Bournemouth și cireșele de aur (II)

În articolul precedent, pe are îl poți găsi aici, am prezentat etapele și, totodată, încercările prin care clubul englez a fost nevoit să treacă pentru a ajunge unde este astăzi. Ne-am oprit la pauza meciului cu Grimsby Town, partidă decisivă pentru viitorul echipei. În acel moment lucrurile nu erau în favoarea echipei antrenate de Eddie Howe, însă…

… situațiile fără ieșire reprezintă șansa oamenilor mari să strălucească. La pauză, neexperimentatul și încă netestatul Eddie Howe și-a păstrat calmul, în ciuda sabiei lui Damocles ce atârna deasupra clubului și a reușit să-și redreseze echipa.

Un gol rapid în startul reprizei secunde a reanimat tribunele și a reaprins focul speranței pe Dean Court. Ceea ce n-a fost decât o scânteie avea să devină un adevărat pârjol al bucuriei în minutul 80, atunci când Steve Fletcher a șutat o minge ce îngloba dorințele a mii de oameni în plasa celor de la Grimsby, reușind astfel salvarea clubului a cărui temelie nu era alta decât dragostea suporterilor.

Nimeni nu merita mai mult ca Fletcher să înscrie acel gol izbăvitor, deoarece nimeni nu a riscat mai mult ca el întorcându-se la Bournemouth. A făcut un pariu primejdios, a cărui miză era siguranța financiară a familiei. Nu mai era vorba doar de el, ci și de cei dragi lui care se bazau pe el. Chiar și cu aceste considerente, pasiunea pentru fotbal și atracția nemărginită pentru clubul său de suflet l-au îndemnat să riște totul sub numele idealului, iar la final a fost răsplătit, câștigându-și statutul de erou.

Odată auzit fluierul final, toate neajunsurile și supărările au fost alungate de mii și mii de glasuri victorioase, care anunțau din toate puterile triumful unei munci care a legat generații prin devotament.

În acele momente, eforturile a multor, multor oameni, de-a lungul a zeci de ani s-au concretizat într-una din cele mai frumoase povești din istoria fotbalului. Nimic din ce au făcut ei nu a fost de prisos, iar acum venise rândul clubului să răsplătească prin performanțe acele strădanii.

Sezonul următor au terminat pe locul 2, promovând în „League One”. După 3 sezoane, au făcut și următorul pas, asigurându-și prezența în „Championship”.

După alte două sezoane, cei de la Bournemouth s-au văzut la un meci distanță de un loc în nesperata, dar atât de tânjita Premier League. Un moment important, la înălțimea căruia băieții s-au ridicat și astfel au reușit imposibilul: un club, care a fost în repetate rândui mai aproape de desființare decât de promovare, avea acum să joace pe cea mai importantă scenă a fotbalului mondial.

Și aveau să joace bine. În primul lor sezon în Premier League, în ciuda clivajului valoric, Eddie Howe și-a îndemnat băieții să interpreteze aceeași partitură care le-a adus atât de mult succes: curajoși când au mingea, creativi când vor să paseze, dispuși la efort atunci când trebuie să recupereze și organizați atunci când se apără.

La finele sezonului trecut, performanțele le-au fost validate printr-un loc 16, câștigându-și astfel garanția unui nou sezon în BPL.

Acum se află pe poziția 11, dovedind (pentru a câta oară?) mentalitatea lor orientată permanent spre progres.

Așa a fost zugrăvită în piatra gloriei eterne una dintre cele mai frumoase și dramatice fresce a fotbalului.

Nu este opera vreunui miliardar sau al unui geniu, care a venit și printr-o bătaie de palme a salvat situația. Este rezultatul palmelor oamenilor obișnuiți, care au lepădat mănușa de catifea și și-au asumat bătăturile și rănile unei munci asidue, totul în numele unei ideologii.

Persoane obișnuite, cu grijile și problemele lor, fără însușiri deosebite care să îi recomande ca făuritori de miracole, au dovedit că au cea mai importantă calitate: o inimă mare, care bate la unison în trupurile a mii de oameni și care s-a făcut auzită dincolo de foșnetul banilor care pun totul în mișcare.

Aflându-le povestea, conștientizăm că ne aflăm în fața unui miracol, cu o fundiță împletită cu meticulozitate, care are darul de a ne reaminti că, prin scris sau prin viu-grai, am primit un cadou: de la oameni simpli, către oameni simpli.

Dar și o lecție de viață:

 

Be the first to comment on "Bournemouth și cireșele de aur (II)"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: