3-4-3 – Propriul antidot

conte33-e1478377252171

Seria incredibilă de victorii, în urma căreia trupa lui Antonio Conte a devenit lider detașat în Premier League, a ajuns astăzi la un sfârșit așteptat de toate contracandidatele.

Tot ce are un început trebuie să aibă și un sfârșit, însă sfârșitul șirului de victorii pentru Chelsea nu a venit întâmplător în fața lui Tottenham, o echipă care a ales tot un modul  cu 3 fundași centrali.

Această așezare, 3-4-3, care l-a propulsat pe Conte deasupra tuturor, a fost o întoarcere la filonul principiilor tactice după care se ghidează tehnicianul italian.

Înfrângerea fără drept de apel în fața lui Arsenal, care reprezenta al 3-lea meci consecutiv fără victorie, l-a determinat pe noul antrenor al celor de la Chelsea să renunțe la experimente și să joace așa cum știe el cel mai bine: cu 3 fundași centrali. Așa cum a implementat și la Juventus, dar și la naționala Italiei.

Există două avantaje majore în urma utilizării acestei abordări. În primul rând, Conte este familiarizat cu acest modul, pe care l-a perfecționat de-a lungul anilor. În al doilea rând, permite celor 11 jucători, pe care antrenorul mizează constant aici la Chelsea,  să își atingă potențialul maxim, oferind astfel randamentul cerut de cea mai echilibrată competiție din lume.

De când s-a trecut la această așezare, echipa londoneză arată astfel: T. Courtois / G. Cahill, D. Luiz, C. Azpilicueta / N. Matic, N. Kante, M. Alonso, V. Moses / E. Hazard, Pedro(Willian) / D. Costa.

De fapt, această formație este mai mult un 3-4-2-1, pe tranziție negativă transformându-se într-un 5-4-1.

Spuneam câteva rânduri mai sus că distribuindu-și astfel elevii, managerul italian a pus în valoare toate calitățile acestora.

Aflat în centru, între cei 2 fundași, David Luiz poate fie să înainteze cu mingea la picior spre centrul careului să creeze superioritate numerică, date fiind calitățile sale tehnice, fie să coboare, iar din această poziție ceva mai retrasă să își utilizeze pasa lungă extrem de precisă.

Ingeniozitatea acestei formule se află însă concentrată în ofensivă.

Când se află în posesia balonului, Alonso și Moses avansează foarte mult, creând astfel numeroase opțiuni pentru atacul albaștrilor. De exemplu, pot fie să rămână lipiți de tușă și să creeze astfel superioritate numerică împreună cu Hazard, respectiv Pedro fie pot intra în centru permițându-le celor 2 să încrucișeze, derutând marcajul adversarilor.

De asemenea, în 4-2-3-1, pe fază defensivă, Kante trebuia să stea mult mai aproape de cei 4 fundași, nefiind foarte eficient. Acum, noua așezare a lui Chelsea îi permite francezului, care a realizat 43% din intercepțiile echipei, să adopte o poziție ceva mai avansată, împingând la rândul lui mijlocașul advers, mărind spațiul dintre atacanți și linia mediană.

Explicând toate acestea, ideea tehnico-tactică a lui Conte pare fără cusur. Este, într-adevăr, o soluție viabilă și foarte eficientă, însă ea este propriul său antidot, fiind o sabie cu două tăișuri.

În momentul în care Conte are în față un adversar de valoare apropiată, care folosește aceeași abordare tactică, problemele încep să apară. Așa s-a întâmplat și în sferturi la Euro 2016 în fața Germaniei, așa s-a întâmplat și în această ediție de campionat în fața lui Manchester City.

Să punctăm în ordine cronologică.

În partida de la Euro 2016, în urma căreia Germania a obținut biletele pentru semifinale, Low a surprins pe toată lumea adoptând un modul cu 3 fundași, inclusiv pe Conte, care s-a văzut atacat cu propriile arme.

Italianului îi place să preseze fundașii oponenți, pentru a îi determina să iasă din apărare cu minge lungă, dar, la rândul său preferă construcția bazată pe jocul de pase pornind de la fundași. Exact de același lucru s-a lovit în fața lui Low: presing agresiv asupra tripletei BBC, îngreunând construcția.

Această slăbiciune a fost observată și de Guardiola , care în ciuda faptului că a pierdut meciul din cauza unor greșeli individuale, l-a neutralizat aproape în totalitate pe Conte, deși unele voci reclamă cu prea puține argumente, carențe la acest capitol pentru iberic.

A propus o așezare în oglindă: 3-4-2-1, oferindu-le jucătorilor aceleași sarcini pe care le-a oferit și Antonio jucătorilor lui.

City începea printr-un presing avansat asupra celor 3 fundași: Cahill, Luiz, Azpilicueta, urmând ca echipa sa să se așeze într-un 5-4-1 dacă mingea nu era recuperată.

Aguero îl presa pe Luiz, Silva pe Azpilicueta, De Bruyne pe Cahill, iar mijlocașii centrali, Fernandinho și Gundogan, țineau aproape de Fabregas (titular în acel meci) și Kante. Exact același lucru făcea și Chelsea când City avea mingea.

Ambele echipe având doar un singur vârf contra a 3 fundași, ceilalți 2 luau în marcaj mijlocașii ofensivi, care în această formulă strâng în centru, neutralizându-i.

Același scenariu s-a desfășurat și în această seară, împotriva celor de la Tottenham.

1

Observăm aici presingul asupra celor 3 fundași și asupra celor 2 mijlocași, care veneau să creeze superioritate numerică, în încercarea de a anula presingul lui Pedro, Costa și Hazard.

2

Același lucru îl observăm și de partea cealaltă.

După cum deja am menționat, avantajul acestei abordări este că oferă echipei în ofensivă superioritate numerică pe flancuri. Înfruntând o echipă care se apără tot cu 5 oameni, acest avantaj este anulat.

Pochettino și-a învățat lecția de la Low și Guardiola, și a pregătit exemplar acest meci, apărându-se perfect în flancuri și sigilând mijlocul terenului după cum putem vedea aici:

4

Chelsea, la rândul ei securizând foarte bine zonele laterale, trebuia să facă același lucru și în privința centrului terenului. Lucru pe care nu l-a făcut în fazele din care au rezultat cele două goluri, care au reaprins lupta pentru întâietate.

3

Cu precădere la golul 2, se observă cu ușurință spațiul pe care Eriksen îl are la dispoziție. Greșelile se țin lanț în această fază. După această eroare de poziționare a jucătorilor lui Chelsea, Cahill nu strânge la timp, după care îi lasă lui Eriksen răgazul necesar pentru ca acesta să centreze, micuțul Azpilicueta ajungând într-un duel aerian imposibil de câștigat, cu Dele Alli.

13 victorii consecutive stopate de Tottenham, într-o partidă tacticizată, încâlcită, pentru care Pochettino s-a pregătit exemplar și în care le-a demonstrat tuturor, încă o dată, cum modulul lui Conte poate fi dejucat.

2 Comments on "3-4-3 – Propriul antidot"

  1. Stiti foarte bine, domnule Tanase, ca in meciul cu Germania Italiei i-au lipsit toti titularii din linia de mijloc Veratti, Marchisio, De Rossi, Candreva. Efectiv nu mai ramasese nimeni la constructie. Doar o minune il putea salva pe Conte.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: