Astrele au apus, stelele dau iluzia că strălucesc

57ed53c9ce68e

O nouă etapă s-a jucat ieri în grupele Europa League, iar din reprezentantele noastre în competiție, doar Steaua a reușit să obțină un rezultat echitabil. În continuare avem parte de un sezon slab din punct de vedere al performanțelor, chiar dacă avem două echipe calificate în grupele unei competiții europene. Din cele 18 meciuri disputate până acum de echipele românești în Europa, am înregistrat 10 înfrângeri, 6 egaluri și doar 2 victorii. Din păcate, rămânem în continuare pe pozițiile inferioare din clasamentul coeficienților acest sezon și sunt de părere că prezența celor de la Steaua și Astra în Europa League se datorează mai degrabă aleatoriului decât unui joc foarte bun practicat.

Steaua – Villarreal 1-1

Un rezultat echitabil obținut de steliști, datorită mânei de ajutor oferită de portarul spaniol Fernandez. Steaua a început meciul foarte precaut, așezați într-o formație defensivă compactă, cu centrul de greutate jos. De data aceasta, Reghecampf a preferat să nu mai facă experimente, iar gaura din dreapta apărării a fost rezolvată prin mutarea lui Tamaș pe poziția respectivă. De asemenea, față de alte meciuri, steliști au ales să nu facă un presing foarte avansat în jumătatea adversă și s-au concentrat pe mișcorarea spațiilor de acțiune ale adversarilor. Cu toate acestea, spaniolii au reușit să surprindă în primele 15 minute prin jocul foarte direct în atac: mijlocașii centrali Bruno și N’Diaye căutau pasele filtrante direct pe atacanții Pato și Borre, iar golul lui Villarreal a venit tocmai dintr-o astfel de fază. Bruno a recuperat și a pasat din prima o minge respinsă de steliști, Borre i-a luat fața lui Toșca și a reușit să trimită printre picioarele lui Niță.

Reghecampf a răspuns imediat prin mutarea lui Bourceanu în fața fundașilor centrali și o formație defensivă 4-1-4-1 foarte compactă, menit să betoneze axul central al Stelei. O mișcare reușită, spaniolii au început să aibă dificultăți în construirea atacurilor, iar steliștii au putut să-și avanseze pozițiile și să atace. După câteva minute a venit și cornerul din care au egalat gazdele, ce-i drept cu foarte mult ajutor din partea portarului advers. Egalarea a însemnat practic și închiderea meciului; deși spaniolii recuperau repede mingea prin presingul foarte avansat, le-a fost dificil să mai găsească soluții în atac, iar majoritatea paselor se duceau fie înapoi spre fundașii centrali sau spre flancuri. Pe partea cealaltă, steliștii au preferat să rămână compacți în defensivă și nu s-au avântat să recupereze balonul odată ce îl pierdeau. Prima repriză s-a terminat conform jocului în teren, la egalitate.

În repriza secundă, spanolii au surprins prin lipsa dorinței de a forța victoria. Echipa s-a retras în propria jumătate, a reunțat la presingul avansat pe care îl făceau în prima repriză în jumătatea Stelei și au lăsat atât posesia cât și spațiile în mâinile gazdelor. Cu toate acestea, Reghecampf n-a reușit să profite de situație (așa cum a făcut la Praga); trebuie menționat că rar vor mai fi astfel de moment, când se va întâlni cu un adversar atât de dezinteresat și nedornic de efort cum a fost Villarreal în a doua repriză.

Steaua depinde în continuare prea mult de jocul ofensiv în flancuri și de viteza extremelor Popa și Amorim; aseară a exploatat foarte puțin spațiile în centrul terenului lăsate de spanioli și s-a văzut absența lui Stanciu, un jucător care caută fix spațiile între linii lăsate de apărarea adversă. Așa cum zicea și Hagi, Boldrin nu este un decar clasic și se poate observa o tendință de a se retrage spre pozițiile de mijlocaș central/inter; întrebarea este dacă nu cumva ar avean un randament mai bun pe o poziție asemănătoare celei pe care o avea Sânmârtean la Steaua, rolul de decar fiind lăsat lui Florin Tănase. De asemenea, mă întreb de ce se tot insistă cu Golubovic vârf. Nu doar că nu înscrie, dar contribuie și rar în fazele ofensive. Cred că din acest punct de vedere, Tudorie ar merita să primească o șansă, cel puțin până când se redeschide fereastra de transferuri în iarnă.

AS Roma – Astra Giurgiu 4-0

Italienii au o oferit o lecție de fotbal, dar mai ales, au arătat ce înseamnă profesionalismul și respectarea meseriei de fotbalist. Deși Șumudică a încercat să abordeze meciul cât mai defensiv printr-o formație de 5-4-1, a fost nevoie doar de un sfert de ora pentru ca italienii să deschidă scorul. Ce a urmat a fost un recital din partea romanilor, o poezie fotbalistică compusă de Totti și semnată de Strootman, Fazio, Perotti și Salah. Merită lăudat efortul făcut de unii dintre jucătorii giurgiuveni: Teixeira, Seto, Morais, Lung, Geraldo și Lovin pentru a fi mai exact. Din păcate pentru ei, restul colegilor și-au bătut joc de puținele șanse pe care le-a avut Astra, iar indolența divelor Alibec și Budescu ne arată de ce jucătorii români au devenit atât de puțin căutați prin campionatele puternice din Europa. Cel mai deplorabil a fost atitudinea de a cădea la orice contact fizic și cerșeala ieftină la arbitru pentru a obține lovituri libere. Dacă astfel de gesturi teatrale sunt răsplătite în România, la nivel european nu doar că nu păcălesc pe nimeni, dar arată și ridiculitatea pe care a atins-o fotbalul românesc.

În momentul de față, Astra este o navă abandonată de căpitan, restul staffului încercând să se salveze cum poate. Am impresia că asistăm la cântecul de lebădă al echipei și încă nu m-am lămurit cât de dornică este conducerea clubului să facă eforturi pentru îndrepta situația. Pe lângă datoriile existente, Astra nici nu prea are bunuri pe care să le valorifice. Singurii jucători pe care s-ar putea obține sume de bani sunt Alibec, Junior Morais și Silviu Lung, restul fiind fie prea bătrâni sau genul de jucători care se transferă liberi de contract. Cred că cea mai bună soluție pentru supraviețuire ar fi o schimbare radicală de strategie: să termine contractele cu cei mai bine plătiți jucători și să reconstruiască echipa în jurul unor tineri de perspectivă (de la academia lui Coman) și străini ieftini, dar valoroși. Cu toate acestea, Astra pare destinată să ajungă în cimitirul echipelor dispărute din fotbalul românesc; echipa a fost un moft al lui Ioan Niculae, creată când era la modă pentru oamenii bogați din România să dețină un club de fotbal, iar susținerea din partea localnicilor a fost practic inexistentă. Fără suporteri, fără academie de juniori și fără o identitate clară, moartea campioanei rămâne doar o întrebare de când și unde.

Be the first to comment on "Astrele au apus, stelele dau iluzia că strălucesc"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: