Dar eu… Eu cu cine țin?

Societatea este formată din indivizi. Un individ este o unitate distinctă. Fiind o unitate distinctă, este caracterizat de unicitate.

Chiar dacă acesta se naște într-un anumit spațiu socio-economico-politico-cultural și adoptă anumite valori și referințe, esența lui intrinsecă respiră aerul originalității. Dincolo de stimulii exteriori, la care suntem expuși fără excepție, la bază rămânem singulari.

Urmând firul logic, fiecare persoană are trăirile ei, gândurile ei, aspirațiile ei și, nu în ultimul rând, PREFERINȚELE ei. Desigur, aici intervine și filtrul propriu, conturat de exigențele fiecăruia.

3d white people lying on a question mark Revenind la ideea principală, oricine este, teoretic, liber să gândească ceea ce vrea, să trăiască așa cum vrea și să își aleagă, după bunul plac al inimii, elementele a căror înlănțuire îi alcătuiesc sistemul de valori.

Un factor extern care modelează sau condiționează, după caz, individul, născut sub zodia unicității, este tradiția. Acest vector al identității unei comunități umane, este perpetuat în mentalul colectiv cu insistență.

Ajungem astfel să adoptăm ceea ce au susținut alții, fără ezitare, pentru a ne putea încadra în peisajul cotidian, riscandu-ne identitatea.

Pentru a nu mă abate prea mult de la tematica site-ului pentru care scriu aceste rânduri, am să mă concentrez pe sport.

Fiecare susține o anumită echipă sau un anumit sportiv. Dacă nu, măcar simpatizează, apreciază pe cineva.

Aici intervine individualitatea.

Ființe unice, cu temeri și simpatii particulare, rezonăm cu lucruri diferite.

Așadar, faptul că ne simțim atrași de un anumit club sau de un anumit atlet, este o dovadă clară că ființa noastră se identifică, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu respectivul. Explicațiile menite să-i edifice pe ceilalți „de ce îl susțin eu pe X sau pe Y” devin futile.

M-am născut în România și susțin o echipă de fotbal din România. Eram obligat s-o fac? Opinia publică îmi șoptește cu indignare că da. Dar așa să fie oare?

Te-ai născut într-o anumită țară și, implicit, într-un anume mediu, independent de voința ta. Poate că firii tale i se potrivește mai bine un alt peisaj cultural, o altă ambianță socială.

Păstrând topicul discuției, poți foarte bine să susții un club din Anglia, Spania etc. și să îți displacă cele din România.

„Esti român! Trebuie să susții echipele și sportivii reprezentativi”. Această lozincă nu este nimic mai mult decât un sofism ieftin. Urmând acest raționament înseamnă că trebuie să îmi placă orice produs al acestei țări, indiferent că este vorba de mâncare, muzică, filme, legi, salarii, stil de viață etc. Sau poate că, indiferent dacă-mi place sau nu, trebuie să susțin necondiționat produsele românești. Poți oare să susții ceva cu care nu ești de acrod? Riscând să devii un ipocrit legitim, da, poți.

Dar dacă susțin o echipă din România și o alta joacă cu o echipă străină? Se aplică aceeași regulă, spune personajul fariseic:”O susții, că ești român!”. Asta până ai meci direct cu ea. În această situație ai dezlegare și o poți înjura și blama cât îți dorește sufletul.

Nu emit judecăți de valoare. Nu spun că trebuie să susții sau nu echipele românești, fiecare este liber să facă așa cum crede de cuviință.  Spun că nimeni nu este dator nimănui cu explicații în ceea ce privește preferințele sale și că mai bine rămâi fidel principiilor tale, decât să îmbrățișezi ipocrizia în vâltoarea cotidiană.

Be the first to comment on "Dar eu… Eu cu cine țin?"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: