Barcelona-Juventus. Sau cum s-a prăbușit castelul de vise al lui Allegri

Ceea ce am văzut aseară lasă loc de puține cuvinte sau interpretări. Juventus a venit pe Camp Nou purtată pe aripi mai degrabă de triumful clar din sferturile de finală de anul trecut decât de jocul arătat în acest început de sezon. De partea cealaltă Barcelona a călcat pedala de accelerație fix în momentul în care a avut mai mare nevoie și a dat senzația că a trecut peste șocul plecării lui Neymar și peste înfrângerile drastice suferite în Super Cupa Spaniei în fața marii rivale, Real Madrid.

Barcelona a abordat competiția cu orgoliul rănit după ce în ultimii doi ani s-a oprit în sferturile de finală. Deși mulți o vedeau slăbită după plecarea lui Neymar în ultimele partide Messi a trecut din nou la cârma corabiei, iar jocul formației blaugrana este într-o creștere evidentă. Ernesto Valverde a găsit cheia pentru a relaționa cu vestiarul și de a se face înțeles, iar acest lucru s-a văzut în evoluțiile catalanilor din ultimele partide.

Juventus a pornit o nouă campanie spre împlinirea visului suprem, a treia cupă cu urechi mari din istoria clubului și speră să dea uitării cele două finale pierdute în 2015 și 2017. Bătrâna Doamnă a avut parte de o campanie de transferuri spectaculoasă în această vară, dar totuși călcâiul lui Ahile al acestei formații antrenată de Allegri este paradoxal apărarea.

În linii mari aseară am asistat la două partide diferite pe parcursul celor 90 de minute, iar granița dintre acestea o reprezintă golul înscris de Messi în minutul 44. A fost momentul psihologic al acestei partide și probabil cel mai nepotrivit moment pentru ca zidul gândit de Massimiliano Allegri să prezinte fisuri.

Allegri – Valverde. Allegri a aliniat pe Camp Nou principalul modul pe care se pare că se va baza în acest sezon, 4-3-2-1, care pe fază defensivă se transformă în 4-4-2. Având la dispoziție un lot cu absențe de marcă (Chiellini, Marchisio, Mandzukic, Cuadrado, Khedira și Pjaca) posibilitățile lui Allegri pentru mijlocul terenului au fost foarte reduse motiv pentru care a început cu tânărul Bentacour. Accidentarea lui De Sciglio l-a pus pe Allegri în poziția de a improviza cu Stefano Sturaro și a dat un nou prilej contestatarilor de a critica lipsa lui Stephan Lichsteiner de pe lista UEFA. La doar 3 minute după ieșirea lui De Sciglio a venit primul gol al Barcelonei. Cei mai slabi jucători ai lui Juventus au fost Matuidi și Alex Sandro, aflat probabil la cea mai proastă evoluție în tricoul torinezilor.

De partea cealaltă Ernesto Valverde a abordat partida folosind sistemul care a adus Barcelonei succes în ultimii ani, 4-3-3, inovația sa fiind libertatea de mișcare pe care i-o acordă lui Messi. Se pare că pe măsură ce trec anii decarul blaugrana se retrage tot mai mult din preajma careului spre mijlocul terenului pregătindu-se pentru postura de conducător de joc pe care mai mult ca sigur că o va ocupa după retragerea lui Iniesta.

Messi – Iniesta, Matuidi – Sandro. Matuidi a dat primul semnal al unei evoluții nefaste în minutul 18 la faultul asupra lui Iniesta din preajma careului. Pe această axă a plecat primul gol al Barcelonei. Deși inițial Sturaro îl dublează pe Barzagli ajutându-l în marcajul la Suarez, urcarea lui Jordi Alba îl determină pe Sturaro să se desprindă și îl lasă pe Suarez să aibă prim planul în duelul cu Barzagli. În celălalt flanc Matuidi îl dublează pe Alex Sandro în marcajul asupra lui Dembele în loc să îl ajute pe Pjanic în zonă centrală. Îl expune pe bosniac care este scos din joc de un-doi-ul dintre Messi și Suarez, iar argentinianul a trecut ușor pe lângă Betancour care a fugit de fază și a tras fără speranțe la colțul lung.
În repriza secundă Juventus a contat foarte puțin în atac și a propus prea puține pentru a forța egalarea atâta vreme cât scorul a fost 1-0. Pe fondul ezitării lui Matuidi care l-a lăsat în permanență expus pe Pjanic a venit și șutul în bară al lui Messi din minutul 52. Golul secund a venit din bandă, ceea ce confirmă libertatea de mișcare pe care a avut-o Messi. M-a surprins faptul că la marcaj nu a fost Alex Sandro, ci Douglas Costa care a fost surprins de pasa pe culoar primită de Messi. O parte din vina pentru golul doi o poartă și Alex Sandro care nu a venit la marcaj inițial și nici la dublaj și i-a oferit astfel lui Messi spațiu de manevră pentru a centra în careu.

La golul al treilea înscris de Barcelona linia de mijloc a lui Juventus a fost inexistentă. Iniesta a primit mingea la 30 de metri de careul Barcelonei și a avansat nestingherit până în jumătatea adversă de unde a pasat pe culoar către Messi. Sandro a fost iarăși surprins de fază, s-a repliat târziu, iar Messi l-a întors pe contre-pied, iar Benatia a fost inert nereușind să îl blocheze pe argentinian.
Așezarea în teren. Mai jos puteți observa așezarea în teren a celor două formații pe durata întregii partide. Allegri a pierdut mijlocul terenului, iar Barcelona a avansat liniile pe măsură ce se scurgea timpul. Catalanii au dominat cu autoritate mijlocul terenului, în special în repriza secundă. Cu aportul lui Busquets, care nu s-a văzut deloc în joc, dar a făcut muncă aceea nevăzută pe care nimeni nu o ia în calcul, Iniesta și Rakitic au avut libertate de mișcare și au putut dezvolta faza de atac.

Sursă: www.uefa.com

Fantoma Higuain. Pentru fanii lui Juventus se strâng deja mult prea multe partide importante în care Gonzalo Higuain dispare din joc. Ca și în finala de la Cardiff nouarul argentinian a fost inexistent și a atins mingea de doar 24 de ori, făcând o medie, înseamnă că Higuain s-a întâlnit cu mingea o dată la aproape 4 minute! A fost ținut în permanență de Pique și nu a găsit deloc culoare spre poartă, dar nici nu a primit mingi utile de la coechipieri. De fapt Juventus a contat în atac doar prin execuții de la distanță, nu a propus centrări din benzi sau pase pe culoar.

A fost un duș rece pentru Allegri și Juventus care a venit la momentul potrivit. Este începutul sezonului și livornezul are timp să facă reglajele necesare, dar jocul lui Juventus suferă, iar suporterii Bătrânei Doamne așteaptă cu mare interes să-l vadă la lucru cât mai curând pe Benedikt Howedes.

De partea cealaltă Ernesto Valverde a trecut cu bine peste o serie de partide dificile și a demonstrat multora că s-au grăbit să o scoată din calcule pe Barcelona anul acesta. Catalanii au trecut peste șocul plecării lui Neymar, iar Ousmane Dembele începe să se integreze în angrenaj. Dar această victorie nu a lămurit multe semne de întrebare ce planează asupra Barcelonei care se pare că va forța în iarnă aducerea unui jucător de clasă mondială pentru a completa lotul.

Be the first to comment on "Barcelona-Juventus. Sau cum s-a prăbușit castelul de vise al lui Allegri"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: