Cine suntem?

Cine suntem?

Mai bine spus cine am fost. Prin anii ’90 am avut o generatie de exceptie care a impresionat mapamondul fotbalistic in SUA, datorita victoriilor de rasunet reusite in fata Columbiei si Argentinei. Pe fondul unui sfert de finala de campionat mondial am cladit o echipa nationala capabila sa se califice fara probleme la turneele finale si sa joace de la egal la egal cu orice alta forta a fotbalului mondial. Pe atunci, indiferent de scor la final eram mandri de prestatia tricolorilor si multumiti cu performantele realizate. Noi publicul ne bucuram si sufeream alaturi de componentii echipei nationale.

Filmul cu Romania in lumea buna a fotbalului a fost rupt de Slovenia. Nici acum nu pot sa uit noroiul de pe chipul lui Cosmin Contra si urletul unei bucurii tampite scos de Srenko Katanec. A fost momentul in care ne-am desprins definitiv de generatia de aur si am imbratisat generatia calificarilor ratate sau daca vreti generatia ghinionista asa cum mai tarziu avea sa o caracterizeze Cosmin Contra sau Marius Niculae. Cu toate defectele si dezamgirile create, aceasta generatie putea sa-si scrie altfel istoria, daca intr-o zi de vara (2008) Adrian Mutu de la punctul cu var nu avea chef de glume cu Gianluigi Buffon. Sa fi trimis atunci acasa campioana si vicecampioana mondiala si sa fi mers in sferturi la brat cu Olanda, zau ca era un o proza de bestseller. Ghinion! Toata istoria acelei generatii se rezuma si este descrisa la perfectie de un penalty ratat.

Penalty-uri se rateaza, se uita si nu se condamna. Cati dintre noi mai stiu ca in 94 cu Suedia au ratat Dan Petrescu si Miodrag Belodedici sau cati le mai poarta ranchiuna? Generatia ghinionista are un mare pacat care nu va fi sters niciodata. Indiferenta cu care si-a tratat suporterii la finalul meciului cu Olanda de la EURO 2008. A fost momentul in care din punct de vedere sentimental multi dintre noi ne-am desprins de echipa nationala si am inceput sa refuzam sa ne identificam cu aceasta echipa.



Ca sa intelegem astazi unde suntem trebuie sa privim intr-o directie. Spre nord, spre Insulele Feroe. La Ploiesti, pe final de meci o echipa nationala formata din fotbalisti profesionisti a fost obligata sa se baricadeze in propriul careu pe final de meci pentru a apara un banal avantaj minim (1-0), in fata unei unei nationale formata din fotbalisti amatori si semi-amatori. In retur am jucat care pe care, noi am avut sansa de doua-trei parade reusite de Ciprian Tatarusanu si de executiile individuale ale lui Constantin Budescu. La finalul campaniei de calificare in timp ce actuala generatie era prinsa in hora bucuriei la mijlocul terenului, noi acasa in fotolii rasuflam usurati: bine ca nu ne-am facut de ras in Feroe si am evitat barajul. Iar ca o ironie a sortii Mircea Rednic a remarcat un ”pescar” care nu a jucat in tur, iar in retur a jucat pe partea opusa fata de Razvan Rat, omul cu coloana rupta dupa spusele lui Rednic.

chi-418875Daca v-ati reamintit secventele din meciurile cu Insulele Feroe, va propun sa mai rasuflati inca o data usurati. Dupa cum se aseaza ploile in fotbalul romanesc sub patronatul lui Razvan Burleanu in maxim 10 ani vom pierde fara drept de apel in fata echipelor de acest nivel. Credeti sau nu, se poate si mai rau. Totusi mai avem o speranta, poate si la fotbal ca si-n economie ne salveaza diaspora. Poate nu toti vor urma exemplu lui Cristian Ponde sa refuze tricolorul si sa joace pentru Portugalia.

Pe vremea lui Gica Hagi si Gica Popescu, Romania era in strada cand ne calificam la un turneu final. Generatia lui Vlad Chiriches a fost ignorata pe aeroport de suporterii echipei nationale, in ciuda faptului ca aterizaze cu biletele spre Franta in buzunar. Tratam cu indiferenta aceasta generatie si ne indreptam sentimental spre handbalul feminin sau spre fetele din circuitul WTA. Cei de astazi ne-au anulat si ultima picatura de speranta din suflet.



Si poate nu suntem deranjati de submediocritatea valorica a acestei generatii. Pe undeva ar fi nedrept, nu-i vina lor, au crescut si au fost educati fotbalistic intr-un mediu nociv pastorit ani la rand de Mircea Sandu si Mitica Dragomir. Centrele de copii si juniori au fost desfintate pe banda rulanta, iar spaga la nivelul juniorilor si reciprocitatile de pe prima scena fotbalistica au fost principalii pioni de sustinere a vechiului sistem.

In schimb suntem deranjati si nu putem fi toleranti cu impresiile de mari fotbalisti si atitudinea agresiva fata de propriul public in anumite momente. Sa nu uitam:

”Vorbiti cu eu sunt 12” – Vlad Chiriches

1 Comment on "Cine suntem?"

  1. Eugen Marola | 30 mai 2016 at 22:33 | Răspunde

    Echipa asta n-ar trebui, in mod normal, sa participe la un turneu final de campionat european. Are cel mai urat joc posibi; ca sa-l ilustrez cel mai fidel, ar trebui, daca s-ar putea, sa postez langa acest mic comentariu sceneta ”Un film profund realist”, cu Cotescu si Marin Moraru. Cel mai tare o sa-mi para rau de romanii din diaspora, care iar vor umple tribunele, reprezentand o tara ce nu i-a iubit niciodata.
    Deja, multi dintre noi nu mai urmaresc campionatul intern, cu aerul sau provincial prafuit si pastorit de niste manageri de pestera. Tinerii, mai ales, isi aleg favoritele din campionatele Europei civilizate, iar tot mai multe echipe mari de afara isi deschid academii de copii si juniori in spatiul mioritic, profitand de dezinteresul total pentru sectorul juvenil al cluburilor noastre sau al Federatiei. E bine ca o sa se mai salveze niste pusti, carora, mai tarziu, le vom cere sa vibreze la imnul acela cu rezonante din Munch si Kafka. Asa ca o sa-mi aleg o alta echipa pe care o s-o urmaresc cu placerea si pasiunea ponderata a unui chibit ”internationalist”.
    E o placere, in schimb, sa te uiti la meciurile ‘nationalei” de handbal feminin. Si chiar ale celei de rugby, sport care trece printr-o criza financiara si de efectiv teribile. Dar condusa de un tehnician curajos, ”stejarii” joaca cu inima, rezultatul putand fi iertat. Dar cand nu joci nimic, nici macar pentru clubul care te plateste, si mai ai si aere de baiat de la tara ”neinteles”, atunci, cred ca e igienic sa spui pas. Nu pierzi decat niste flacoane cu distonocalm.Cam asta suntem.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: