasamentului. In acelasi timp in una din ligile semi-profesioniste din Anglia debuta Ali Dia. Senegalezul intra pe teren in tricoul lui Blyth Spartans impotriva celor de la Boston United. A fost primul si singurul meci pentru Blyth.

De ce Eric și Samuel?!

15966813_1283620731694612_1693412395_o

Perioada în care fundașii africani nu reprezentau o opțiune pentru cluburile cu pretenții s-a cam terminat. Cel puțin în cazul meu, această prejudecată nu-și mai găsește locul printre certitudini. Voi scrie despre fundașii mei preferați și despre modul în care aceștia s-au desprins de nume mult mai sonore, în ierarhia mea. Deși vorbim de un camerunez și un ivorian, nu ambii joacă pentru naționale africane, Franța fiind cea care l-a selecționat pe Umititi încă din perioada junioratului. Despre Eric Bailly și Samuel Umtiti voi încerca să potrivesc o serie de cuvinte într-o versiune subiectivă dar argumentată.

Caracterul lui Harlem Gnohere

Ieri a fost inchisa oficial dilema Harlem Gnohere. Sa fiu sincer nu ma asteptam sa se realizeze acest transfer. Pe perioada subiectului deschis nu ma gandeam la nimic altceva decat la o noua trufie mediatica expusa asa cum ii este obiceiul, de Gigi Becali.

gnohereIn momentul in care fost lansat primul zvon in legatura cu o eventuala tradare a fostului atacant dinamovist, nu credeam in acest transfer. Ma gandeam in plan principal la onoarea, iar in plan secundar la lacomia lui Mircea Rednic. Prin faptul ca Harlem Gnohere a lasat inca din start o usa deschisa negocierilor cu Steaua, incepuse sa se contureze o impresie generala: aventura atacantului francez in ”Stefan cel Mare” se apropie de sfarsit, insa banuiam un contract servit de impresarul Mircea Rednic, pe adresa jucatorului din Belgia sau tarile arabe. Cel putin la vremea respectiva exista o relatie extrem de apropiata intre jucator si fostul antrenor, iar in ultimul timp as fi mizat pe o oferta concreta de la Mouscron. Cine stie? Poate ca legatura a fost rupta in ultima perioada, drept urmare transferul si probabil contractul jucatorului a fost negociat de impresarul Ana Maria Prodan. Sa ne permitem sa fim putin rautaciosi. Se poate spune ca deja Gnohere a debutat cu dreptul la noua echipa.

Suporteri de legendă – Maria Cornea

Doamna Maria Cornea a împlinit în luna octombrie a anului ce tocmai a trecut respectabila vârstă de 90 de ani. Este originară din Cluj, dar locuiește în București de mai bine de 70 de ani.

Schimbarea prefixului nu a fost singura bucurie pe care anul 2016 i-a dăruit-o astfel că doamna Cornea a avut șansa de a vedea pentru prima oară de pe stadion un meci al echipei naționale a României. Asistase ultima oară la un meci de fotbal în anul 1958 atunci când mergea împreună cu soțul la o partidă a lui Dinamo București.

Iar ca așteptarea de atâția ani de zile să nu fie în zadar ocazia Campionatului European din Franța i-a prilejuit ginerelui doamnei să îi facă una dintre cele mai frumoase surprize. Deși este stabilit în Detroit acesta a făcut deplasarea în Franța împreună cu familia pentru a susține echipa națională.

cornea_30246400Înaintea meciului cu Albania doamna Cornea a avut un mesaj pentru jucătorii naționalei:

„Să se pregătească bine, să aibă putere și forța ca să câștige și să facă un popor fericit. Cu Dumnezeu înainte vom câștiga! Hai, România!”.

Donnarumma si Dybala. Doua transferuri nerealizabile care tin capul de afis in perioada de mercato

Fiind de regula foarte atent la tot ce se intampla in fotbalul italian, in debutul noului an calendaristic, rasfoind presa peninsula si interna, doua stiri axate pe nisa transferurilor mi-au atras atentia: Donnarumma la FC Barcelona si Paolo Dybala la Real Madrid.

donnarummaIn acest sprint fara oprire generator de trafic in spatiul virtual, desi nu sunt deacord, inteleg titlurile fanteziste la care apeleaza astazi jurnalistul sportiv pentru a-si vinde continutul, insa nu de putine ori acest gen de titluri migreaza spre prostitutie intelectuala. Stiu! Apelez la un termen dur, insa nu pot pune eticheta in alta maniera cand citesc titluri de genul: ”Donnarumma la un pas de transferul carierei”. Cu tot respectul pentru istoria clubului FC Barcelona, pentru un fotbalist italian o trecere de la AC Milan la FC Barcelona nu echivaleaza cu transferul vietii sau cu un progres in cariera.

3-4-3 – Propriul antidot

conte33-e1478377252171

Seria incredibilă de victorii, în urma căreia trupa lui Antonio Conte a devenit lider detașat în Premier League, a ajuns astăzi la un sfârșit așteptat de toate contracandidatele.

Tot ce are un început trebuie să aibă și un sfârșit, însă sfârșitul șirului de victorii pentru Chelsea nu a venit întâmplător în fața lui Tottenham, o echipă care a ales tot un modul  cu 3 fundași centrali.

Această așezare, 3-4-3, care l-a propulsat pe Conte deasupra tuturor, a fost o întoarcere la filonul principiilor tactice după care se ghidează tehnicianul italian.