Clișeul de pe Anoeta

15235439_10154966961479305_1118655365836839757_o

Ciudățeniile care se petrec în Țara Bascilor atunci când Barcelona se deplasează la San Sebastian nu s-au oprit nici în noiembrie 2016. Atât de ușor de anticipat era modul în care cele două formații se vor prezenta încât eram convins că voi avea parte de surprize și catalanii se vor impune categoric. N-a fost deloc așa, însă. Un galop al alb-albaștrilor și o pasivitatea demnă de entuziasmul lui Nilă din Moromeții pentru Messi și colegii săi. Un joc care a impus o opinie clară în viziunea mea: Barcelona și-a acceptat statutul ultimilor ani și nu a căutat să deranjeze zeii. Nici măcar cel care a jucat în blaugrana nu s-a sinchisit prea tare să contrazică istoria ultimilor ani.

Dacă tot am adus vorba despre Messi, să contribui și cu două rânduri despre ce a putut face el aseară. A marcat golul unui 1-1 nemeritat, într-o fază din care 3 fundași adverși plus portarul Rulli n-au înțeles prea multe când s-au aruncat în fața mingii, dar pendularea ireal de iute a argentianului a scuturat plasa porții bascilor. Contribuția lui n-a putut fi mai vizibilă din moment ce posesia Barcelonei a fost răsturnată de adversari, iar în prima repriză catalanii au trecut în jumătatea adversă doar cu bilet de voie.

15235742_10154966961079305_4418232138874355405_o

Excepțional pregătit meciul de gazde dar m-aș opri aici cu laudele căci această partitură am mai ascultat-o de două ori. Ultimele 3 deplasări aici ale Barcelonei lui Enrique au fost identice ca joc dar detaliile au căpătat o mai mare responsabilitate aseară. Dacă în precedentele confruntări, Lucho improviza fix când nu era cazul, pe Anoeta, de această dată, a aruncat ce are mai bun în teren, iar asta l-a ajutat doar să nu piardă. Rămâne valabilă discuția cu Andre Gomes, portughezul care primește un număr mare de șanse dar fără să fructifice nimic, pentru moment.

E un fenomen ciudat acest duel anual dintre Sociedad și Barcelona. Este unica reprezentație magistrală pe care o oferă bascii. Nici în derby-ul cu Bilbao ori cu Atletico, Real Madrid sau Sevilla nu se vede acest control precis al partidei și de aici semnele evidente de întrebare. De ce doar acasă cu Barcelona?! De ce nu și pe Camp Nou?! De ce nu și cu alte echipe?! 2-0 cu Atletico acum câteva etape, tot acasă, dar incomparabile, ca intensitate, cele două partide.

15194500_10154966965789305_7043217221470812056_o

Am pronosticat în august, că formația catalană va bifa cel mai prost sezon de la numirea lui Guardiola și anume, ultima ediție de campionat cu Rijkaard la timonă. Pe ce m-am bazat când am spus asta?! Păi lipsa unui antrenor care să gestioneze situația cu tact. Chiar și atunci când cel mai bun jucător din lume îmbracă tricoul blaugrana, iar cel mai bun atacant se schimbă în același vestiar și căpitanul echipei poartă numele de Iniesta, nu ai garanții. Îți poți impune pretenții uriașe dar și în acest caz, ca oriunde, de altfel, antrenorul este cea mai importantă rotiță a mecanismului. Am mai spus-o, am să o repet! Barcelona are însă un privilegiu când este supusă acestui test. Messi egalează prin evoluțiile și rolul din teren atribuțiile tehnicianului, cumva,  acest aspect fiind de multe ori confundat de cei mai mulți. Aseară a fost capabil să păstreze o amintire pentru echipa lui și anume punctul ce-i plasează la doar 6 lungimi în spatele liderului Real Madrid, înaintea duelului de pe Camp Nou, de sâmbăta viitoare. Indiferent de rezultat, titlul rămâne în discuție până în mai dar mă întreb, motivația lui Messi, Iniesta, Pique, Mascherano care au bifat 5 din ultimele 7 titluri mai poate fi antrenată sau entuziasmul celor tineri poate să-i strunească spre a fi combativi și anul ăsta?!

1 Comment on "Clișeul de pe Anoeta"

  1. Am vazut si eu meciul, Real Sociedad a dominat cap coadă, Barca a scos un punct cu foarte multa sansa. Arbitraj scandalos, bascilor le-a anulat un gol perfect valabil pentru un offside inexistent iar in partea cealalta un offside de 1 kilometru la Dennis Suarez nu este semnalizat si erau cat pe ce sa marcheze catalanii la acea faza. Una peste alta am rămas placut impresionat de jocul lui Sociedad, mi-au adus aminte de acea echipă fantastică a lor cu Darko Kovacevici si turcul Nihat in atac, care se bătea chiar pentru titlu in urmă cu ceva ani.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: