Analiză tactică. Everton vs. Arsenal

O echipă cu reale probleme, atât de joc, cât și de clasament, Everton, întâlnea o formație Arsenal aflată într-o perioadă destul de bună, chiar dacă venea după o înfrângere curioasă la Watford.
De-a lungul frumoasei istorii a campionatului englez, nicio echipă n-a învins de mai multe ori o altă echipă decât Arsenal pe Everton. Adăugăm asta și la ideile de mai sus, iar victoria londonezilor părea iminentă.
Haideți să vedem și cum s-a întâmplat.

Formații:

N-am avut surprize în ceea ce privește distribuția jucătorilor, ambii tehnicieni optând pentru formația obișnuită: 3-4-2-1.

O mică noutate în ceea ce privește echipa lui Wenger vine din linia ofensivă. Acest meci a fost primul în care Ozil, Lacazette și Sanchez au început ca titulari. Și s-a văzut.
Dacă așezarea ofensivă era asemănătoare, tranziția negativă era abordată diferit.

În timp ce Everton propunea 4 mijlocași în fața apărării, cu Calvert-Lewin cel mai avansat jucător (nu se vede în această imagine), Arsenal a optat pentru un 5-3-2, cu Sanchez și Lacazette în față (nici eu nu apar în acest cadru).

Presing:

La acest capitol consider că olandezul Koeman a pierdut meciul încă dinainte de start. De fapt, aș putea spune că principală cauză (vizibilă) a declinului necontrolat pentru Everton este ruptura evidentă dintre linia de mijloc și apărare.

În debutul meciului, Everton a încercat un presing mai degrabă agresiv, cu 5 oameni în jumătatea adversă. 4 jucători care realizau efectiv presingul și unul, puțin mai retras, care să asigure suportul – în acest caz, Vlasic.

5 oameni – 4 avansați, dintre care cei aflați în zona centrală încercau să taie orice legătură cu Xhaka, și unul retras – Gueye.
Totuși, un presing, indiferent cât de mult aleargă băieții din față și cât de bine se poziționează ei, dacă nu este sincronizat cu linia defensivă, face mai mult rău decât bine.

Observăm scenariul: 4 oameni fac pasul în față, încercând să recupereze mingea, al 5-lea rămâne puțin în spate, dar… zona centrală este complet uitată, ceea ce îi permite lui Ozil să dea o pasă simplă care a condus însă la o situație foarte bună.

Pasa neamțului îl găsește complet liber pe Ramsey care nu are niciun adversar în față și poate înainte nestingherit, dar care are și 3 jucători liberi în stânga cu care poate combina.
De cealaltă parte, Arsene Wenger, așa cum a obișnuit, sacrifică recuperarea rapidă a balonului într-o poziție avansată pentru a menține o așezare defensivă cât mai greu de străpuns.

Deși contraatacul a fost arma pe care a ales-o Koeman pentru acest duel, Arsenal a executat-o (atunci când a fost nevoie) mult, mult mai bine.

Iarăși, presing total aiurea, ineficient, în urma căruia rămân 5 jucători în spatele balonului (Calvert-Lewin și toată linia de mijloc!) și spațiu la discreție pentru Ramsey.

După ce a înaintat până aproape de treimea adversă, Ramsey beneficiază de mișcarea inteligentă a lui Ozil și Lacazette, care au atacat lateralele pentru a desface blocul defensiv.

Obiectiv îndeplinit. Mingea ajunge la Ozil, și, după cum se observă în imagine, spațiul dintre fundașii lui Koeman este nepermis de mare. Imediat este atacat și Arsenal ratează o bună oportunitate de a deschide scorul.
După golul de 1-0 (pe care îl vom analiza în următoarele rânduri), Everton a schimbat modalitatea de presing în încercarea de a micșora spațiile uriașe din centrul terenului.

5-4-1 a devenit mai degrabă 5-3-1-1 sau 4-4-2, cu jucătorii așteptând cuminți în jumătatea lor.
După pauză, Everton a trecut definitiv la 4-4-2, după ce Koeman a fost nevoit să-l schimbe pe Williams, care fusese la un pas de a fi eliminat în prima repriză. El a fost înlocuit de Davies.

Golurile: 

Pentru a nu abuza de rabadrea cititorului, vom trece în revistă doar golul celor de la Everton si reusita a3-a tunarilor.

În ciuda cursului jocului, elevii lui Koeman au fost primii care au modificat tabela.

Ca urmare a unei neglijențe a lui Xhaka, mingea ajunge în poziție centrală la Rooney care beneficiază de indecizia lui Mertesacker (nu știa dacă e mai bine să-l atace direct pe englez sau să-l țină în marcaj pe celălalt jucător) și șutează plasat. 1-0.

Golul 3 al tunarilor a venit în urma unei pase greșite interceptate de Bellerin care poate zburda liniștit către, surprinzător, zona liberă din centrul terenului.

Senzația este că fiecare jucător acționează după cum îl taie capul în momentul respectiv. Sanchez coboară foarte bine în zona liberă pentru a combina cu Bellerin, iar 4 jucători de la Everton sunt surprinși total în afara jocului.
Excelent Sanchez îl joacă din prima pe Ozil care are tot spațiul din lume pentru a-și pregăti următoarea mișcare.

Acolo mai apare și Ramsey care derutează un fundaș, Lacazette e găsit singur de Ozil și scorul de vine 1-3.

Concluzie:

Nu știu dacă antrenorul celor de la Everton a pierdut să unu vestiarul, cert este însă că băieții pe care îi trimite în teren se comportă ca 11 piese individuale și nu ca un întreg. Ideea de joc se diluează pe undeva, într-un stadiu incipient, și ce rămâne este un vid umplut cu decizia de moment a jucătorilor.
Arsenal s-a arătat într-o dispoziție de joc foarte bună, cu ritm și viteză. Multe pase au fost din prima, pe poziție viitoare, iar tripleta Sanchez-Lacazette – Ozil a știut să profite la maximum de ruptura celor de la Everton.

 

Be the first to comment on "Analiză tactică. Everton vs. Arsenal"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: