Analiză tactică. Manchester City – Everton 1-1

În precedentul lor duel, Koeman îl surclasase pe Guardiola, administrându-i o înfrângere la 4 goluri diferență.

La 7 luni de la acel meci, cei doi au remizat 1-1, însă în urma unei desfășurări cu totul și cu totul diferite. De data aceasta Pep a pregătit meciul mult mai bine și i-a fost superior olandezului, chiar dacă n-a reușit nici de această dată să își adjudece toate cele 3 puncte.

Chiar dacă ambele echipe au cheltuit sume importante în această perioadă de transferuri, s-au ferit să arunce din primele minute noile achiziții. Prin urmare, cele două echipe s-au prezentat astfel:

Manchester City: Ederson / Kompany-Stones-Otamendi / Walker-Fernandinho-De Bruyne-Silva-Sane / Aguero-Gabriel Jesus

Everton: Pickford / Keane-Williams-Jagielka / Holgate-Davies-Gueye-Schneiderlin-Baines / Rooney-Calvert-Lewin

Așezare

City a adoptat, asa cum ne-a obișnuit din sezonul trecut, o formula cu 3 fundași centrali, care pe tranziție negativa se organiza într-un 5-3-2.

Everton, deși într-o formulă asemănătoare, a optat mai degrabă pentru un 5-4-1, cu Rooney făcând un joc defensiv foarte bun, arătând o mare disponibilitate la efort.

Un dezavantaj al sistemului cu 3 fundași este că în spatele unui wing-back rămâne deseori un spațiu considerabil care poate fi fructificat de o pasă directă.

După cum se observă în imagine, atât Sane cât și Walker încearcă să mențină o poziție organizată, dar avansată. În concluzie, în spatele lor există spațiu de manevră.

După cum am spus, Rooney a coborât des, iar în minutul 18 a lansat o pasă incisivă în spatele lui Sane (care deseori a fost prins avansat și dublat foarte bine de Otamendi). Acolo, de cele mai multe ori, s-a regăsit Calvert-Lewin.

El coborând în bandă în locul lăsat liber de Sane, îi făcea loc neobositului Rooney care apărea în zonă centrală din a doua linie.

De partea cealaltă, pentru a deruta mecanismul defensiv al lui Everton, Pep s-a folosit de mișcarea jucătorilor săi extrem de rapizi.

Koeman le-a dat instrucțiuni clare băieților săi să își urmărească (în zona în care activează fiecare) adversarul direct. Se observă în imagine cum Gabriel Jesus coboară între linii și este urmărit de Williams, care nu se teme să iasă din dispozitiv. Această soluție aleasă de tehnicianul celor de la Everton a implicat și riscuri și anume crearea de spații în zonele părăsite de fundașii săi.

Acest lucru a favorizat tocmai ideea lui Pep, aceea de a creea spații printr-o mișcare inteligentă. Brazilianul coboară spre mijlocul terenului pentru a primi o pasă, pe care o returnează. Pentru că a fost urmărit de Keane, în spatele lui s-a creat spațiu, exploatat imediat printr-o pasă directă, care din păcate pentru elevii lui Pep a fost imprecisă.

Un alt exemplu este faza care a dus la marea ocazie a lui David Silva. Aguero își părăsește poziția, intră în centru, De Bruyne coboară în poziția inițială a lui Aguero, mișcare care dezorientează apărarea lui Everton. Williams ezită, oferindu-i astfel timp lui Aguero să observe plecarea lui Silva de lângă Gueye. Nici de această dată inspirația n-a fost de partea jucătorilor lui Guardiola.

Gueye fundaș central

Ideea de a nu-și părăsi adversarul direct a mers până într-acolo încât Gueye a fost deseori fundaș central dacă era tras în poziția respectivă  de Silva sau De Bruyne. Pentru că părăsea linia din fața apărării, Gueye lăsa un loc liber în fața defensivei, neajuns care însă nu a fost fructificat suficient de City.

Presing

În ceea ce privește presingul, observăm două abordări distincte.

Manchester City a ales un presing agresiv, blocând orice canal scurt de pasa, forțându-l pe Pickford să degajeze lung.

Vedem că Guardiola nu s-a sfiit să facă presing și cu 6 oameni dacă situația a cerut-o.

Everton nu a forțat un presing prea avansat, deoarece s-a temut să nu fie prinsă pe picior greșit dacă City trece de primul val de presiune. De obicei Koeman a trimis 3 oameni la presing, îndeosebi pe zonă centrală forțând construcția celor de la City să se desfășoare începând din bandă.

Noi așezări

Forțat și de eliminarea lui Walker, dar și de slabul randament dat de Sterling ca wing-back, Pep a trecut la un modul cu 4 fundași.

Prin această modificare, Guardiola a renunțat la omul lipit de bandă și a încercat să micșoreze terenul, cocentrându-și jucătorii în spații cât mai mici.

Nici Everton nu a rămas cu sistemul cu 3 fundași, ci a schimbat într-un 4-2-3-1 odată cu intrarea lui Sigurdsson, respectiv Klassen.

 

Această nouă abordare a adus o schimbare și în presing.

Acum Everton a adus 4 oameni la presing, forțând la randul lor o degajare.

Goluri

Everton a deschis scorul în urma unei greșeli flagrante a lui Sane, exploatată foarte bine de Calvert-Lewin și Rooney.

După greșeală lui Sane, Kompany se poziționează static, încercând să blocheze direct o pasă. Mai recomandat ar fi fost să rămână în mișcare și să urmărească adversarul din lateral. N-a făcut-o așa că pasă a trecut de el și a ajuns la Calvert-Lewin.

Inadvertențele au continuat în apărarea lui City, Stones observându-l mult prea târziu pe Rooney, care primește liber o pasă în centrul careului, marcând și cu puțină șansă.

Deși City a avut atacuri poziționale foarte bune și a reușit să își creeze ocazii, golul egalizator a venit dintr-o fază care nu anunța prea multe.

O minge centrată de Danilo (jucător care a intrat foarte bine în partidă), care a beneficiat de un marcaj larg al lui Sigurdsson, a fost respinsă în careu, de unde Sterling, nemarcat de Gueye, a șutat perfect, învingându-l pe Pickford.


//
Concluzii

O partidă foarte antrenantă, atât din punct de vedere al ritmului, dar și al bătăliei tactice. Fiecare tehnician a încercat să maximizeze calitățile propriilor jucători și să speculeze neglijențele adversarului. Ajutat și de superioritatea individuală, Guardiola l-a dominat pe Koeman, care se poate declara mulțumit de remiza obținută, chiar dacă a beneficiat de un om în plus.

 

Be the first to comment on "Analiză tactică. Manchester City – Everton 1-1"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: