Andrea Pirlo: „Am fost jucătorul Realului în cap, în inimă și în suflet!”

„În vara lui 2006 tocmai câștigasem Cupa Mondială cu Italia, dar eu încă nu realizam acest lucru. Mă plimbam liniștit cu bicicleta pe străzile din Forte dei Marmi, oamenii mă opreau, mă băteau cu palma pe spate și mă felicitau! Dar era ceva ce ei nu știau. Eu eram jucătorul lui Real Madrid, nu al lui Milan. Eram jucătorul lui Real Madrid în cap, în inimă și în suflet! Aveam pregătit un contract pe cinci sezoane care mă aștepta și un salariu care nu era din această lume!

Exceptând triumful de la Cupa Mondială cel mai fierbinte subiect al acelei veri era Calciopoli. Se părea că anumite persoane de la AC Milan făcuseră ceva rău la un moment dat sau cel puțin asta spunea presa. Într-o zi citeam că vom fi retrogradați în Serie B, următoarea că vom fi penalizați cu 15 puncte, a treia zi că ne vor fi retrase toate titlurile. Era un adevărat haos, absolut nimeni nu avea nici o idee care va fi soarta lui AC Milan, cu atât mai puțin eu. Însă de un lucru eram sigur: că nu voi juca niciodată în Serie B! Și că dacă va trebui să plec nu mă voi simți că un trădător! Nu aveam de gând să plătesc pentru păcatele altora în cazul în care acuzațiile se vor dovedi adevărate în cele din urmă!

Apoi am primit un telefon de la Fabio Capello, antrenorul lui Real Madrid. După care și Franco Baldini, directorul sportiv al spaniolilor m-a contactat. Am vorbit cu agentul meu, Tullio Tinti și i-am cerut să vorbească cu cei de la Milan despre toate acestea.

– Salut, Andrea! Sunt Fabio Capello. Tocmai l-am transferat pe Emerson de la Juventus și tu ești omul ideal care să joace lângă el la mijlocul terenului!

– Bine, s-a făcut!Atât am spus, nu a fost nevoie de nici un minut ca să mă convingă! Deja văzusem contractul, agentul meu îl studiase atent și a plecat spre Madrid.

– Andrea, o facem!

– Sunt foarte fericit, Tullio!

Deja mă imaginam în tricoul blanco, în templul de pe Bernabeu, jucând pe acel teren care sădește groaza în sufletele adversarilor!

Peste câteva zile însă m-a sunat Tullio să ne întâlnim să luăm prânzul.

– Unde ne întâlnim? La Meson Txistu în Plaza de Angel Carbajo?

– Nu, Andrea. Nu la Madrid, ci la Milanello.

– Cum adică la Milanello?

– Da, ai auzit bine, ne întâlnim la Milanello. Galliani încă nu și-a dat acordul pentru transfer.

Ne-am întâlnit să luăm prânzul. După ce am terminat de mâncat Tullio a vorbit primul:

– Andrea pleacă la Real.

Eu am afirmat și așteptam reacția lui Galliani. Replica lui a fost scurtă:

– Andreea, prietene, nu pleci nicăieri!

Apoi a scos servieta pe care o ținea ascunsă sub masă și mă gândeam că a ascuns-o la fel de bine ca Bill Clinton pe Monica Lewinsky în Biroul Oval! A scos un contract și mi-a spus:

– Nu pleci pentru că vei semna contractul acesta! Este pe cinci ani de zile și în dreptul salariului am lăsat spațiul liber pentru a completa tu suma pe care o vrei.

Tullio i-a smuls contractul din mână și l-a luat acasă pentru a-l citi și studia cu atenție. Eu am plecat în contonamentul echipei naționale la Coverciano și timp de câteva zile nu am mai primit nici o veste. Eu am crezut că este o afacere încheiată și că voi pleca la Real. Gândeam în spaniolă, visam în spaniolă! Imaginația mea zbura către Madrid și mă purta spre Plaza Mayor și Puerta del Sol!

Apoi a urmat un telefon de la agentul meu:

– Andrea, semnează cu Milan. Chiar acum, pentru că ei nu te vor lăsa să pleci!

– Nu!

– Ba da!

– Bine atunci, voi semna!

După acest episod am fost nevoit de declar presei o grămadă de minciuni. Nu, nu s-a pus nici o clipă problema să plec la Real Madrid pentru că sunt foarte fericit la Milano! Și tot felul de clișee de genul! Am avut măcar consolarea că la finalul sezonului am câștigat Liga Campionilor. Putea fi mai rău de atât!”

Andrea Pirlo – Penso quindi gioco (Gândesc, deci joc)

3 Comments on "Andrea Pirlo: „Am fost jucătorul Realului în cap, în inimă și în suflet!”"

  1. Un super fotbalist. Fotbalist nu jucător.

  2. in inima si in suflet ar trebui sa aiba si inter milan sau ac milan ca si acolo a facut ceva

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: