AC Milan – Inter 3-0. Derby-ul lui Gianluigi Donnarumma

O prima constatare dupa al 216-lea Derby della Madoninna ar putea fi rezultata de faptul ca Inter Milano isi poate lua adio de la iluzia provocata in prima parte a campionatului: ”scudetto”. Noua puncte nu este o distanta iremontabila in momentul de fata pentru Inter in conditiile in care in joc mai sunt 48 de puncte. Problema care ingrijoreaza tifozeria este starea de spirit de la nivelul vestiarului si capacitatea lui Roberto Mancini de a remedia pe termen scurt aceasta criza a rezultatelor. In ultimele sase etape, Inter a acumulat doar 5 puncte in clasament. Nimic mai mult decat o medie demna de echipele care spera la salvarea de la retrogradare.

sursa : digisport.ro

sursa : digisport.ro

Daca o putem considera oficial pe Inter eliminata din lupta pentru titlu in aceasi masura putem sustine faptul ca marea rivala, AC Milan a intrat in lupta pentru ultima pozitie ce permite accesul in UEFA Champions League. Incet dar sigur cu o incapatanare de nedescris si dansand parca in permaneta cu sabia lui Damocles deasupra capului, Sinisa Mihajlovic a asezat Milanul pe o traictorie ascendenta a rezultatelor. Poate ca remiza cu AS Roma nu ar fi relevanta, acel rezultat pozitiv fiind mai mult situat pe fondul problemelor adverse, insa victoriile de acasa cu Fiorentina si Inter nu pot fi puse sub semnul intrebarii. Au fost succese in care intr-un mod sau altul in final AC Milan si-a etalat superioritatea la ora jocului. Ar intra in discutii sincopa de la Empoli, insa o constructie solida pe langa investitii masive mai necesita si timp. La orizont pe termen scurt, pentru AC Milan se aseaza un culuoar favorabil si cu largul concurs al unei conjucturi favorabile al rezultatelor indirecte derby-ul de pe ”San Paolo” poate fi abordat de pe pozitia a treia a clasamentului.

In ciuda scorului derby-ul de aseara nu a fost o partida spectaculoasa. Cel putin nu a fost genul de meci pe care doresti sa-l revezi cat mai curand daca nu ai in materie de fotbal inclinatii milaniste. Cu siguranta in registrul ambelor echipe, gasim partide mult mai atractive pe parcursul acestui campionat. In dreptul Milanului recomand cele doua deplasari de pe ”Olimpico”. Inter a aratat mult mai bine acasa cu AS Roma sau in deplasare cu SSC Napoli si probabil in ambele sensuri lista poate continua. Un telespectator neutru nu putea ramane captiv aseara in fata micilor ecrane daca nu observa intensitatea contactelor fizice. Din punct de vedere al implicari fizice si emotionale ambele echipe au reusit sa se ridice la inaltimea asteptarilor. O partida fara menajamente si un arbitraj haotic, iritant pe alocuri. Hent sanctionat cu cartonas galben la Jovetic, aceiasi infranctiune dar fara cartonas la scurt timp comisa de M’Baye Niang. Penalty sau nu la contactul Donnarumma – Eder, al doilea galben sau nu la Alex. Imprudenta comisa in interiorul careului asupra lui Mauro Icardi.

sursa: gazzetta.it

sursa: gazzetta.it

La contactul cu Eder, Donnarumma boxeaza mingea si nu poate fi vorba de fault insa ipoteza lansata aseara de mas-media italiana afirma ca decizia corecta ar fi fost lovitura o libera indirecta din interiorul careului. Ratand degajarea portarul nu ar fi avut voie sa joace mingea cu mana. Chestiuni marunte de regulament care ma depasesc si nu ma pot pronunta insa cert este ca in fata camerelor de luat vederi pe aceasta speta si-a justificat Roberto Mancini eliminarea.
Din punct de vedere tactic nu se poate remarca nimic special insa exceptia care intareste regula se intituleaza Gianluigi Donnarumma. Ambele echipe au mizat pe clasicul 4-4-2, fapt ce te-a dus cu gandul undeva la mijlocul anilor ’90. Perioada in care cei doi antrenori generau istorie pentru Sampdoria si putin mai tarziu la Lazio Roma in marea echipa construita de Sergio Cragnotti. Insa din pacate spre deosebire de acele vremuri, ambelor echipe le-a lipsit sarea si piperul fotbalului de atunci. Acel numar 10 de la mijlocul terenului, eliberat in mare masura de sarcini defensive si care creiona fantezia cu fiecare dribling, pasa peste sau printre apararile adverse care facea diferenta. Singurul jucator capabil sa macar teoretic de asa ceva aseara a jucat in flancul stang, obligat sa fie prima zona de tampon pentru Ljajic sau Perisic in functie de caz (Bonaventura). Poate si din acest motiv am avut senazatia unui fotbal liniar in care doar greselile individuale poate inclina balanta intr-o parte sau alta.




Statistic vorbind Donnarumma la 16 ani este cel mai tanar debutant in istoria derby-ului orasului Milano. Si ce debut! De departe cel mai matur om din defensiva lui Sinisa Mihajlovic. Poate ca a avut sansa la lovitura de cap rata de Eder in startul meciului dar la scurt timp a tinut tabela intacta plonjand ca o felina aproape de radacina stalpului din dreapta la sutul expediat de Brozovic. O scurta parateza: doar prin promovarea lui Donnarumma in formula de baza, Mihajlovic isi poate justifica sezonul de debut de pe banca Milanului. De vazut daca va fi si al doilea.

Pe fondul sigurantei oferite de gaselnita lui Mihajlovic gazdele in partea secunda a primei reprize au inceput sa iasa dintr-o anumita stare de presiune si sa puna stapanire in zona de mijloc. Totusi de necontestat faptul ca prin prezenta lui Montolivo si a lui Bonaventura, au avut un grad de lucidate tehnica in plus fata de adversar in zona de mijloc. Echilibrand balanta posesiei si initiativa atacurilor a venit si deschiderea de scor reusita de Alex. Daca privim modul in care a ajuns mingea in careu putem vorbi si de o doza de sansa, insa decat sa bat moneda pe acest aspect as prefera sa destram un mit. Defensiva de fier construita de Mancini. In jocul Interului nu exista aceasta notiune, este un termen de propus de cei care vor sa scoata ceva bun din ce propune Mancini la Inter in acest sezon. In realitate pe parcursul acestui campionat majoritatea adversarilor au avut suficiente posibilitati de a relua decisv din interiorul carelui. Atunci cand Samir Handanovic nu a mai reusit sa produca miracole, Inter a pierdut fara drept de apel (Fiorentina, Juventus, AC Milan).

In repriza secunda cel mai experimentat jucator din defensiva Milanului din inger se putea transforma in demon. Alex a avut doua ezitari si o imprudenta ce putea conta decisiv in economia rezultatului final. Ezitare in marginea careului remediata prin iesirea oportuna a lui Donnarumma dintre buturi in fata lui Jovetic. Dubla greseala in fata lui Icardi. In prima faza duel pierdut si salvat de plonjonul portarului la sutul lui Icardi iar in a doua faza imprudenta sanctionata prin indicarea punctului cu var.

sursa: gazzetta.it

sursa: gazzetta.it

Penalty-ul ratat de Icardi a fost cheia psihologica a meciului. Se spune ca nu este indicat ca cel care a obtinut lovitura de pedeapsa sa o execute. Poate fi o chestiune palpabila insa Icardi nu reusise sa se incalzeasca psihic cu miza meciului. Daca avea cinci – zece minunte petrecute in plus, Inter ar fi avut o sansa in plus. Bara este o chestiune milimetrica insa Icardi in momentul sutului a parut indecis si pe undeva incurcat de ignorata ce se putea citi pe chipul lui Donnarumma.




Cateodata fotbalul iti lasa senzatia ca este un sport ciudat. Pana in ultimele 20 de minute M’Baye Niang nu oferise nimic notabil. In sens negativ reprezenta in permanenta capatul de linie pe constructia gazdelor si nimeni nu-i prea intelegea rostul pe teren. Ne tot intrebam de ce intarzie Mihajlovic sa-l introduca pe teren pe rebelul Mario Balotelli. A stiut sarbul ce a stiut sau poate doar simpla inspiratie. Intr-o faza care nu anunta mare lucru Niang a reusit sa plaseze o minge in spatele lui Joao Miranda iar Carlos Bacca a fost omul potrivit la locul potrivit. Reluare din interiorul careului in diagonala fara nici o speranta pentru Samir Handanovic. La 2-0 povestea derby-ului era scrisa.
Nu a fost doar un assist pentru Niang. A inchis tabela intr-o faza in care Roberto Mancini a inteles sau cel putin ar trebui sa inteleaga ca decizia de al titulariza pe Davide Santon a fost eronata. Poate singura faza a meciului in care am reusit sa remarc un artificiu tehnic: lejeritatea cu care Bonaventura a reusit sa dribleze in interiorul careului.

AC Milan – Inter Milano 3-0 ( Alex 35′ Bacca 73′ Niang 77′)

AC MILAN: Donnarumma – Abate, Alex, Romagnoli, Antonelli – Honda (Boateng), Montolivo, Kucka, Bonaventura – Niang (Balotelli), Bacca (Bertolacci)

antrenor Sinisa Mihajlovic

INTER: Handanovic – Santon, Joao Miranda, Murillo, Juan Jesus – Ljajic (Alex Telles), Medel, Brozovic, Perisic (Felipe Melo) – Eder, Jovetic (Icardi)

antrenor Roberto Mancini

2 Comments on "AC Milan – Inter 3-0. Derby-ul lui Gianluigi Donnarumma"

  1. Nu mai stie nici el ce fundasi laterali sa mai bage. A incercat si cu Montoya si cu Nagatomo si cu Alex Telles, D Ambrosio, Santon si care or mai fi fost. Unul mai modest ca celalalt. Nu mai zic si de Juan Jesus…daca ala e fundas stanga, Luca Toni e fundas dreapta. Eu unul cred ca ei sunt si victima sistemului de joc a lui Mancini, el aglomerand f.mult zona centrala (de multe ori a jucat chiar si cu 3 mijlocasi defensivi Melo, Medel, Kondogbia) adversarul incearca dezvoltarea jocului in benzi si de multe ori fundasii lui laterali raman singuri in dueluri unu la unu cu adversarul si sunt victime sigure.

  2. buna analiza, cam asa ceva am remarcat si eu, un joc bun al lui Romagnoli, o linie de mijloc harnica cu Montolivo dirijand tot si doi atacanti iesind in final sa puna frisca pe tort

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: