Bayern – Juventus 4-2. Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti

Interesanta, palpitanta si situata in marja imprevizibilului aceasta optime de finala. Bayern Munchen a avut calificarea in mana la Torino iar Juventus a avut biletele spre sferturile de finala in buzunar la Munchen. Insa din pacate in prima faza pentru Bayern Munchen si in final pentru Juventus Torino, atat Josep Guardiola cat si Massimiliano Allegri au gestionat de pe margine extrem de prost situatia tactica si psihologica in ultimele 20 de minunte.

gol alcantaraIn momentul de fata am ferma convingere ca si daca ar fi reusit sa impinga meciul la loviturile de departajare, Juventus Torino nu ar fi fost capabila sa se impuna. Din punct de vedere psihologic, calificarea a fost decisa odata cu golul egalizator marcat de Thomas Muller in prelungiri. Pentru a exemplifica situatia aduc in discutie trei finale UEFA Champions League: Bayern Munchen – Manchester United, Bayern Munchen – Chelsea Londra sau mai recent Real Madrid – Atletico Madrid. Pentru ca am observat aseara ca majoritatea a facut referire la mentalitatea germana pe retele de socializare, am tinut sa va aduc la cunostinta faptul ca Bayern Munchen a fost victima propriei filozofii in doua finale UCL. Victoria celui care in final a reusit sa recupereze in ultim moment handicapul este o cutuma a fotbalului nu doar o traditie sau moft anglo-saxon.

Pe inregistrarea partidei in pauza anterioara prelungirilor am surprins doua cadre esentiale in economia prelungirilor. Guardiola era in mijlocul jucatorilor iar pe langa indicatii transmitea incredere. Jucatorii erau cu capul sus priveau spre antrenor iar fiecare vorba rostita de Guardiola avea incarcatura emotionala. In cealalta tabara majoritatea capetelor priveau in iarba, Allegri era dominat de o stare de nervozitate de nedescris. Remember criza de nervi de la Carpi pentru cei care consuma Serie A in fiecare final de saptamana. Unii vor crede altii vor spune ca fabulez, dar cel care a oferit indicatii si a incercat sa ridice moralul unei redute cazuta in ultimul minunt a fost Gianluigi Buffon.

In tur problemele majore de lot au fost in tabara celor de la Bayern Munchen. Pentru retur a fost recuperat din punct de vedere fizic si titularizat in centrul aparari Benatia in cuplu cu improvizatia Joshua Kimmich. Din punct de vedere defensiv, Guardiola era adaptat situatiei, pe faza ofensiva a fost obligat sa abordeze returul fara Arjen Robben, probabil cel mai importanta piesa din masinaria de fotbal intitulata Bayern Munchen.

comanIn retur Juventus Torino a ajuns intr-o situatie similara cu cea de la Munchen. Pe langa accidentarea mai veche a lui Chiellini, au aparut probleme medicale pentru Marchisio si Dybala. Juventus era obligata sa inscrie cel putin o data in Germania in conditiile in care era privata pe mintea limpede pe faza de constructie din linia de mijloc (Marchisio) si de factorul decisiv din ofensiva responsabil cu inventivitatea, executia personala si jocul intre linii. Ma vad pe undeva obligat sa-mi tor cenunsa in cap. Nu credeam inaintea partidei ca Juventus poate emite pretentii ofensive fara Paolo Dybala. Cel putin pe plan intern, Juventus este dependenta in mare masura de executiile personale si jocul intre linii reusit de perla argentiniana. Recent rezolvase partida de acasa cu Sassuolo.

In cea ce-l priveste pe Alvaro Morata cel putin pentru mine acest jucator ramane un mister. In intrecerea interna, unde Juventus este cel putin invitata daca nu si obligata sa domine teritorial si sa-si impuna stilul de joc, in foarte multe partide iti lasa senzatia unei piese inutile in angrenajul gandit de Allegri, iar in UEFA Champions League acolo unde Juventus mai degraba reactioneaza decat controleaza, devine un element indinspensabil. Slalomul de la golul de 0-2 poate fi repetabil. S-au mai vazut incursiuni asemanatoare la acest nivel, dar daca privim viziunea si calitatea pasei pentru Cuadrado dintr-o situatie incomoda si in regim de viteza avem in fata ochilor o capodopera fotbalistica.

Strategia lui Allegri

Din punct de vedere tactic nu am fost surprins de decizia lui Allegri de a aseza echipa in 4-5-1 cu Hernanes in fata fundasilor centrali si cu Cuadrado si Alex Sandro pe pozitii de mijlocasi laterali. A mai folosit acest modul tactic pe terenul celor de la Manchester City si a reusit prin aceasta inventie tactica prima victorie a sezonului in curs. Am fost surprins placut de modul in care a abordat startul de meci. Am vazut un Juventus cu liniile ridicate, cu 5 oameni in pressing pe faza de initiere a atacurilor adverse, iar pe atac pozitional, Juventus se refugia in sistemul care o defineste: 3-5-2. Cu Evra pe pozitie de fundas central si cu Paul Pogba la sustinere, uneori chiar in linie cu Alvaro Morata.



Se admite faptul ca deschiderea de scor a fost in mare masura in cadou facut de Bayern Munchen, insa nu ar fi corect sa inchidem aici subiectul. De regula pe posesie in jumatatea adversa Juventus a avut 4-5 pase de consolidare a atacului iar apoi a verticalizat pe spatiile intermediare dintre fundasul central si cel lateral (in speta Benatia si Alaba). Verticalizarea fiind urmata in permanenta de pressing. La primul gol Cuadrado putea renunta insa a avut obligatia de servici sa puna presiune pe preluarea lui David Alaba. Tot pe fondul acestui pressing, Neuer a gresit o degajare care putea duce scorul la 0-2, daca asistentul nu ridica eronat fanionul (lobul lui Morata).

In primele 70 de minunte daca se poate spune ca Bayern Munchen a dominat la capitolul posesie in aceiasi masura se poate spune ca Juventus Torino a dominat spatiul de joc. Posesia incanta ochiul neutru dar nu decide. Intodeauna spatiul de joc va decide rezultatul. Drept dovada pana la golul marcat de Robert Lewandowski, Bayern Munchen in ciuda faptului ca a dominat teritorial a avut un singur sut pe poarta. Minuntul 40, din interiorul careului si zona centrala, Muller a tras in stanga lui Buffon. Cu o posesie infima pe langa cele doua goluri au fost trei ocazii clare de gol in dreptul oaspetilor. Sutul lui Cuadrado respins in ultim moment de Neuer de langa bara si cele doua incursiuni individuale semnate de Alvaro Morata.

Coman elementul decisiv

Circula o teorie care afirma ca Massimiliano Allegri a pierdut calificarea pe mana schimbarilor si prin inlocuirea lui Alvaro Morata, Juventus Torino a renuntat la orice principiu ofensiv. Spre deosebire de schimbarile lui Guardiola cele facute de Allegri nu au adus nici un plus, din contra conform randamentului au daunat. Cu referire la capitolul sangelui proaspat introdus de pe margine am o singura obiectie. De ce schimbarea lui Cuadrado cu Pereyra in minuntul 89? De cel putin 10 minunte, Patrice Evra era depasit de situatie iar in consecinta a avut o implicare negativa la primele trei goluri marcate de Bayern Munchen. Inlocuirea lui Evra fie cu Rugani fie cu un mijlocas lipit de tusa stanga in intampinarea lui Coman si retragerea lui Alex Sandro pe pozitia de fundas lateral putea fi o schimbare care ar fi garantat un final linistit si fericit.

Intrarile lui Mandzukic si Sturaro sunt schimbari logice, faptul ca cei doi au dezamagit este alta discutie. Pentru a justifica deciziile lui Allegri nu trebuie sa uitam faptul ca in tur la geneza celor doua goluri marcate de Juventus se afla Mario Mandzukic, iar Sturaro a marcat golul egalarii. Pe langa acest aspect al performantei sportive, traditional in functie de titularizare fie Dybala fie Morata indica prima schimbare efectuata de Allegri, iar Sami Khedira nu este pregatit fizic in momentul de fata pentru a rezista in iarba 90 de minunte.

Muller-1024x688Influienta in meci a jucatorilor veniti de pe banca este o chestiune palpabila dar nu schimbarile reprezinta marele merit din dreptul lui Guardiola. Schimbarile au fost logice fiindca in acel context, Guardiola trebuia sa vina cu un plus de tehnica si prospetime pe faza ofensiva. Faptul ca nu si-a abandonat stilul de joc a cantarit decisiv. Cu trecerea timpului mijlocul lui Juventus nu a mai avut suflu sa iasa in acel pressing ucigator pe tringhiul format dintre fundasii centrali si Xabi Alonso. Cedand din ratiuni fizice mijlocul, Juventus i-a oferit posibilitatea lui Thomas Muller sa ajunga in line cu Robert Lewandowski. La 1-2 si lansat intr-o cursa contracronomentru, ma gandeam ca Josep Guardiola va apela la minge lunga pe cele doua varfuri cu speranta ca va valorifica intr-un fel sau altul mingea a doua. Catalanul a ramas pana in ultima clipa fidel atacurilor ordonate, daca in trecut in partide de acest gen a fost victima propriilor concepte de aceasta data a reusit sa traga lozul castigator. Insa pe viitor as spune ca ulciorul nu merge de foarte multe ori la apa.



Undeva mai sus scriam ca spatiul de joc decide rezultatul. Prin introducerea lui Kingsley Coman pe pozitie de extrema, repozitionarea lui Douglas Costa pe pozitie de inter dreapta si pe fondul oboselii de care a dat dovada pe final de meci Patrice Evra, Bayern Munchen a reusit sa castige flancul drept. Cu Evra refugiat spre interior, Alex Sandro a fost intr-o permanenta inferioritate pe aceasta zona de teren. Reluam din memorie duelurile unu la unu dintre Coman si Alex Sandro si putem afirma ca majoritatea duelurilor au fost castigate de jucatorul aflat in defensiva. Cu toate acestea Coman poate fi considerat omul meciului fiindca intrarea lui pe teren a avut un impact decisiv fiindca se afla la geneza celor doua goluri care a trimis partida in prelungiri. La primul gol marcat de Lewandowski, datorita prospetimii salveaza o minge pe care in mod normal scria aut de poarta, daca Evra avea inspiratia sa acopere acea pasa lunga data de Vidal, iar la golul marcat de Muller centreaza perfect fara preluare o deschidere de joc pe pozitie viitoare reusita de Vidal, dupa o noua greseala nefortata comisa de Patrice Evra.

2 Comments on "Bayern – Juventus 4-2. Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti"

  1. Foarte buna analiza, sunt perfect deacord cu tot ceea ce ai scris. N-au mai tinut deloc de minge si dupa golul lui Lewandowski sincer imi parea doar o chestiune de timp pana va veni si 2-2 chiar daca nemtii n-au avut cine stie ce ocazii. La 2-2 n-am mai avut puterea sa urmaresc prelungirile, am inchis laptopul in speranta ca dimineata cand o sa deschid televizorul, o sa citesc pe banda aia cu stiri la digi3 despre o victorie la penaltyuri a favoritilor mei. Ma amageam singur pt ca stiam ca golul ala blestemat din minutul 90 reprezenta finalul aventurii noastre in acest sezon de champions league. Asta e viata, sper sa luam campionatul si cupa si nu ar fi deloc un sezon rau, ci dimpotriva chiar. Champions league e competitia detaliilor, un mic moment de neatentie, o greseala, poate insemna finalul. Ca admirator al fotbalului italian o sa ma uit astazi asa cu o oarecare detasare la tragerea la sorti pt UCL si UEL, pentru ca am ramas fara nici o favorita. Mai mult asi spune ca m-au dezamagit reprezentantele Italiei in Europa League. Acolo cred ca Fiorentina si Napoli puteau face mai mult, pe Lazio nu i-am vazut aseara, dar sa pierzi acasa 3-0 cu Sparta Praga cred ca nu mai sunt multe lucruri de spus. Asta e…ne intoarcem inapoi la Serie A, cu Europa am terminat, astept duminica la 16.00 o victorie chinuita in minutul 90 in derbyul cu Torino, cam la fel de chinuita ca si calitatea imaginii pe digisport4, postul care v-a transmite meciul.

  2. Allegri a făcut schimbările mecanic. A pregătit atât de minutios jocul, încât stia și primul 11, și modificările. Presă italiană, Gazzetta, susține aceasta teorie, ca Max a schimbat mecanic. Asta cred și eu. Pacat. Au jucat 60 de minute geniale. Iar filosofia lui Pep, care e? Ca meciul l-a schimbat Coman. Iar intrarea lui un joc nu era nicio măsură de geniu, era o murare forțată.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: