2016 – un an puțin altfel


atp_world_tour_0

În sezonul competițional 2016, jucătorii de tenis nu doar au încântat fanii acestui nobil sport prin reprezentațiile lor la cel mai înalt nivel, ci au scris, împreună, o poveste plină de pasiune, emoție și surprize, la care fiecare a participat cum s-a priceput mai bine.

Unii au scris poate doar o pagină din această poveste, în timp ce alții au scris un întreg capitol. Indiferent de aportul fiecăruia, noi, iubitorii tenisului, am fost purtați într-o călătorie intrigantă și captivanta, pe care, cu acordul autorilor ei, o vom rezuma pe capitole în rândurile ce urmează.

Andy Murray-din umbra celor 3, în lumina gloriei meritate

Chiar dacă 2016 a început în nota așteptată, cu Djokovic adjudecându-și cu lăcomie primele două turnee de Grand Șlam al anului, un anume britanic, Andy Murray pe numele său, avea să facă pasul decisiv și să își ia în primire locul meritat în istorie.

După cum am menționat, prima parte a anului nu i-a adus prea multe motive de satisfacție. În primul turneu de Grand Șlam, Andy a reușit să ajungă, pentru a 6-a oară consecutiv în finală, însă, din nou, a trebuit să se încline în față aceluiași Novak Djokovic.

În urma finalei de la Roland Garros, unde am avut reeditarea finalei de la AO, cu același deznodământ, sârbul a reușit să realieze Marele Șlam al carierei. Cu un asemenea start fulminant, anul 2016 părea să fie doar o nouă oportunitate pentru Novak de a doborî noi recorduri. Și poate că așa ar fi fost, dar ghinionul lui s-a numit Andy Murray.

Un jucător fantastic, care fără să fie înzestrat cu mult talent, a știut să compenseze, perfecționând cu încăpățânare ceea ce Dumnezeu a avut bunătatea să îi ofere.

La Wimbledon, Murray a devenit primul britanic, în 81 de ani, dublu câștigător, după o finală în care a dispus de Milos Raonic. Acela a fost momentul în care zeița Fortuna și-a întors fața către el, continuând să îl vegheze până la finalul sezonului.

Nu la mult timp după această prestigioasă realizare, Andy e desemnat ca portdrapelul Marii Britanii la Olimpiada de la Rio.

O mare onoare și, totodată, o mare presiune pentru orice sportiv. Având însă sprijinul zeiței Fortuna, Murray s-a ridicat la înălțimea așteptărilor și s-a impus într-o finală dramatică cu Del Potro, apărându-și medalia de aur câștigată în urmă cu 4 ani, la Londra.

După această impresionantă victorie, britanicul pierde finala la Cincinnati în fața lui Cilic și este eliminat în sferturi la US Open, pentru ca, două luni mai târziu, pe fondul ezitărilor tot mai frecvente ale lui Djokovic, să devină, pentru prima oară în carieră liderul ierarhiei mondiale. Un vis devenit realitate, care oprea o serie de 122 de săptămâni petrecute de Novak pe prima treaptă a clasamentului.

Visul a avut certitudinea durabilității după ce Andy l-a învins pe Djokovic în finală Turneului Campionilor și a încheiat, nesperat după începutul dezarmant de sezon, anul pe locul 1, câștigând în total 9 trofee.

15220077_10154857253358701_9206547575996580853_n

 Novak Djokovic reușește Marele Șlam al carierei

Deși a început anul cum nu se poate mai bine, impunându-se în ultimul act la Australian Open, marea provocare pentru Djokovic era Roland Garros, singurul turneu de Grand Șlam care îi lipsea.

Înainte de această ediție, el mai disputase două finale, pierdute la Rafael Nadal și Stan Wawrinka.

În ciuda dominației categorice, Novak a avut mereu dificultăți la Roland Garros, în special din cauza lui Rafa, stăpân absolut în Franța.

2016 părea că i-a rânduit sârbului totul în favoarea sa: Nadal a fost nevoit să abandoneze din cauza unei probleme la încheietură, iar Wawrinka era departe de forma sa de grație.

Fără prea mari dificultăți, Djokovic a ajuns în finală, unde a dat peste același Andy Murray. Un început consistent al scoțianului, care și-a adjudecat prima manșă, a fost curmat de o revenire a lui Novak, care a câștigat cu autoritate următoarele 3 seturi și a devenit astfel doar al optulea jucător din istorie care reușește să câștige toate cele 4 turnee de Grand Șlam. Performanță cu atât mai impresionantă, deoarece în urma acestui succes, Novak devenea primul om de la Rod Laver (1969) care câștiga toate cele 4 turnee la rând.

novak-djokovic-french-open-roland-garros-2016-seiko-astron-gps-solar-dual-time-novak-djokovic-limited-edition-4

 

Al 3-lea turneu de Grand Șlam pentru Stan Wawrinka

Stan Wawrinka, posesorul celui mai eficient și estetic rever cu o mână din circuit, a fost toată cariera un jucător care a avut armele necesare să se impună în turneele importante, dar care nu a reușit să își atingă potențialul.

Situația s-a schimbat după ce acesta a început colaborarea cu Magnus Norman, omul care a reușit să-i învingă demonii interiori și să-l aducă pe calea succesului.

Nu în totalitate, pentru că, inevitabil, capriciosul elvețian continuă să se abată și astăzi, însă ceva mai rar.

Sub îndrumarea dibace a lui Magnus, Wawrinka a câștigat mult în plan mental, ceea ce i-a permis să își etaleze impresionantele arme cu o mai mare frecvență  și să se bată astfel de la egal la egal cu cei mai buni jucători ai lumii.

Deja câștigător de turnee de Grand Șlam (Australian Open și Roland Garros), Stan a devenit foarte periculos în circuit și datorită inconstanței lui, ce îl face imprevizibil și atât de greu de abordat.

Deși mulți îl vedeau câștigător pe Djokovic în ultimul turneu de Mare Șlam al anului (în special după ieșirea prematură a lui Andy Murray), Wawrinka s-a aflat în zi mare și a reușit să-l învingă din nou pe sârb într-o finală de Mare Șlam.

Declicul pentru elvețian s-a produs în runda a 3-a, acolo unde a fost nevoit să salvezez o minge de meci. După o revenire remarcabilă, nivelul încrederii în forțele proprii a atins cotele necesare deblocării celor mai bune servicii și celor mai năprasnice lovituri.

După un prim set echilibrat, câștigat în tie-break de Djokovic, Stan a jucat fără reținere și și-a adjudecat următoarele 3 seturi  de ușor, șocând lumea tenisului.

US Open Tennis

Un an dificil pentru Roger Federer și Rafael Nadal

Din 2004 (prima întâlnire dintre cei doi) și până în prezent, Roger și Rafa au împărțit ani întregi prima poziție în clasamentul mondial. Sezon după sezon, cei 2  au reprezentat vârful spre care majoritatea tânjea.

Împreună au făcut partide memorabile și au împărțit lumina succesului, câștigând un loc pe scena gloriei eterne.

Timpul însă nu iartă pe nimeni. Indiferent de mărimea reușitelor din trecut, respectivele victorii nu te pot apăra de intemperiile prezentului.

Roger Federer are 35 de ani, în timp ce Rafael Nadal 30. În ciuda diferenței, vremea tributului a sosit pentru amândoi.

Din cauza unei accidentări la genunchi, elvețianul a fost nevoit să își încheie sezonul competițional după semifinală de la Wimbledon, în timp ce Rafael Nadal, a fost nevoit să se retragă de la Roland Garros din cauza unei accidentări la încheietură.

Dacă Federer a decis să nu mai participe la niciun turneu în 2016, Rafa a fost mai insistent și a participat chiar și la Olimpiadă. Cu toate acestea, accidentarea și-a lăsat amprenta asupra corpului său, împingându-l și pe el să termine anul competițional mai devreme.

După ce ani la rând au împărțit faima și succesul, acum a venit vremea să împartă suferința și deznădejdea. Indiferent de moment, bun sau rău, eternii rivali par să fie legați prin felurite întâmplări de imprevizibilul destin.

1dd02

Revenirea fantastică a uriașului blând

Strălucirea unei stele în ascensiune părea să fie umbrită de josnicele probleme de sănătate umane. După cea de-a 3-a operație, Juan a fost la un pas să abandoneze în cel mai important meci al vieții. Cu sprijinul familiei și mânat de acea inimă mare și cutezătoare a sa, argentinianul a decis că încă e prea devreme să cedeze.

Ani de suferință, suportați cu stoicism și depășiți prin voință, chiar dacă l-au păgubit pe jucătorul Juan Martin Del Potro de posibile turnee câștigate, l-au întărit pe omul Juan Martin Del Potro, cel care în 2016 era decis să ofere o lecție de viață.

Totul a început cu Jocurile Olimpice de la Rio. Acolo, în primul tur, argentinianul l-a întâlnit pe Novak Djokovic.

Cu seninătatea omului greu încercat, care nu mai are nimic de pierdut, Del Potro, înarmat cu celebrul sau forehand, a reușit surpriza anului, eliminându-l pe favoritul numărul 1.

În parcursul său fulminant, Juan a reușit să-l elimine și pe Rafael Nadal (câștigătorul medaliei de aur în proba de dublu) și să dispute o finală dramatică și epuizantă cu Andy Murray.

Această aparentă dezamăgire nu avea să fie decât combustibilul care i-a dat forța necesară să își conducă echipă națională spre trofeul Cupei Davis.

Condus cu 2-0 la seturi în finală, Del Potro și-a amintit de reușitele sale impresionante din acest an, care cântăresc și mai mult văzute în lumina greutăților pe care acesta le-a depășit. Revenire fantastică și atât de greu încercatul uriaș blând reușea să facă fercită o națiune și să inspire o planetă.

2554

Be the first to comment on "2016 – un an puțin altfel"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: