Consecvența care nu-l definește pe Klopp

14305314_10154673667437573_2162183883183871186_o

Fără să stau prea mult pe gânduri, aleg să dedic întreagă rubrică a știrilor zilei, evenimentului care a ținut capul de afiș al rundei din Premier League. În avanpremiera etapei, Chelsea o aștepta la Londra pe Liverpool pentru a-și consolida statutul de formație neînvinsă. Așteptările fanilor albaștrilor erau însă estompate de istoricul fluent al succeselor înregistrate de Klopp în Regat de când „îmbracă” tricoul roșu. Cu 4-1 pe Ettihad și 3-1 pe Stamford Bridge în sezonul anterior dar și 4-3 pe Emirates acum câteva săptămâni, Liverpool părea avizată să strice calculele lui Conte.

A trecut ceva timp de când am formulat o cronică substanțială și coerentă dar asta nu-mi pune piedici sau impune temeri de orice grad. Meciul a fost împărțit pe reprize din toate punctele de vedere: logic, teritorial și calitativ. Cu un prim sfert de oră în care albaștrii nu au stat decât în spatele mingii, iar elevii lui Jurgen Klopp au încercat să savureze fiecare minut pe teren printr-un ritm obsesiv de progresiv și autoritar, Liverpool a părut că își știe bine rolul de purtătoare de balon. Pase sucesive în jumătatea adeversă cu ruperi de ritm, scheme lucrate intens și mișcări repetate de locuri între cei din față, așa a preluat controlul neamțul din standul oaspeților și golul lui Lovren a venit în conformitate cu justețea momentului după o centrare de desenator tehnic a lui Coutinho.

Fără echivoc, Liverpool a controlat partida și debusolat echipa lui Conte cu o serie de atingeri Oxford, iar pauza i-a găsit cu un avans de 2 goluri după, probabil, golul sezonului. Căpitanul cormoranilor a reușit o preluare pe rist interior prin care și-a așezat mingea pentru șut, iar execuția a fost, nici mai mult, nici mai puțin decât perfectă. Acuratețea și precizia care au modelat execuția într-un exces de superlative și o importantă candidatură la golul anului în Premier League.

14324617_1434962279861516_796092297440630747_o

Partea a doua a fost una mult mai calculată, Conte impunând o tematică mai excesivă a posesiei dar fără să concureze cu ideea de carnaval pe care Klopp a propus-o în primele 45 de minute. Mult mai ager și mai cumpătat, italianul nu a schimbat, nu s-a dezis de la obsesiile și prejudecățile sale și a urmărit cu interes și concentrare golul de 1-2 al lui Costa, venit dintr-o fază construită monumental de Nemanja Matic. Prima și aproape singura șansă de gol pe care londonezii au reușit să o elaboreze în partea a doua a meciului nu le putea oferi senzația că merită mai mult.

Încă un test pe care Jurgen Klopp îl bifează cu zâmbetul larg pe buze. Nu matematica sau fizica îi dau lui bătăi de cap ci orele de desen, muzică sau cultură civică îl împiedică să ia premiu la final de an, în mai. Are capacitatea să facă din Liverpool un gigant, să atingă un apogeu dar până atunci a reușit să o ducă la nivelul următor. Are un traseu marcat cu nuanțe colorate și asta-i induce o stare pozitivă constant. E unic, iar carisma îl provoacă să fie inegalabil.

14289807_10154673539127573_2065179966997847068_o

Be the first to comment on "Consecvența care nu-l definește pe Klopp"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: