Botezul de foc a lui Gareth Bale

În zilele noastre multe persoane aspiră să devină faimoase, să îi recunoască lumea oriunde ar merge și să împartă autografe cu orice ocazie. Există nenumărate exemple de cum poți să te faci remarcat și să ajungi cunoscut, probabil cel mai des întâlnit sfat pe care ți-l va da oricine (deși pare clișeu, este cât se poate de adevărat) este să muncești din greu, să pui pasiune în ceea ce faci și să nu abandonezi niciodată ideea că vei reuși. Sunt însă și alte cazuri de oameni care devin celebri peste noapte, fie grație unui concurs de împrejurări, fie pentru că această acțiune a fost „regizată” sau pentru că se asociază cu cineva faimos și automat și ei devin celebri.

În fenomenul fotbalistic, din simplul fapt că acest sport este atât de popular, cu atât mai greu este să te faci remarcat la nivel internațional. Deoarece este un sport de echipă, mai întâi grupul trebuie să se evidențieze, iar mai apoi fiecare jucător în mod individual. În pleiada de fotbaliști de tot felul și în competiții unde nivelul variază, jucătorii ajung să fie cunoscuți de o masă mai mică sau mai largă de public. Sunt jucători (vorbim totuși de profesioniști) care se mențin toată cariera la același nivel, nu excelează, iar cel mai probabil după ce se retrag, numele lor nu va dăinui prea mult în mentalul colectiv. Sunt și fotbaliști care treptat ajung cei mai buni, trecând prin toate etapele, într-un mod progresiv și reușesc să se mențină la un nivel ridicat de perfeormanță, râmânând niște nume sonore în istoria fotbalului.

Mai există încă o categorie de jucători, care au nevoie de câteva meciuri sau de un timp scurt pentru a „exploda”, după care carierele lor pot urma două căi: devin fotbaliști cunoscuți, asta însemnă că au confirmat sau carierele lor înregistrează un regres, etapa aceea când s-a produs scânteia fiind doar un foc de paie. Aici putem aminti câteva exemple, deși acestea sunt nenumărate. EURO 2004 a fost turneul unde Wayne Rooney, un puști de 18 ani și-a deschis drumul spre o carieră de succes în fotbal care continuă și azi. Sau Costa Rica, surpriza de la ultimul mondial, unde s-a remarcat un anume Keylor Navas, care după acel turneu era cumpărat de Real Madrid, câștigându-și între timp și locul de titular.

Există și cazuri de jucători care explodează într-un meci, iar acel meci este luat ca și punct de reper în carierele lor. Aici putem aminti finala de la Cupa Mondială din 1958, când Pele (care avea doar 17 ani pe atunci) înscria două goluri în finala cu Suedia și astfel scria primul capitol în ceea ce avea să fie o poveste de mare succes în istoria fotbalului. Putem să luăm și un exemplu mai apropiat de noi, cu siguranță toată lumea își amintește de meciul carierei făcut de Andrei Cristea în 2005 când cele două goluri ale sale contribuiau la eliminarea Valenciei din Cupa UEFA de către Steaua. După acel meci Gigi Becali ia fixat un preț lui Cristea de 20 de mil. de euro. Acela a fost meciul care l-a făcut cunoscut pe Andrei Cristea, chiar dacă ulterior cariera lui nu a fost una impresionantă.

Noi însă ne vom opri astăzi asupra lui Gareth Bale, cel care până acum câteva luni încă era cel mai scump jucător transferat vreodată. Din cauza unei accidentări, Bale a cam dispărut din peisaj în ultima perioadă, acesta a revenit acum o săptâmână la antrenamentele Realului, iar Zidane spera că îl va putea folosi în meciul din Champions League cu Napoli. Desigur că Gareth Bale este un fotbalist de mare valoare, cunoaștem profilul și calitățile lui (viteză extraordinară, forță de pătrundere, capabil mereu de ruperi de rimt etc) lucruri în care nu vom intra în amănunt. Ne vom opri însă asupra unui episod din cariera lui Bale, pentru că și galezul a avut un punct în care s-a făcut dintr-o dată cunoscut lumii.

Acel career-defining match a avut loc în sezonul 2010-2011, pe când Bale încă evolua pentru Tottenham Hotspur. Londonezii se clasau la finalul sezonului precedent de Premier League pe locul patru fapt care îi califica în play-off-ul Champions League. Era pentru a doua oară când Tottenham ajungea în cea mai importantă competiție continentală (precedenta participare fiind în sezonul 1961-1962 de Cupa Campionilor Europeni) și prima dată în actualul format de UCL. După ce au trecut fără probleme de play-off după un 6-3 la general cu Young Boys, Tottenham era repartizată în grupa A alături de Werder Bremen, Twente și Inter Milan, campioana Europei care își apăra trofeul.

În acel moment pentru echipa antrenată de Harry Redknapp jucau fotbaliști cunoscuți precum Crouch, A. Lennon, J. Defoe, M. Dawson, L.King (toți internaționali englezi) van der Vaart, Robbie Keane, Luka Modric sau W.Gallas. Printre ei se afla și galezul Gareth Bale, cel care începea să-și facă cunoscut numele. Bale fusese transferat în 2007 de Tottenham de la Southampton pe când avea doar 17 ani. În primele sale două sezoane nu a reușit să se impună ca titular, având o concurență acerbă cu Benoit Assou-Ekoto. Deși în mandatul lui Juande Ramos, atât Bale cât și Assou-Ekoto puteau juca în același timp, cu Bale pe poziții mai avansate, galezul fusese adus pe White Hart Lane pentru a evolua cu precădere pe postul de fundaș stânga. Harry Redknapp a fost cel care ia acordat pe deplin sarcini mai ofensive trecându-l ca mijlocaș în banda stângă, iar Ekoto fundaș. Sezonul 2009-2010 a fost cel în care Bale își face loc printre titularii lui Tottenham. Deși pierduse începutul de sezon din cauza unei accindentări, galezul profită ulterior de o accidentare a rivalului său pe post și intră ca titular în partea stângă a apărării. După revenirea lui Assou-Ekoto cei doi asigură flancul stâng, camerunezul fundaș iar Bale mijlocaș stânga, unde se consacră. Sezonul acela fusese cel mai bun pentru Bale la gruparea londoneză evoluând în 23 de partide de campionat dintre care în 16 ca integralist, reușind să înscrie de trei ori și să ofere cinci pase decisive.




Așadar primul sezon din istorie pentru Tottenham în Champions League era o oportunitate numai bună pentru ca Bale să se afirme. Devenise un jucător cunoscut în Anglia, dar în afara ei nu spunea mare lucru. Alți jucători din echipă precum Crouch, van der Vaart, Keane sau Gallas erau deja nume sonore, jucători cu experiență care cunoscuseră succese pe la alte echipe, dar și la echipele lor naționale. Mai degrabă, la Tottenham se putea spune că vedeta în ascensiune era Modric, pentru care se plătise o sumă importantă de bani. Cu toate acestea, la startul grupelor din UCL, Bale fusese jucătorul care a „explodat”. Tottenham a debutat cu un 2-2 pe terenul celor de la Werder, după care a urmat o victorie la scor, 4-1 cu Twente, meci în care Bale a „închis” tabela. Un început deloc rău în aventura europeană însă pentru londonezi urma o dublă cu Inter, campioana în exercițiu și echipa care reușise aproape rezultate identice în cele două meciuri din grupă. Gareth Bale urma să-și dea testul maturității împotriva unui advesrar formidabil. Deci cine era adversarul direct a lui Bale în meciul cu Inter? Nimeni altul decât Maicon, brazilianul fiind cel mai bine cotat fundaș dreapta la acea oră (distincție acordată și de către UEFA). Acesta reușise să câștige postul de titular în fața lui Dani Alves în naționala Braziliei la mondialul din Africa de Sud, unde fusese ales și în echipa ideală a competiției.

Meciul dintre Inter și Tottenham de pe Meazza a avut un scenariu cum puțini anticipau. Nu trecuseră nici 15 minute, iar pe teren părea că există o singură echipă. Inter reușise să marcheze trei goluri, portarul londonezilor, Heurelho Gomes fusese eliminat în minutul 8 și se părea că deținătorii trofeului nu vor putea să rateze primul loc din grupă. În minutul 35 Eto’o face dubla și duce scorul la un uluitor 4-0. În alte sporturi, în momentul acela s-ar fi aruncat prosopul. Fără îndoială, cu moralul zdruncinat, englezii încep repriza secundă cu gândul să nu termine mai rău decât era în acel moment. Iar din acea clipă iese la rampă Gareth Bale. Minutul 52. Bale pleacă cu mingea la picior din propria jumătate, își depășește adversarul direct, pe Maicon, îi lasă în urmă pe Zanetti și Samuel și marchează la colțul lung după o cursă de 60 de metri. 4-1 și Tottenham mai șterge din impresia proastă lăsată în prima repriză. Inter continuă să aibă ocazii, dar și Tottenham presează, o revenire de la 0-4 și cu un om în minus cu siguranță că s-ar fi înscris la categoria celor mai incredibile comeback-uri din istoria acestui sport. Cu toate acestea, trec mai bine de 35 de minute fără să se marcheze, iar meciul alunecă spre o victorie clară a Interului. Totuși, finalul meciului mai aduce ceva, protagonist fiind același Bale. Este minutul 90, iar galezul se avântă din nou spre careul advers. De data aceasta, Bale pleacă de la mijlocul terenului, pătrunde din nou în careul de 16 metri și trimite imparabil cu stângul la colțul lung. Iar reprezentația lui nu se încheiase aici. Peste două minute, de data aceasta jucătorul de bandă dreaptă a lui Tottenham, Lennon pătrunde din flanc în centru unde îl găsește pe Bale în colțul careului de 16 m. Galezul servit ideal, șutează din prima și trimite din nou mingea în stânga lui Julio Cesar. Trei goluri aproape identice completează seara perfectă pentru Gareth Bale. Tottenham lasă o impresie senzațională, după ce a fost condusă cu 4-0. Fără îndoială în repriza secundă a fost Inter-Bale 0-3. Într-un meci în care echipa ta pierde, poți să te faci remarcat, dar nu poți fi considerat un erou. Avea însă să vină meciul retur unde Tottenham reușea din nou să înscrie trei goluri în poarta Interului, dar fără ca Bale să fie printre marcatori. Cu toate acestea fusese meciul lui. Meciul în care strălucea o nouă vedetă în fotbalul european.

În meciul retur de pe White Hart Lane, echipele erau în mare parte aceleași ca și în meciul tur, cu ceva excepții, ambele formații aveau în teren portarii de rezervă. Cu siguranță că după prestația din Italia, o atenție sporită era acordată lui Bale de către adversari, suporteri și media, iar acesta avea ocazia să arate că ceea ce s-a întâmplat în meciul tur nu a fost doar o excepție. Probabil mulți ar fi fost tentați să spună că evoluția lui din tur a venit și într-un moment de relaxare a apărării Interului care avea un avantaj de patru goluri.

Tottenham deschide scorul în minutul 18 după o fază prelungită de atac și finalizată de van der Vaart. Nu trece însă mult iar Bale își intră în ritm. Minutul 24, iar Tottenham trece pe lângă 2-0 după un șut în cross alături a lui Crouch, precedat din nou de o cursă în banda stângă a lui Bale. Era clar pentru Maicon că avea în față un adversar cum nu mai întâlnise în carieră. Repriza se închie cu un 1-0 pentru Tottenham. A doua parte avea să fie una care să poarte din nou semnătura lui Gareth Bale. Londonezii își măresc avantajul după o jumătate de oră când același Bale parcă dă replay la faza primului gol de pe Meazza. Iarăși o cursă nebună pornită din propria jumătate, în care galezul a depășit tot ce i-a stat în cale, centreză în gura porții pentru Crouch, iar uriașul de doi metri înscrie simplu. Doar câteva minute mai târziu, Maicon este din nou ridiculizat de Bale, care după ce se descotorosește de brazilian îl servește din nou pe Crouch, însă italienii sunt salvați de tușier care indică mingea ca fiind anterior ieșită din joc. Inter scapă, dar situația lui Maicon pare fără soluție, părea că înnebunește de fiecare dată când Bale îi apare în față. Inter devine mai prezentă în joc și reușește să înscrie cu 10 minute înainte de final prin Eto’o. Dar nu avea să fie ultimul eveniment important din acel meci. Gareth Bale nu își epuizase combustibilul nici în finalul partidei, astfel că meciul se apropie de sfârșit dar nu fără ca Bale să tragă cortina peste un spectacol grandios oferit de el și coechipierii săi. Flancul stâng al direcției de atac al londonezilor începea să semene cu un tranșeu ca urmare a curselor nebune făcute de Bale, care părea ca un obuz și care avea să bombardeze decisiv reduta Interului. Este minutul 89, iar Bale deși inițiază aceeași fază parcă devine tot mai frumoasă dacă o vezi de cât mai multe ori. Galezul pornește într-o cursă ce cuprinde aproape 2 treimi de teren, faza îl prinde pe Lucio în fața lui Bale, care dă mingea pe lângă brazilian, țâșnește spre poarta adversă și îi centraeză ideal lui Pavlyuchenko care pune simplu bocancul pentru un 3-1 în care apărarea deținătoarei trofeului era făcută șah-mat. Așadar, după acea seară tot fotbalul știa cine este Gareth Bale și de ce este în stare acest jucător.

Toată lumea era hipnotizată de prestația lui Bale din aceste două meciuri. Presa era la picioarele lui și nu mai contenea cu elogiile. Gazzetta dello Sport nota: „Bale a luat de la capăt ceea ce a început în meciul de pe Giuseppe Meazza, trecând în nenumărate ocazii de Maicon, care nu este tocmai cel mai prost fundaș din lume”. L’equipe scria: „Este un jucător absolut sclipitor. L-a devorat pe Maicon.” „Forță, tehnică, rezistență, viteză. Cum poate fi oprit Gareth Bale?” Era întrebarea apărută în Independent. „A fost ceva special să îi învingi pe campionii Europei. Este o seară pe care nu o voi uita” spunea Bale după meci, citat de The Telegraph. Și pe bună dreptate. Oricine a văzut acel meci, cu siguranță și-l va aminti mereu.

Putem să afirmăm că la cele două meciuri cu Inter am fost martori la ascensiunea unui fotbalist care mai târziu avea să devină cel mai scump din istorie. Cu atât mai remarcabil a fost faptul că Bale a avut ca adversar pe Inter, campioana Europei la acea vreme și cu precădere pe Maicon, un fundaș dreapta extrem de bine cotat. Galezul și-a găsit perfect momentul în care să strălucească. Până la urmă și adevărații eroi se nasc în fața adevăratului pericol. A fost și cazul lui Gareth Bale. Era în fața celui mai important meci de până atunci, nu doar că a trecut testul, ci a fost momentul din care începea cu adevărat cariera sa. Până la urmă pentru a te face remarcat ca și fotbalist e nevoie de adversari de calibru, când foarte mulți ochi sunt ațintiți asupra ta. După acea seară toată lumea știa ce calități uluitoare posedă acest jucător: viteză extraordinară, un stâng năucitor și o dispoziție la efort dusă până la limita epuizării. Calități cu care acest jucător ne-a încântat și continuă să o facă și în prezent.

Be the first to comment on "Botezul de foc a lui Gareth Bale"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: