Când aplauzi portarul după o înfrângere la 5 goluri

Portarul Florin Nita, de la Steaua Bucuresti, reactioneaza in timpul meciului de fotbal contra echipei Manchester City, din play-off-ul UEFA Champions League, disputat pe stadionul Arena Nationala din Bucuresti, marti, 16 august 2016. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

 

După o calificare meritată în dauna celor de la Sparta Praga, Steaua nu mai avea de trecut decât un „hop” pentru a ajunge, din nou, în grupele Uefa Champions League. Acest „hop” s-a dovedit a fi o prăpastie de netrecut, pe numele său Manchester City.

Noua echipă a lui Pep Guardiola se află (încă) într-o perioadă de tranziție, răstimp în care antrenorul catalan testează, experimentează și încearcă să își obișnuiască noii jucători cu filozofia sa.  Proces ce se poate dovedi anevoios, având în vedere că vorbim de o schimbare de 180 de grade.

Aceste aspecte, la care se adaugă un iz de incertitudine dacă luăm în calcul evoluția nu tocmai grozavă împotriva băieților lui David Moyes din campionat, a amețit puțin suflarea stelistă și nu numai. Stare înlăturată rapid și într-un mod brutal de englezi, care în min 22 conduceau cu 1-0 și, prin bunăvoința lui Aguero, rataseră și două penaltiuri.

Portarul Florin Nita, de la Steaua Bucuresti, reactioneaza in timpul meciului de fotbal contra echipei Manchester City, din play-off-ul UEFA Champions League, disputat pe stadionul Arena Nationala din Bucuresti, marti, 16 august 2016. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

Până la urmă, la pauză, Steaua a intrat cu un handicap de două goluri. Ocaziile au continuat să apară la poarta lui Niță și în partea a doua, în ciuda schimbărilor efectuate de Reghecampf, iar tabela, la finalul meciului, indica un neverosimil 0-5.

Optimismul exagerat al conducerii a fost spulberat printr-un scor ce cu ușurință putea să fie mult mai mare.

De regulă, un astfel de rezultat surprinde, ridică semne de întrebare. Să fie oare cu putință ca acest deznodământ să șocheze o minte limpede și lucidă? Cu greu.

Diferențele dintre cele două cluburi/țări sunt nenumărate, iar efortul de a le enumera aici e inutil. Cu toate acestea, printr-un management sănătos, printr-o viziune concretă și prin ambiție, respectivele clivaje valorice puteau fi diminuate.

Din cei 4 fundași titulari ai vicecampioanei României, unul din cei 2 fundași centrali, în speță Toșca nu este fundaș central de meserie, iar fundașul dreapta este de fapt o extremă (Enache) retrasă acolo din lipsă de alternative. Pe scurt, apărarea este peticită cu două improvizații.

Probleme cu aceste două posturi există deja de ceva vreme și au fost vizibile în multe momente. A încercat conducerea să rezolve aceste neajunsuri ale echipei? Nici pomeneală! Primul gol al „cetatenilor” a venit în urma unei greșeli flagrante comise de Toșca, iar cel de-al 2-lea penalti a fost cauzat de Enache.

Un alt handicap în jocul roș-albaștrilor este absența unui atacant decent. Pot înțelege că Tudorie a fost păstrat pentru că are sub 21 de ani și astfel, când nu e Cojocaru, e el soluția pentru regula cu jucătorului U21. Ce nu pot înțelege este decizia de a îl aduce pe Golubovic, un atacant cu exact același profil. Putea să fie adus un atacant diferit, care să ofere mai multă flexibilitate tactică, dar, suprinzator, nu a fost.

Nici banca tehnică a Stelei nu a impresionant, Reghe abordând într-o manieră hazardată partida. Probabil din dorința de a face spectacol, de a arăta că nu ne temem de milionarii din Manchester sau poate că dintr-o limitare tehnico-tactică, Reghecampf nu a învățat nimic din primul meci oficial al lui Guardiola pe banca celor de la City, la care a și asistat. A optat pentru o așezare largă în teren, care a oferit exact combustibilul necesar pentru mașinăria lui Pep: spațiile.

În meciul cu Sunderland, City a avut posesie 77%. Astăzi a avut „doar” 67%. Semn clar că Steaua nu s-a retras în totalitate și chiar a încercat să țină de minge și să construiască. Reformulând, s-a sinucis tactic. Moyes a înțeles că trupa lui Guardiola poate fi măcar deranjată dacă nu oprită de o așezare compactă care să îi limiteze opțiunile de pase. Poate că antrenorul Stelei a încercat să surprindă și cred că într-un fel a reușit: nici englezii nu se așteptau să fie atât de ușor.

Găselnița tactică a catalanului îi are în primplan pe cei 2 fundași laterali: Zabaleta și Kolarov în această seară. Aceștia nu se comportă precum 2 fundași laterali obișnuiți. Nu înaintează sprijinind extremele, ci pătrund în zona centrală. Prin poziționarea lor le oferă posiblitatea lui Silva și De Bruyne să urce între linii, cu Sterling și Nolito în benzi. Din această așezare rezultă un număr foarte mare de dueluri 1v1 în care ajung jucătorii lui Guardiola, situații în care sunt letali.

Poți preveni asta așa cum a făcut David Moyes (foarte aproape de reușită): printr-o apărare extrem de organizată, cu spații mici între linii. Reghe nu a reușit/vrut acest lucru, iar tabela este un martor grăitor.

La final, scorul a fost DOAR de 0-5. Spun „doar”, deoarece pe lângă cele două penaltiuri deja menționate au mai fost numeroase șanse ale „cetatenilor”. Cel mai bun om al stelei, portarul Florin Niță, a diminuat considerabil proporțiile dezastrului.

Vă dați seama de nivelul nostru actual, dacă la finalul meciului am aplaudat și ovaționat portarul, într-un meci în care am luat 5 goluri?!

Be the first to comment on "Când aplauzi portarul după o înfrângere la 5 goluri"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: