Cutremurul de 7 grade

Internetul vorbește despre Uefalona, din nou. Internetul spune că Barcelona a fost împinsă de arbitru spre calificare. Eu aleg să nu vorbesc de ignoranță. Nici măcar să scriu despre asta. Cântăresc subtil elementele fantasmagorice din basmul de miercuri seară de pe Camp Nou și-mi găsesc cu greu expresiile, de fapt literele.

Fotbalul a trăit un sentiment ciudat. Planeta a oscilat între pasiunea încrederii și acceptarea realității. Eu?! Am fost între. N-am anticipat un 6-1 dar subconștientul nu mă lăsa să înțeleg că-l voi vedea pe Messi în UCL abia în septembrie. N-am crezut în calificarea catalanilor dar nici în cea a Parisului. Am așteptat meciul. Îmi doream să-i văd pe „francezi” acasă din motive etice. Au fost mici, dar mici de tot încă din tur. Prea multe gesturi de superstaruri după 4-0, prea puțin respect pentru Barcelona, Iniesta, Pique sau Messi prin gesturi mărunte dar vizibile. N-au știut să-și manifeste superioritatea, iar în retur Di Maria a redeschis subiectul din tur, la golul lui Cavani, făcându-le semne fanilor de pe Camp Nou să tacă. Eleganța a fost off pentru băieții ce-au jucat într-un alb imaculat, „potrivit” cu moralitatea dovedită.

Să scriu și câteva rânduri despre meci. Poate-s doar eu dar evoluția Barcelonei nu m-a dat pe spate. Au profitat de eroririle monumentale și nefirești ale PSG-ului dar n-au desenat acest 6-1 într-o cromatică ireală. Au fost umani, umili și norocoși. Nu au arătat dinamica din faza grupelor și inventivitatea din ultimii ani. E greu de spus cum dar au reușit. Un 3-4-3 pe care Enrique l-a gândit prea târziu dar pe care și l-a asumat când doar La Liga părea un obiectiv. Dacă ar fi să descriu într-un cuvânt primele 3 goluri catalane aș miza pe : obscur. Din păcate sau din fericire, pentru ultimele 3 n-am găsit, doar m-am bucurat.




A fost seara lui Neymar. Fără scrupule a fost brazilianul după minutul 87. Messi a simțit că azi nu poate produce minunea. S-a dat 2 metri mai înapoi și a privit. Brazilianul a știut că e șansa lui și a cântat cu toată gura. Lovitură liberă „crudă”, penalty plat și pasă „braziliană” în 90+5. Cum a ales să se bucure Messi când toți l-au strivit pe Sergi Roberto?! Așa: 

N-a predat ștafeta dar a fost rândul lui să admire, nu să fie doar idolatrizat din teren și din tribune.

Cum putem vorbi de tactică, arbitri sau 8 martie când o echipă are nevoie de 3 goluri în minutul 87 și-n 7 minute întoarce fusul orar de pe mapamond?! Eu nu o pot face, nimeni n-ar trebui să încerce măcar. Emery a greșit, Enrique a dat palme unde vrea fiecare dar în seara asta nu despre așa ceva a fost vorba. Nu Lucho i-a calificat, nu Messi. nu Roberto, nu ratarea lui Di Maria, nici măcar Neymar. Evident, fotbalul s-a calificat mai departe în această noapte. Indiferent de numele echipei care ar fi reușit acest puseu de 7 minute, meritele nu i-ar fi purtat numele.

La final, rămâne o poză de neuitat, cel puțin pentru presă.

 

Be the first to comment on "Cutremurul de 7 grade"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: