De la ipocrizie la realitate

LYON, FRANCE - JUNE 19: Denis Alibec of Romania runs with the ball during the UEFA EURO 2016 Group A match between Romania and Albania at Stade des Lumieres on June 19, 2016 in Lyon, France. (Photo by Clive Brunskill/Getty Images)

Nici nu intrasem în luna iunie, nici nu pregătiseră cei 3 secunzi primele antrenamente pentru Euro 2016 pe tărâm francez că deja bășcălia, ce se abătea asupra celor 20 și ceva de tricolori ridica puternice semne de întrebare cu privire la modul nostru de a gestiona o calificare. Când vorbesc de noi, mă refer la cei 20 de milioane de selecționeri care, ca de fiecare dată, sunt cu un pas înaintea antrenorului, jucătorilor și așa mai departe.

Duplicitatea fanilor pe parcursul celor 9 zile în care ne-am aflat în Grupa A este cumplită. Am pornit de la „scorul turneului îl vor face francezii cu noi” și am terminat aseară, șocați că naționala care trebuia să lase autocarul pe avarii a ieșit pe 4 în grupă. Nu știu dacă există oameni mai ipocriți ca fanii echipei naționale. După o reprezentație mai mult decât decentă cu Franța, optimismul era alarmant de periculos. Ne-am mințit cu atât patos încât ajunsesem să ne considerăm favoriți cu Elveția, uitând parcă de glumele gen Cola Zero ce au precedat debutul nostru în competiție.

Ambitia si eleganta lui Franz Beckenbauer

Cand apare Franz Beckenbauer, ghinionul se retrage din scena. Legenda este veche si stiuta : Beckenbauer s-a nascut sub o stea norocoasa. Si cum am putea vorbi altfel despre un personaj care a transformat in aur cam tot ce a atins? De altfel, el insusi recunoaste ca este logodit cu norocul : ”Ii sunt recunoscator bunului Dumnezeu pentru ca se poarta atat de frumos cu mine. De la El am primit totul si am grija sa-i multumesc in fiecare zi a vietii”.

Totusi o asemenea optica ar putea parea simplista. Caci desi ajuns foarte sus, Franz Beckenbauer a pornit relativ de jos. Cartierul Giesing, unde si-a petrecut copilaria, este una dintre zonele muncitoresti ale orasului Munchen. Cu un tata postas si o mama casnica, micul Franz nu are carne pe masa in fiecare zi. Dotat incontestabil pentru fotbal, foarte tanarul jucator evolueaza la un club modest : SC Munchen 1906. Un conducator a lui TSV Munchen 1860, cel mai mare club din oras pe vremea aceea, il remarca si-l convinge sa se transfere in sezonul urmator. Insa inainte de asta are loc derby-ul local. Un derby care degenereaza atat de urat, incat Franz incaseaza o palma chiar de la conducatorul care luase legatura cu el. Decizia lui e ferma: nu se va duce la Munchen 1860 ci la Bayern. Si iata cum o secunda de ratacire a modificat intreaga fata a fotbalului german.

Ce vrem si ce putem la EURO?

Ce vrem la Euro?

In conditiile in care fostul presedinte UEFA, Michel Platini a schimbat regula jocului oferind publicului european cantitate in dauna calitatii, pretentiile suporterului roman de a-si vedea echipa nationala in faza optimilor de finala nu sunt mofturi nefondate. In faza eliminatorie a campionatului european se pot califica in unele cazuri 3 echipe din aceiasi grupa, iar noi intalnim in ultimul meci din faza grupelor Albania. Cu o victorie in ultimul meci, cu un punct smuls in primele doua etape (Franta si Elvetia) si cu un gram de sansa, oferit de conjuctura rezultatelor din celelalte grupe, Romania se poate califica in optimile de finala si abia atunci putem vorbi de performanta sportiva.

suporteri_romania_68767600Cu exceptia Olandei care reprezinta exceptia ce intareste regula, lumea buna a fotbalului european in preliminarii a facut antrenament cu public, faptul ca noi ne-am chinuit cu Insulele Feroe este o alta ipoteza de lucru care ne arunca pe un alt fir al discutiei.

Cine suntem?

Cine suntem?

Mai bine spus cine am fost. Prin anii ’90 am avut o generatie de exceptie care a impresionat mapamondul fotbalistic in SUA, datorita victoriilor de rasunet reusite in fata Columbiei si Argentinei. Pe fondul unui sfert de finala de campionat mondial am cladit o echipa nationala capabila sa se califice fara probleme la turneele finale si sa joace de la egal la egal cu orice alta forta a fotbalului mondial. Pe atunci, indiferent de scor la final eram mandri de prestatia tricolorilor si multumiti cu performantele realizate. Noi publicul ne bucuram si sufeream alaturi de componentii echipei nationale.

Filmul cu Romania in lumea buna a fotbalului a fost rupt de Slovenia. Nici acum nu pot sa uit noroiul de pe chipul lui Cosmin Contra si urletul unei bucurii tampite scos de Srenko Katanec. A fost momentul in care ne-am desprins definitiv de generatia de aur si am imbratisat generatia calificarilor ratate sau daca vreti generatia ghinionista asa cum mai tarziu avea sa o caracterizeze Cosmin Contra sau Marius Niculae. Cu toate defectele si dezamgirile create, aceasta generatie putea sa-si scrie altfel istoria, daca intr-o zi de vara (2008) Adrian Mutu de la punctul cu var nu avea chef de glume cu Gianluigi Buffon. Sa fi trimis atunci acasa campioana si vicecampioana mondiala si sa fi mers in sferturi la brat cu Olanda, zau ca era un o proza de bestseller. Ghinion! Toata istoria acelei generatii se rezuma si este descrisa la perfectie de un penalty ratat.

În fotbal nu-i ca-n filme

 

General view of the opening ceremony prior to the UEFA Champions League final Real Madrid vs Atletico Madrid at Luz Stadium in Lisbon, Portugal, 24 May 2014. ANSA/ANDRE KOSTERS

 Cel puțin nu când vorbim de Real Madrid. Asta e paradoxal totuși, căci, teoretic discutăm de echipa cea mai apropiată de statutul impus de Hollywood.

   Pentru Atletico, finala de la Milano semăna mult cu un scenariu pe care toți l-am văzut și revăzut de atâtea ori pe micile ecrane. Vorbesc de filmele în care o echipă pierde dramatic la ultima fază fie că e vorba de baschet, baseball sau hochei dar la un momentdat se ivește a 2-a șansă și acum totul se întoarce în favoarea pierzătorilor care își schimbă medalia de argint în cea de aur și toată lumea e fericită că acest clișeu a fost dus până la capăt. Scenariul în care a fost implicată echipa lui Simeone însă, era unul mult mai apropiat de producțiile mexicane (telenovele) decât de cele americane, deoarece în ultimul act îi pică fix adversara din primul episod. Totul părea clar, istoria se repeta doar că rolurile se inversau. Dar n-a fost așa, în final tot albii s-au impus și se pare că băieții lui Simeone nu prea au citit scenariul potrivit.

Colosul cu picioarele de lut

In 1987, dupa ce France Football ii decerneaza Balonul de Aur, care il compenseaza pe cel mai bun jucator european al anului, primul impuls al lui Ruud Gullit este sa-l dedice lui Nelson Mandela, care putrezea intr-o inchisoare sud-africana. Explicatia? ”Situatiile noastre sunt total diferite. Eu ma bucur de toate onorurile, el isi petrece viata dupa gratii, desi este nevinovat. Dar cauza lui este si a mea: amandoi suntem negri”. Nascut in 1962 la Amsterdam, dintr-un tata surinamez si o mama olandeza, metistul Gullit nu a uitat niciodata sa lupte impotriva rasismului, si a intolerantei, nici chiar dupa ce a devenit un rasfatat al sortii. Cand vine insa vorba de fotbal, referirile la modele de urmat nu exista. ”Asa este, nu am avut nici un idol, confirma olandezul. Nu m-am indentificat niciodata cu un jucator sau altul”.

GULLIT MANDELAIn prima parte a carierei, la Feyenoord, tanarul Ruud isi incrucisa traictoria cu marele Johan Cruyff, a carui stea tocmai apune si fata de care manifesta o admiratie sincera. Insa el are grija sa se deosebeasca foarte repede de toti ceilalti. Mai intai impletindu-si parul in codite lungi, fiindca adora muzica reggae si este marcat de infatisarea castigatorului din 1983 al Roland Garros-ului, Yannich Noah. Apoi lucrand foarte mult la haltere, ridicand zeci de tone pe zi, pentru a-si dezvolta o musculatura de otel. Rezultatul? Gullit un colos (1,86 m si 83 kg) a carui rapiditate, forta fizica si dexteritate matura totul in cale. In acelasi timp buldozer si felin, olandezul este un jucator atipic.

Real Madrid – Manchester City 1-0. Antrenorul Zinedine Zidane

Real Madrid a reusit sa se califice in finala UEFA Champions League dupa ce a reusit sa invinga aseara pe ”Santiago Bernabeu” cu scorul de 1-0 pe Manchester City. Diferenta pe tabela a fost facuta in minuntul 20, atunci cand Gareth Bale a preluat in interiorul careului o pasa pe pozitie viitoare de la Daniel Carvajal si a reusit sa-l invinga pe Joe Hart cu un sut la coltul lung. In ultimul act, la Milano, Real Madrid va intalni intr-o reeditare a finalei din 2014 pe marea rivala din localitate, Atletico Madrid.

sursa foto: digisport.ro

sursa foto: digisport.ro

Vom beneficia la finalul sezonului de o finala interesanta. Diego Pablo Simeone are de luat o revansa dupa finala din 2014, atunci cand timp de 90 de minunte Atletico Madrid a fost echipa mai buna, insa a fost tradata in prelungiri de organizarea defensiva, iar in urma unei faze fixe printr-o lovitura de cap, Sergio Ramos a reusit sa trimita finala in prelungiri, acolo unde pe fondul caderii psihice a adversarului, Real Madrid a facut spectacol invingand cu scorul de 4-1. De patru sezoane incoace pe plan intern, Diego Pablo Simeone nu pierde in fata celor de de la Real Madrid, iar gruparea ”blanco” nu pierde finalele UEFA Champions League (Juventus 1998, Leverkusen 20002 si Atletico Madrid 2014).

Normalitatea Diego Pablo Simeone

DIEGO PABLO SIMEONECu doua etape inainte de finalul campionatului in La Liga, Atletico Madrid se afla la egalitate de puncte cu FC Barcelona si pentru a doua oara in ultimele trei sezoane echipa lui Diego Pablo Simeone a ajuns in finala UEFA Champions League. Daca mai exista un gram de dreptate in fotbalul de astazi Atletico Madrid ar trebui sa castige batalia finala atat pe plan intern cat si pe plan european.

Cu siguranta nu ar castiga antijocul sau autobaza asa cum sustin cei lipsiti de argumente si dezgustati de temperamentul vulcanic de care da dovada in spatiul tehnic meci de meci Diego Pablo Simeone. Ar fi doar o noua victorie a firescului in fotbal impotriva petrodolarului care ucide din fasa orice concept de concurenta sportiva.

Cinismul lui Diego Pablo Simeone si spiritul de lupta pe care-l etaleaza Atletico Madrid in dreptunghiul verde transmite mult mai multa emotie decat aerul de superioritate pe care-l etaleaza asasinii economici de la Real Madrid, FC Barcelona, Paris SG, Manchester City sau mai nou sub bagheta lui Josep Guardiola, Bayern Munchen.

Piramida

uruguay1930Cand a inceput sa se joace in mod regulat si organizat fotbal in Marea Britanie, in anii ’70 ai secolului al XIX-lea, s-au folosit sisteme de joc ce par astazi ridicole. Englezii foloseau indeosebi sistemul 1-1-1-8, iar mai apoi au preluat de la scotieni un sistem mai echilibrat, anume 1-2-2-6. Totusi , spre sfarsitul secolului toate echipele au adoptat un sistem de joc aparut pentru prima data in Tara Galilor si ramas in istoria fotbalului drept primul sistem de joc coerent. Asezarea in teren a fost supranumita „Piramida”, intrucat pe hartie arata ca o piramida cu baza spre atac, fiind format dintr-un portar, doi fundasi, trei mijlocasi si cinci atacanti. Intre 1890 si 1940 acest sistem si variantele sale ulterioare au dominat fotbalul mondial. De altfel se poate spune ca fotbalul exportat de catre englezi in Europa si America de Sud a fost ambalat in acest sistem si a devenit universal in aceasta imagine 1-2-3-5.

In esenta era vorba despre un sistem flexibil, indreptat spre atac, dar cu o remarcabila rigoare defensiva. Cei doi fundasi , de obicei jucatori puternici si tehnici, aveau in acelasi timp si o viteza foarte buna. Pe faza defensiva acestia se miscau inspre laturile terenului si urmareau extremele adverse. In acelasi timp cei trei mijlocasi ( halfi) incercau sa deposedeze interii si centru atacant al echipei adverse. Asadar , mijlocasul central avea un rol foarte important, acela de a se apara in fata atacantului central, de obicei un jucator care imbina forta cu fantezia. Cand echipa avea posesia, mijlocasii erau principalii distribuitori de baloane pentru atacanti si urcau adeseori in atac , surprinzand apararile adverse. Atacul era format dintr-un centru atacant, doi interi si doua extreme.

Cinci recomandari de transfer pentru echipele calificate in cupele europene

Managerii sportivi ai cluburilor care vor reprezenta fotbalul romanesc in viitoarea editie a cupelor europene ar trebui sa evite sa raspunda lNgadeu-448x292a telefoanele impresarilor care roiesc in jurul cluburilor pentru fel si fel de comisioane mai mici sau mai mari, in functie caz si sa arunce pentru o cateva secunde in perioada de transferuri privirea in curtea celor de la FC Botosani. In momentul de fata la gruparea moldava, se gasesc cinci fotbalisti care ar putea fi utili in sezonul viitor cel putin pe plan intern si la preturi accesibile pentru o echipa care are pretentia sa se califice in grupele cupelor europene.

1. Michael Ngadeu (25 de ani) – Sunt de parere ca dupa o perioada firesca de acomodare cu aerul tare al clasamentului ar putea juca titular la orice echipa care pretinde titlul in sezonul viitor. Fizicul de care beneficiaza este prima calitate care iese in evidenta, insa pe langa fizic are un plasament foarte bun, care-i permite sa castige dueluri unu la unu in situatii critice. Domina atat pe faza defensiva cat si pe faza ofensiva adversarul in jocul aerian, reusind sa marcheze nu mai putin de 5 ori in aceasta stagiune in urma fazelor fixe. Cred ca pentru Steaua sau Astra Giurgiu s-ar merita un sacrificiu si un risc de 300 de mii de euro. Daca de adapteaza in cel mult doua sezoane poate fi vandut in strainatate pe minim 1,5 milioane de euro.