Conspect tactic dupa debutul lui Christoph Daum

Avand in vedere ca obiectivul trasat de Federatia Romana de Fotbal, lui Christoph Daum este calificarea la viitoarea editie a campionatului mondial, o remiza pe teren propriu obtinuta in fata celor din Muntenegru este un esec, indiferent de conjunctura evenimentelor petrecute in dreptunghiul verde. Partea pozitiva este reprezentata de faptul ca esecul nostru a fost remediat de remiza Poloniei in Kazahstan.
Pentru noi urmeaza dubla cu Armenia si Kazahstan, iar pentru o echipa care are ca obiectiv calificarea sunt vitale toate cele sase puncte puse in joc. Intradevar, o calificare nu se obtine dupa doar un singur meci. Mai sunt noua finale de disputat, dar Christoph Daum este obligat sa realizeze ca orice pas gresit in urmatoarele doua meciuri colaborat cu remiza de aseara ne poate compromite obiectivul.

Un  obiectiv trasat de federatie, lipsit de o analiza rationala si de o evaluare corecta a potentialului fotbalului romanesc la aceasta ora. Corect ar fi fost ca noului selectioner sa i se ceara schimbarea generatiilor si formarea unei echipe capabile sa treaca cel putin de faza grupelor la urmatoarea editie a campionatului european. In doar zece meciuri si cateva sesiuni de antrenament, Christoph Daum nu poate schimba nimic la echipa nationala, fiindca a fi antrenor e una, a fi selectioner este altceva. Propun sa privim putin spre progresul Albaniei cu Giovanni De Biasi si sa tragem ceva concluzii.

Pana la urma vorba unui amic virtual de pe retele de socializare de la o infrangere cu Albania la o remiza cu Muntenegru este totusi un progres. Chiar daca ne dorim sa fim competitivi si sa jucam de la egal la egal cu fortele fotbalului mondial, realitatea este crunta si ne aseaza pe acelasi palier valoric cu nationale de nivelul ultimilor doi adversari intalniti in meciurile oficiale. Am jucat bine cu Franta? Poate, dar in final tot am pierdut.

Lumea fotbalului intern si suporterii echipei nationale au vrut schimbarea, iar cand aceasta schimbare radicala a venit si nu a iesit bine am inceput sa strambam din nas. Fiecare suporter are dreptul la o critica constructiva, dar cine-l considera pe Christoph Daum un antrenor depasit si invins de realitatea fotbalului actual se inseala amarnic. Daum a comis aseara o singura greseala majora. Si-a supraevaluat lotul, in rest depasit de realitatea fotbalului actual este fotbalistul roman. Si totusi inainte de a ridica parul asupra fotbalistui roman trebuie sa reducem din pretentii si sa intelegem odata pentru totdeauna ca fotbalistul roman creste si se dezvolta intr-un fotbal lent, lipsit de tehnica si liniar tactic. Pentru a descoperi cauzele si efectele acestei anomalii ar trebui sa coboram cu analiza in jos, pana la nivelul copiilor si juniorilor. Cand vom reusi sa ne remediem carentele de la sectorul juvenil, abia atunci putem emite pretentii si sa ne subestimam adversarul, asa cum de regula ne este obiceiul. Pana atunci suntem obligati sa privim pe prima scena fotbalistica, fotbalisti pe care-i musca mingea in situatia in care sunt obligati sa faca o preluare in regim de viteza.

Traim din amintiri si asta din pacate ne afecteaza in mare masura perceptia realitatii. Noi inca credem ca sub tricolor evolueaza fotbalisti de calibrul lui Gica Hagi, Gica Popescu, Dan Petrescu, Costel Galca, Ilie Dumitrescu, Florin Radu Raducioiu, Adrian Ilie sau Viorel Moldovan. Nu domnilor, nu! Marea majoritate a actualilor componenti ai echipei nationale cu greu si-ar fi gasit loc pe prima scena a fotbalului romanesc in anii ’90. Tot respectul pentru presupusul talent de care dispune Nicusor Stanciu si pentru suma de transfer pe care a achitat-o Anderlecht, dar sa-mi fie cu iertare: Stanciu nu se ridica la aceasta ora, nici macar la jumatatea valorii pe care o avea Basarab Panduru. Poate ca pentru generatia tanara, Panduru nu este decat un ilustru analist sportiv, pentru generatia ceva mai veche este personajul care pentru moment a intors soarta meciului cu Suedia la campionatul mondial din 1994.

De regula evit sa ma consider specialist in tainele fotbalului sau sa ma dau mai desptept decat este cazul, dar v-as ruga sa nu mai luati de bun tot ce va transmit analistii sportivi pe sticla si sa filtrati cu propria voastra gandire informatii ce va sunt livrate. Eu aseara din pacate, am vazut un antrenor cu licenta PRO si fost campion al Romaniei, incapabil sa citeasca corect modul tactic si strategia de joc gandita de Christoph Daum. Acum nu ma mai mir de ce a alergat in urma cu 5-6 ani in slapi la miez de noapte la palatul ”latifundiarului din Pipera”. Chiar daca se ignora, e diferenta enorma de profil si sarcini de joc intre un inter, un mijlocas de banda sau o aripa.10693

Christoph Daum spre neintelegerea unora, a jucat si a mizat pe flexibilitatea sistemului 4-1-3-2, iar verticalizarea si schimbarile de directie au fost cuvantul de ordine pe faza ofensiva, daca elevul nu a fost capabil sa puna in practica ce a predat profesorul, asta-i alta mancare de peste. Faptul ca prin pozitia lui Cristian Sapunaru in fata fundasilor centrali, ajutat in anumite situatii de aparitia in linie a lui Ovidiu Hoban, ne-am aparat foarte bine pe raza de actiune a lui Stevan Jovetic, nu inseamna ca Christoph Daum a gandit defensiv meciul. In fapt si-n drept, fotbalul are doua faze: defensiva si ofensiva. Echilibrul dintre cele doua faze este cheia succesului in jocul de fotbal.

2016_09_04_0_4_romania-muntenegru-1-1-stanciu-ii-strica-debutul-lui-daum_47368Daca eram atenti la jocul perfect fara minge facut de Cristian Sapunaru, ajungeam la concluzia ca pe faza de initiere a atacurilor echipa nationala a fost asezata in 3-5-2, cu fundasii laterali avansati la nivelul mijlocasilor centrali si cu Stanciu pe post de coordonator de joc flancat de doi interi: Ovidiu Hoban si Eric Bicfalvi. Cu cat avansam cu atacul pozitional (consolidarea atacului) in jumatate adversa echipa nationala incerca sa faca trecerea spre 4-1-3-2, urmand ca in ultima treime adversa sa ajungem in modul 4-2-3-1 prin avasarea lui Bicfalvi in linie cu Stanciu si prin refugiu lui Bogdan Stancu din zona centrala pe spatiul intermediar dintre Tomasevic (fundas dreapta) si Savic (fundas central-dreapta). Din pacate nu am reusit sa ne formam ocazii de gol fiindca aceasta dinamica si flexibilitate de joc prespune viteza de reactie in gandire si tehnica in regim de viteza. Altceva decat doua-trei schimbari de directie pentru urcarile in profunzime ale lui Romario Benzar nu am reusit. De ce? Fiindca nu am avut mijloc capabil sa-si elimine adversarul prin dribling din joc si majoritatea verticalizarilor pe cele doua varfuri au fost eronate. Daca de la Ovidiu Hoban nu puteam emite pretentii de acest gen, coordonatele lui in sistemul tactic fiind altele, cred ca fiecare dintre noi a remarcat ca majoritatea paselor corecte date de Eric Bicfalvi a avut o singura directie: in spate.

Nici acum nu reusit sa percepem corect care este profilul real a lui Eric Bicfalvi. Daca este utilizat in linia de mijloc ne aducem repede aminte de faptul ca el in Ucraina a dat randament din postura de mijlocas ofensiv, cand il urcam in spatele atacantului si nu da randamentul scontat, ne reamintim ca la Steaua juca mijlocas central cu profil defensiv. Nu ma pot pronunta fiindca nu am avut sansa sa-l urmaresc suficent de mult ca sa-l pot evalua corect, insa imi aduc aminte ca Steaua Bucuresti la vremea respectiva (2007), a transferat un atacant central de la Jiul Petrosani.

Un alt motiv pentru care apararea oaspetilor nu au avut de suferit in prima repriza a fost jocul fara substanta reusit de Nicusor Stanciu. A incercat multe, a realizat putine. Pasa de gol a fost o conjuctura favorabila, asa cum a ajuns la Adi Popa, mingea din calcaiul lui Stefan Savic, putea ricosa cu alta destinatie la faza deschiderii de scor. Nu am acces la date statistice si poate ochiul ma inseala, insa nu reusesc sa-mi amintesc driblingurile in regim de viteza si verticalizarile corecte pe cele doua varfuri facute de Nicusor Stanciu. Nu-i nimic, una este sa fii vedeta in campionatul autohton si alta este sa decizi meciuri internationale in sens pozitiv. Prin pozitionare si sarcinile de joc trasate, Stanciu trebuia sa decida meciul aseara, nu a facut-o, din contra de la punctul cu var a reusit sa ne ingroape. Fiindca in deschidere am tot facut referire la istorie, nici acum nu am sa uit privirea lui Ionel Ganea cand a ajuns fata in fata cu Nigel Martyn. Ca fapt divers, acel penalty nu trebuia executat de Ionel Ganea insa a avut tupeu izvorat din personalitate. Personalitatea este dezvoltata de valoare. Nu poti avea personalitate daca nu ai valoare.

1503283_Werder_Bremen

Weder Bremen editia 2004-2005

Am tot auzit si citit ca nu se poate ataca avand pe teren 4 fundasi si doi mijlocasi de profil defensiv pe teren. Din pacate noi nu am reusit sa adaptam definitia mijlocasului defensiv. Am tot ramas cu o conceptie invechita: mijlocasul defensiv rupe oase si paseaza pe o distanta de trei metri in stanga, in dreapta sau spate. Pe final priviti putin mai sus o formula de echipa in aceiasi asezare tactica cu 3 mijlocasi de profil defensivi, care a castigat Bundesliga in editia 2004-2005, iar ca o ironie a sortii va informez ca juca foarte ofensiv.

Asemeni lui Cristian Sapunaru, Frank Baumann la origine era fundas central, Fabian Ernst foarte asemanator cu profilul lui Ovidiu Hoban, Borowski chiar daca era capabil sa alerge din 16 in 16 si avea in portofoliu ultima pasa, tehnica nu-l dadea afara din casa. Artistul era Johan Micoud, prin traducere un soi de Nicusor Stanciu.

Be the first to comment on "Conspect tactic dupa debutul lui Christoph Daum"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: