Cateva ganduri triste despre FRF, neamtul deghizat si analiza media

O remiza alba cat o infrangere pe ”Cluj Arena” cu Danemarca si sansele echipei nationale de a participa la Campionatul Mondial organizat de Rusia sunt compromise. Daca ne asezam din naivitate cu pixul in mana la masa calculelor pe hartie sunt sanse teoretice pentru o prezenta la baraj, dar pentru a realiza acest obiectiv trebuie sa castigam acasa cu Armenia si Kazahstan, iar Christoph Daum este obligat sa gaseasca formula castigatoare in trei deplasari imposibile: Polonia, Danemarca si Muntenegru.

In contextul in care calendarul ne este nefavorabil o victorie cu Danmarca din punct de vedere realistic nu putea schimba datele problemei, insa putea fi un punct de referinta pentru noua generatie ce se formeaza in aceasta campanie de calificare la echipa nationala. Judecam drept si punctam prestatia excelenta reusita de Romario Benzar, intensitatea din jocul lui Razvan Marin sau luciditatea defensiva din jocul lui Alin Tosca. In concluzie cu presiunea rezultatului deaspura capului in doar sase meciuri Daum a definit trei certitudini din viitorul echipei nationale.

Cred ca ar fi momentul ca cei care conduc astazi FRF, LPF si cluburile profesioniste sa se aseze la aceiasi masa, sa-si faca un test de sinceritate si sa stabilesca de comun acord un proiect de salvare a fotbalului romanesc pe termen mediu si lung. E foarte simplu si la indemana oricui sa fie sacrificat selectionerul in perioada imediat urmatoare, dar este mai greu sa ne recunoastem limitele si sa ne corectam defectele. De mai bine de zece ani de zile (ROmania – Cehia 2-0) echipa noastra nationala nu mai bate pe nimeni din lumea buna a fotbalului. Faptul ca am otravit candva fantinile si am parjolit iarba in fata olandezilor, am facut un meci mare pe ”Giulesti” intr-un meci fara miza cu Bosnia si am pacalit alataieri Turcia la Istanbul nu inseamna mare lucru.

Cu tot regretul pot afirma ca pana aseara l-am sustinut din toate punctele de vedere pe Razvan Burleanu. Aveam impresia ca este persoana capabila sa lupte impotriva curentului si sa schimbe in timp din temelii structura si mentalitatea fotbalului romanesc. Din pacate am ajuns si eu la concluzia celor din jurul meu. Toata activitatea lui Razvan Burleanu este descrisa de discursuri lipsite de substanta si doar de el intelese. A bifat o bila alba prin inscaunarea unui selectioner strain, dar din pacate observ ca presedintele FRF nu face nimic altceva decat sa se foloseasca de imaginea selectionerului. Astazi toata lumea buna a fotbalului european are de disputat un meci amical. Noi in loc sa profitam de aceasta data internationala ne-am intors la oile noastre (Cupa Romaniei). Din acest moment orice zi petrecuta cu Razvan Burleanu in fruntea FRF echivaleaza cu un pas in spate a fotbalului romanesc.

Pentru a cunoaste mai bine materialul livrat de campionatul intern in pauza de iarna Daum a incercat sa formeze o selectionata divizionara si sa dispute doua, trei meciuri amicale in Turcia. Datorita unui experiment identic esuat de FRF in mandatul lui Anghel Iordanescu, Daum nu a avut parte de sustinerea cluburilor si planul a ramas doar la stadiul de initiativa. In timp ce conducatorii si antrenorii cluburilor de Liga 1 resping din start aceasta practica ”invechita”, selectionerul Italiei, Gian Piero Ventura a avut la Coverciano doua cicluri de pregatire (3-4 zile) in plin campionat cu cate 30-40 de jucatori de Serie A si Serie B.

Nu cred ca este momentul sa va pierd timpul cu trecutul lui Christoph Daum asa ca nu am sa ocup spatiu cu trecerea in revista a realizarilor profesionale. Ma rezum sa va aduc la cunostinta ca este unul din pionerii fotbalului turcesc de astazi si a construit echipa cu care Klaus Toppmoller a pierdut o finala de UEFA Champions League. Vi se spune ca selectionerul este un dinozaur scos de la naftalina de Razvan Burleanu. In realitate Daum a avut o pauza doar de doi ani de zile si a antrenat cu rezultate notabile acolo unde manelistii cu carnet de antrenor din Liga 1 nici macar nu-si permit sa viseze ca pot ajunge. Mai pe scurt sa imprumut o vorba citita in mediul online (foarte probabil Adi Dobre), un singur om din fotbalul romanesc se poate aseza la masa discutiilor profesionale cu ”neamtul deghizat cu mustata” (asa cum este alintat de Cornel Dinu). Acel personaj este Mircea Lucescu, toti ceilalti ar trebui sa stea jos si sa-si ia notite. Cand il injurati pe Christoph Daum ca nu face minuni peste noapte ganditiva ca injurati un antrenor de calibrul lui Mircea Lucescu.

De ceva vreme nu mai putem dormi noaptea din cauza sumelor incasate de staff-ul tehnic al echipei nationale de la FRF si traim cu impresia ca un antrenor de nivelul lui Daniel Isaila ar fi adunat acelasi numar de puncte, poate si mai multe. Sigur Giovanni De Biasi antreneaza pe nasturi si nu a avut nevoie de cinci ani de zile sa ajunga cu Albania la un turneu final. Otto Rehhagel a avut in bagaj o bagheta magica si nu a ratat cu Grecia calificarea la mondialul asiatic, iar Erwin Koeman nu a facut schimbul de generatii acum sapte ani pe la Budapesta.




In momentul in care analiza sportiva este facuta pe canale media de antrenori cu mandat de doua luni, agenti 007 sau de cei care au inventat fanta de lumina in fotbalul romanesc, noi cei de pe margine ne pierdem simtul realitatii. Mai nou fotbalul nu se mai joaca pe goluri, se joaca pe numarul de cornere obtinute. Cand faci spume la gura ca nu ai obtinut un corner cu Danemarca, nu mai timp sa vezi ca ai avut trei situatii clare de gol, dar nu ai avut atacant care sa bage mingea in ate. Se mai intampla ca un atacat sa-ti rateze din sase metri asa cum a ratat Claudiu Keseru, dar cand un om de gol nu este capabil sa intuiasca cursivitatea unei faze de atac, antrenorul nu mai are nici o vina. La schimbarea de directie reusita de Sapunaru si centrarea lui Romario Benzar un atacant bun trebuia sa intre cu mingea in poarta nu sa se impiedice in propria alergare. Vorba lui Daum, Keseru este un forma si marcheaza pe banda rulanta, dar totusi o mica mentiune: marcheaza intr-o liga a satelor (Bulgaria).

Nu este corect sa aruncam esecul cu Danemarca doar pe umerii lui Keseru. Tipam ca selectionerul nu ne ofera un fotbal sampanie, dar nu avem timp sa obervam ca la primul contact fizic cu adversarul, fiind nesigur pe valietatile tehnice, Latovlevici inalta mingea (sec 10-15) si absolut toate centrarile au fost directionate in primul adversar. In primele 10 minunte echipa nationala are trei greseli banele de preluare si daca Sapunaru nu era atent, dintr-o asemenea eroare (Tosca – preluare pe piept) ii faceam cadou un gol lui Andreas Cornelius. Mijlocasul care trebuia sa faca legatura pe atac pozitional intre linia de mijloc si cuplul de atacanti a fost absent. Timp de 90 de minunte Nicusor Stanciu nu a avut o pasa verticala si nu a tras un sut pe poarta. Dincolo Eriksen a alergat 90 de minunte din 16 in 16 metri si dupa ce recupera in propriul careu ajungea pe cursivitatea atacului in situatie de finalizare. Keseru dupa doar 20 de minunte isi pierduse respiratia, iar ceilalti cadeau din picioare dupa alte 40 de minute, la finalul meciului aveam senzatia ca Eriksen, Durmisi sau Delaney ar mai duce fara probleme inca alte 90 de minunte.

Nu am nici un dubiu. La finalul acestei campanii de calificare, posibil chiar mai devreme Christoph Daum va pleca de buna voie si nesilit de nimeni de la carma echipei nationale. Daca ar avea planuri de viitor alaturi de noi, ar fi semnat deja prelungirea de contract propusa de Razvan Burleanu. Perspecitvele nu mai poate reprezenta o miza pentru un antrenor supus unui asemenea linsaj mediatic. Peste ani il vom regreta exact asa cum cei cu capul pe umeri si ceva cultura fotbalistica il regreta astazi pe Laszlo Boloni.

In incheire imi permit sa-i asez din nou mingea lui Nicusor Stanciu pe punctul cu var, sa observ ca fata de lotul deplasat la campionatul european pe foaia de joc la meciul cu Danemarca am avut 10 nume noi, dintre care patru in formula de start, si fiindca tot aud ca selectionerul nu-si cunoaste jucatorii vreau sa-i intreb pe cei care fac aceasta afirmatie daca stiu ce sistem de joc foloseste Igor Tudor la Galatasaray Istanbul.

2 Comments on "Cateva ganduri triste despre FRF, neamtul deghizat si analiza media"

  1. Interesant articol, mi=a placut, felicitari!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: