Bătrâna Barcelona și Doamna Juventus

Cât de penibil ar fi să mă apuc să scriu despre cât de mult a semănat pentru Barcelona 11 aprilie cu seara de la Paris, din martie? Ar fi ilogic să nu vorbesc despre Allegri, Dybala și Juventus. N-am avut dubii că bianconerii nu vor trece la pas de Barcelona în manșa tur, iar cine le-a urmărit pe cele două în acest sezon n-avea cum să pronosticheze altceva.

Nu-mi permit să nu-l laud pe, poate cel mai bun tehnician al momentului, Max Allegri. Un simț tactic senzațional, o disciplină exemplară și un joc solid, greu de contracarat și ușor de privit. A creat la Juventus un monstru. A fost aproape să o scoată pe Bayern anul trecut. Foarte aproape. Acum s-a distrat cu Barcelona, iar calificarea este incontenstabilă. A profitat din plin de absența lui Busquets, partitură tactică ce l-a evidențiat pe Dybala fix în poziția în care-i convine cel mai mult. De remarcat și efortul incandescent la care a fost supus Mandzukic precum și falca roșie a Barcelonei după zdravăna palmă primită de la Dani Alves.

Să scriu despre înfruntarea celui mai bun atac din lume contra celei mai bune apărări?! A fost un monolog. Da, Barca a fost mută. Și-a pierdut glasul de mult, dar se mai trezesc în miez de noapte uneori, și mai fac vocalize, așa cum s-a întâmplat cu PSG. Pentru cine a avut timp să-mi revizuiască rândurile scrise atunci, vor înțelege abia acum de ce am pus toată acea filă aurie de poveste pe seama întâmplării și nu am alocat merite în stânga și-n dreapta. E adevărat că l-am poleit pe Neymar cu puțin „haur” dar am păstrat proporțiile. Enrique n-a avut niciun merit, iar în seara aceasta și-a redobândit statutul de „prăduitor”.  N-a-nțeles nimic din corecția pariziană. Azi, limitele lui s-au văzut mai pronunțat ca niciodată. Incapabil să se apere între linii, acolo unde Dybala avea să-și desfășoare activitatea, acesta a preferat o fosilă în banda stângă, „păstrându-l” pe Jordi Alba pe bancă. Că mijlocul Barcei este execrabil nu mai e o noutate dar soluții tactice pot apărea oricând. Soluțiile nu-i aparțin lui Lucho, însă. El și gașca lui din staff au alte priorități. Nu le știm încă dar trebuie să fie ceva super-palpitant, altfel nu-și justifică salariul pe ultimele 7 luni. Messi a creat toate cele 9 ocazii de gol ale catalanilor de pe Juventus Stadium. Se ocupă cu acest aspect de ceva timp dar forma lui Suarez este deplorabilă și a colegilor săi, de asemenea. Iniesta poate alege un final de carieră mai liniștit la mare distanță de Barcelona. Să nu fiu înțeles greșit, Don Andres nu poate supăra pe nimeni dar trebuie să fie conștient că nivelul său actual îl impune titular doar de la locul 10 în La Liga în jos sau pe tărâmuri americane. Rakitic, Sergi Roberto, Gomes și Mascherano trebuie să schimbe culorile în vară și cine-o veni pe bancă are treabă multă: și-n iarbă dar și-n birou.

De subliniat un aspect uitat de toți. De la anul, Juventus își schimbă stema. Cât de tragic ar fi să nu ia trofeul cât încă mai are o siglă care inspiră respect?! Și-ar mai fi ceva.. chiar se retrage Gigi Buffon fără trofeul ăsta? Zic și eu..

Dacă sunt și nostalgici care citesc rândurile astea și țin minte ce s-a întâmplat acum 3 ani, poftim :

Be the first to comment on "Bătrâna Barcelona și Doamna Juventus"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: