Cazul Ianis Hagi: Un junior foarte talentat sau doar un tânăr promovat excesiv?

ianis-hagi-mad9282-resize

Ultimele zile din fotbalul românesc au oferit un adevărat spectacol mediatic din partea seniorului Hagi. „Regele”, furios din cauza că fiul său nu a fost convocat la naționala de seniori, dar nici la cea de juniori, a lansat un atac vulcanic asupra tuturor criticilor, tema fiind deja una cunoscută: noi nu suntem capabili să apreciăm ce a făcut Hagi pentru fotbalul din România și nu suntem în stare să recunoaștem talentele pe care le produce academia sa. Mai mult, suntem răi cu fiul lui Ianis Hagi, fiindcă el este un jucător foarte talentat care a fost transferat la Fiorentina și merita să fie convocat cel puțin la naționala U21. De fapt, toată problema pare să fie fix neconvocarea fiului, lucru care a stârnit mânia tătălui, mâhnit de incapacitatea selecționerului de a aprecia valoarea juniorului și de promovarea unor tineri care nu se ridică la valoarea pe care o are Ianis.

Tocmai această tiradă a „Regelui” mi-a trezit curiozitatea de analiza dacă Ianis Hagi chiar are talentul pe care tătăl lui susține că îl are, sau dacă avem de a face cu un părinte care nu își poate privi în mod obiectiv calitățile copilului său. Cum nu am acces la statistici complexe cum are academia lui Hagi, voi încerca să fac această analiză folosind o statistică cel puțin inedită, pe care nu am văzut-o vreodată în presa sportivă din România.

Ce înseamnă de fapt un jucător bun?

Mulți dintre pasionații de fotbal din România, conducători, antrenori, experți sportivi, tind să judece un jucător după niște criterii cel puțin arbitrare: goluri marcate, pase de gol date, eventual și ce tehnică are. De câte ori nu apare în presă un articol despre un atacant fantastic care „a înscris 10 goluri în 30 de partide jucate”. Impresionant, nu-i așa? Doar că acest mod de a privi jucătorii este un mod foarte simplist, care reflectă foarte puțin ceea ce se întâmplă în teren. Nu ne spune nimic despre poziționarea jucătorului în teren, despre cum aleargă, despre cum își ajută colegii sau câte șanse de gol crează. Să dăm un exemplu concret: Lionel Messi. Nimeni nu contestă faptul că el este un marcator veritabil și un atacant de gol; totuși, ce nu ne spun aceste statistici este capacitatea lui Messi de a exploata spațiile foarte mici oferite de adversari sau faptul că trage după el cel puțin 2-3 adversari atunci când are mingea, co-echipierii rămânând liberi în poziții bune de a marca. Putem spune că și atunci când nu marchează, Messi tot are o influență pozitivă asupra jocului și contribuie indirect la mai multe goluri marcate de către echipa sa, față de atunci când nu joacă (avem exemplul din meciul cu Alaves acest sezon). Pe această idee s-a creat Goalimpact, o măsura care ne indică ce influență are un jucător pentru echipa sa atunci când se află în teren, față de atunci când nu joacă. Pe scurt, un jucător bun va influența jocul astfel încât echipa sa va marca mai mult și va lua mai puține goluri, un lucru care poate fi observat comparând golaverajul pe care îl are echipa cu și fără jucătorul respectiv în teren. Evident, măsura Goalimpact ține cont și de alți factori precum vârsta jucătorului, nivelul echipei la care joacă cât și liga în care joacă. Cum eu nu am acces la algoritmul care este folosit pentru a calcula Goalimpact, am ales să iau ideea de bază a măsurii și să văd cum arată la jucătorii din campionatul nostru intern.

Ianis Hagi sub lupă

Pentru a face această analiză, am folosit premiza că toate echipele din Liga 1, cu excepția Stelei, se află la un nivel valoric asemănător, ceea ce oferă o comparare destul de dreaptă între jucători. Din cauza lipsei de timp, am ales doar îl compar pe Ianis Hagi cu talentele din Liga 1 care s-au remarcat cel mai mult în ultima perioadă de timp: Nicolae Stanciu, Florin Tănase, Dorin Rotariu și Denis Alibec. Mai mult, pentru a fi și mai corect, am ales să țin cont de faptul că Ianis a debutat în Liga 1 abia sezonul trecut (a jucat prea puțin sezonul 2014/2015 pentru a putea fi analizat corect), de aceea, m-am uitat doar la sezonul în care a debutat fiecare jucător (cu premiza să fii jucat cel puțin 900 de minute). Toate datele au fost luate de pe siteul Transfermarkt. Să vedem întâi cifrele lui Ianis Hagi:

  • Viitorul cu Ianis Hagi în teren (1888 minute jucate): 29 goluri marcate – 29 goluri primite, golaveraj 0.
  • Viitorul fără Ianis Hagi în teren (1712 minute jucate): 37 goluri marcate – 25 goluri primite, golaveraj 12.
  • Per 90 minute jucate rezultă un golaveraj de -0.63, cifră de care ne vom folosi în comparația cu restul jucătorilor. Cum putem vedea, atunci când Ianis Hagi era în teren pentru Viitorul, echipa sa a încasat mai multe goluri și a înscris mai puțin. Cum se compară Ianis cu celelalte talente?

Nicolae Stanciu: Deși a debutat în Liga 1 pentru Alba Iulia, primul sezon în care a jucat cel puțin 900 de minute în campionat a fost în sezonul 2011/2012, la vârsta de 18 ani. Golaverajul cu/fără el în teren per 90 minute a fost -0.02, ceea ce înseamnă că echipa înscria și primea goluri la fel de mult atunci când juca față de când nu juca.
Florin Tănase: Deși a debutat în sezonul 2013/2014 pentru Viitorul, la vârsta de 19 ani, abia următorul sezon, 2014/2015, a strâns destule minute pentru a putea fi analizat. Golaverajul lui în acel sezon a fost -0.04 per 90 min.
Dorin Rotariu: A debutat în sezonul 2012/2013 pentru Dinamo, dar abia în sezonul 2013/2014 a jucat destule minute pentru a fi luate în calcul minutele jucate. În acel sezon avea 18 ani, iar golaverajul per 90 min a fost +0.44.
Denis Alibec*: A debutat pentru Farul în dezonul 2008/2009, când avea 17 ani. A jucat prea puțin pentru a putea fi analizat, iar când a revenit în Liga 1 în sezonul 2012/2013 avea deja 21 ani. Golaverajul per 90 min în sezonul 2012/2013 a fost +0.12.

impact


Concluzia: cât de talentat este Ianis Hagi?

O problemă cu comparația făcută o reprezintă vârsta: Ianis Hagi a jucat titular aproape meci de meci în Liga 1 când abia împlinise 17 ani, în timp ce restul jucătorilor au avut nevoie de cel puțin un an mai mult pentru a se impune în echipa de bază. Evident, contează foare mult și faptul că antrenorul echipei lui Ianis s-a întâmplat să fie tocmai tatăl lui și este foarte posibil să fi beneficiat de mai multă încredere decât au primit restul jucătorilor la vârsta respectivă. În general, antrenorii din Liga 1 au fost reticenți să introducă jucători tineri ca titulari și i-au folosit mai mult ca rezerve pentru ultimele minute ale meciului. De asemenea, este foarte probabil ca la transferul lui Ianis în Italia să fi contribuit și relațiile bune pe care le are impresarul clubului Viitorul cu conducerea de la Fiorentina, dar și faptul că pentru Ianis garantează brandul Hagi.



Nu susțin că Ianis Hagi nu ar fi un jucător talentat, ci doar rămân sceptic față de opinia că ar fi cel mai talentat tânăr din generația actuală de jucători U21. M-aș fi așteptat să aibă un impact în teren de nivelul pe care l-au avut Florin Tănase, Dorin Rotariu și Nicolae Stanciu în primul sezon în care au jucat constant la echipele lor, sau chiar superior lor. În schimb, am putut vedea cum Viitorul înscria mai multe goluri și primea mai puține goluri atunci când Ianis nu era în teren, iar comparat cu Rotariu de exemplu, diferența este surprinzător de mare. Desigur, sunt de acord cu faptul că Ianis are o tehnică bună și lovește mingea bine, doar că în momentul de față, această tehnică nu se transpune în faze concrete care să rezulte în șanse de gol, cum fac de exemplu Stanciu și Rotariu.

Pentru sfârșit, merita Ianis Hagi să fie convocat la națională? Dacă este vorba de naționala mare, în mod clar nu. Jucătorii convocați de profilul lui Ianis sunt de un nivel superior lui și există o limită naturală în numărul de jucători ofensivi pe care îi poți selecționa la națională. Merita Ianis Hagi să fie convocat la naționala de tineret? Poate da, poate nu. Având în vedere că nu am realizat o analiză asupra jucătorilor ofensivi convocați la tineret, îmi este foarte dificil să mă pronunț, de aceea aleg să las „experții” să dea verdictul.

Daca apreciezi articolul urmareste si distribuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

1 Comment on "Cazul Ianis Hagi: Un junior foarte talentat sau doar un tânăr promovat excesiv?"

  1. Foarte tare, bravo. Sunt ziarist pe sport, la un cotidian din Cluj și pot spune că am învățat multe din acest articol. În fond, pentru a avea o presă de calitate, trebuie să învățăm unii de la alții. Până să lucrez în domeniu, aveam un blog, pe care mai scriu și acum, doar că mai rar. Scriind în mod constant, citind cronicile altora, dar și cărți cu tematică sportivă, am căpătat un bagaj intelectual care m-a transformat în jurnalistul de azi. În privința lui Hagi, aș avea trei lucruri de spus: 1. A fost unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria sportului autohton, un jucător muncitor și cu tehnică bună. S-a integrat cam pe la toate echipele unde a jucat. La națională, ne-a condus pe culmile succesului. Dar, au mai fost și alți fotbaliști remarcabili înaintea lui: Baratky, Ozon, Dumitrache, Dobrin etc. 2. Nu-i rea ideea de a investi banii câștigați din fotbal într-o academie. Însă, Viitorul mi se pare o echipă de pluton. Așa am considerat și anul trecut. Joacă pentru cine și pentru ce ? Mai ies 1-2 jucători de perspectivă cum e Florin Tănase (rămâne de văzut pentru cât timp) sau Gabi Iancu (care s-a împotmolit de ceva timp). Nu e o echipă constantă. În Europa s-a făcut de râs cu Gent. E un fel de Luceafărul București, de aici i-a și venit ideea lui Hagi. Repet, intenția e bună, dar nu sunt prea mulți jucători de perspectivă. 3. Ianis Hagi e cunoscut prin tatăl său, vrând-nevrând. Dar nu a ieșit la rampă cât a jucat în Liga 1. Nici nu știu câte goluri a dat până acum, n-am căutat. Cu siguranță, nu multe. Cei de la Fiorentina și-ar putea lua o mare țeapâ. Înțeleg că Gică își dorește ca Ianis să-i calce pe urme, dar în condiiile de față e aproape imposibil. Hagi trebuie să-și amintească cum și-a început el cariera, că Nea Iancu nu era fotbalist și totuși, a știut ce sfaturi să-i dea. Cam așa ar trebui să facă și Gică cu Ianis. Să-i reamintească cum a început el. Nu e ok să vinzi jucătorii în străinătate cu una, cu două. Să ne amintim de Gicu Grozav, de Alibec, Stancu sau Vlad Chiricheș.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: