Ce vrem si ce putem la EURO?

Ce vrem la Euro?

In conditiile in care fostul presedinte UEFA, Michel Platini a schimbat regula jocului oferind publicului european cantitate in dauna calitatii, pretentiile suporterului roman de a-si vedea echipa nationala in faza optimilor de finala nu sunt mofturi nefondate. In faza eliminatorie a campionatului european se pot califica in unele cazuri 3 echipe din aceiasi grupa, iar noi intalnim in ultimul meci din faza grupelor Albania. Cu o victorie in ultimul meci, cu un punct smuls in primele doua etape (Franta si Elvetia) si cu un gram de sansa, oferit de conjuctura rezultatelor din celelalte grupe, Romania se poate califica in optimile de finala si abia atunci putem vorbi de performanta sportiva.

suporteri_romania_68767600Cu exceptia Olandei care reprezinta exceptia ce intareste regula, lumea buna a fotbalului european in preliminarii a facut antrenament cu public, faptul ca noi ne-am chinuit cu Insulele Feroe este o alta ipoteza de lucru care ne arunca pe un alt fir al discutiei.

”Daca vrem performanta, in Franta trebuie sa ajungem in optimi, campionatul european incepe dupa faza grupelor” – Laszlo Boloni.

Pe langa o calificare intr-o etapa superioara a competitiei, noi suporterii echipei nationale dorim sa vedem altceva fata de ce am vazut la ultima prezenta la un campionat european. In seara de 10 iunie deschidem balul european si nu ne permitem, asa cum ne este obiceiul in fata adversarilor din elita fotbalului european sa otravim fantanile, sa parjolim iarba si sa sapam transee. In acea seara pe tricolorii selectionati de Anghel Iordanescu nu-i vom privi doar noi cei de acasa. Noi deja ii stim, ii acceptam, asta-i armata generalului cu asta defilam, insa armata trebuie sa fie acceptata si de restul lumii.

Cu orice risc si indiferent de scor cu Franta trebuie sa demonstram ca stim sa pasam, sa driblam sa tragem la poarta. Sa dovedim ca ne meritam locul la un turneu final, altfel se va pune din nou pe tapet conjuctura sortilor care ne-a aruncat in cea mai slaba grupa valorica a preliminariilor. Nume precum Torje, Grigore, Pintilii, Stanciu sau Alibec, spre exemplu vor fi auzite si se vor face cunoscute in orice colt al mapamondului. Depinde doar de ei in ce maniera.



Am scris la momentul respectiv si scriu si acum: Franta este doar bonusul prin care trebuie sa ne bucuram de fotbal, calculele calificarii se fac pe seama meciurilor cu Elvetia si Albania.

Ce putem sa demonstram la EURO?

Sa avem o prestatie onorabila cu Franta pe fondul unui joc deschis placut asistentei este probabil doar visul suporterilor. Cunoscandu-l pe tacticianul Anghel Iordanescu mai mult ca sigur in deschiderea campionatului european vom incerca un joc la mica ciupeala. Forta grupului este vedeta din lotul selectionerului, asa ca ne vom baricada pe trei linii in fata portii aparate de Ciprian Tatarusanu si atat noi cei de acasa cat si stafful tehnic vom fi cu un ochi pe teren si cu celelalt pe cronometru. Hai cu Doamne ajuta!

Recent Ucraina ne-a demonstrat in doar 15 minunte ca defensiva noastra de fier de care am beneficiat in preliminarii este doar o chestiune ce se incadreaza mai degraba in folclorul poporului roman decat o realitate. In preliminarii cu exeptia Greciei, nimeni nu a vrut si nici nu prea a avut cu ce sa ne atace. Si totusi Nikolic a fost la un pas sa faca pe final de meci 2-1 la Bucuresti (Ungaria) iar Finlanda a avut un penalty clar ca lumina zilei de 2-0 in repriza secunda. Avem obiceiul sa nu dam importanta greselilor de arbitraj atunci cand ne sunt favorabile, altfel am fi semnalat la momentul potrivit ceva lacune defensive.

In momentul de fata echipa nationala se apara foarte bine doar atunci cand adversarul nu are nerv si construieste lent si previzibil. Ca si-n amicalul cu Spania, cu Ucraina in prima repriza, am reusit sa punctam artistic prin sclipiri individuale in zone neutre reusite de Sanmartean (sau Stanciu) si cateva contre frante in punctul culimnat, fie de adversar fie de pase sau centrari eronate. Atunci cand adversarul creste intensitatea duelurilor fizice, mareste viteza de joc si forteaza dulurile unu contra unu pentru noi urmeaza dezastrul. Incepem sa ne descoperim adevaratele limite. Poate ca ce am vazut cu Ucraina nu este relevant fiindca a fost un meci amical, insa nu a trecut mult de la lectiile de fotbal predate de Olanda si Turcia la Bucuresti sau de Grecia la Atena.

Mai sus am scris ca ar fi bine sa excludem Franta din calculul punctelor acumulate. Indiferent de ce partitura tactica va aborda Anghel Iordanescu, noi daca avem simtiul realitatii, nu avem nici un argument sa emitem pretentii. Va conta din punct de vedere psihologic pentru ce va urma, doar maniera in care vom pierde.



Observ ca noi in general ne concentram prea mult pe Franta si minimalizam sau uitam complet de Elvetia. Chiar daca au avut rezultate negative in aceasta perioada a amicalelor ar fi o ipocrizie sa consideram ca sansele sunt egale. Aceasta generatie a castigat un campionat mondial la juniori in 2009, iar in urma cu doi ani a pierdut in prelungiri cu Argentina la ultimul campionat mondial. Si daca nu ma lasa memoria, in prelungiri Elvetia a ratat doua ocazii imense prin Haris Seferovic.

petkovic-elvatiaNoi la EURO 2016, mergem cu un selectioner care in buzunarele sacoului poarta icoane sfintite pe care le scoate si le saruta cu foc in debutul meciului si-n momentele decisive. Vladimir Petkovic, spre deosebire de Anghel Iorandescu, in buzunarele sacoului poarta biletele cu scheme tactice: planurile B si C. Ca si exemplu ma gandesc la partida jucata acasa impotriva Sloveniei. In minuntul 80 Slovenia conducea la Basel cu 2-0. Petkovic a fost surprins de camerele tv scotand o foaie din interiorul sacoului. A mers pe banca cu foaia si pixul in mana, a discutat vreme de doua, trei minunte cu o persoana din stafful tehnic si a inceput sa faca schimbari de efectiv si de asezare tactica. Rezultatul? Victorie cu 3-2 pentru Elvetia. Iar cei care urmaresc Serie A, ar fi bine sa nu uite impresia buna pe care a lasat-o Petkovic in Italia in perioada in care antrena Lazio Roma, acolo unde a reusit sa castige o Cupa a Italiei invingand in actul final pe marea rivala, AS Roma.

„Primul obiectiv este un loc in optimi de finala. Dupa aceea ne vom putea fixa noi tinte de atins. Această echipa a Elvetiei are potentialul sa ajunga departe. Mai trebuie sa si arate asta pe teren. Sa scrie istorie, cum au facut la vremea lor jucatorii nationalei Under 17, cand au devenit campioni mondiali” – Vladimir Petkovic

Avem noi oare valoarea si inteligenta tactica necesara de a scoate un rezultat pozitiv in partida cu Elvetia? Greu de spus insa pentru a reusi ceva pozitiv ar fi bine sa cunoastem arta atacului si sa punem presiune pe axul central din defensiva Elvetiei. La o prima vedere asemeni Frantei, punctul vulnerabil al elvetienilor este compartimentul defensiv.

Daca pierdem cu Elvetia in mare masura dupa meciul cu Albania echipa nationala va ateriza la Bucuresti. Indiferent de cum va arata clasamentul, fiindca nu vom tolera scuze, tricolorii sunt obligati sa invinga Albania in ultima etapa . Fara sa minimalizez progresul adversarului in mandatul lui Giovanni De Biasi, consider ca daca ratam calificarea in optimi si nu batem Albania, am mers in Franta doar pentru a completa tabloul competitional. Un rezultat negativ ar narui si ultimul gram de incredere in aceasta generatie. Daca echipa nationala nu reuseste sa invinga Albania ce sperante vom mai avea pentru preliminariile campionatului mondial organizat de Rusia? Acolo ne asteapta Robert Lewandoski iar Danemarca lui Chiristian Eriksen a renuntat in sfarsit la veteranul Morten Olsen.

 

1 Comment on "Ce vrem si ce putem la EURO?"

  1. Adrian Ionita | 5 iunie 2016 at 21:19 | Răspunde

    Eu zic ca subestimati rau Albania 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: