Deceniul de aur

Cuvantul aur, numele celui mai pretios metal, marcheaza copios istoria moderna si contemporana a fotbalului romanesc. Performantele iesite din comun ale echipei nationale, realizate pe parcursul a zece ani, au botezat deceniul ca fiind ”de aur”, dupa cum si generatia care a contribuit la aceste succese a fost numita tot ”de aur”. Echipa nationala s-a format aproape de la sine. La sfarsitul anilor ’80, Dinamo si Steaua recrutasera la propriu tot ce aveau mai bun cluburile din provincie, dar isi pusesera si amprenta personala asupra jucatorilor, calindu-i in fazele superioare ale cupelor europene. Generatia de aur s-a putut cristaliza si fiindca fotbalistilor romani nu li s-a permis pana in 1990 sa semneze contracte in strainatate.

Geneza unei generatii de exceptie

Marea cumpana a acestui contingent deosebit de valoros a fost dublata de mansa impotriva Danemarcei, disputata in toamna lui 1989 si contand pentru calificarea la CM din 1990. Tricolorii au pierdut la Copenhaga cu 3-0 si aveau nevoie de o victorie la Bucuresti, indiferent de scor, pentru a termina pe primul loc in grupa. Inclusiv factorul politic a contribuit la cresterea starii de tensiune. In acele zile se desfasura congresul Partidului Comunist, iar responsabilii cu propaganda doreau neaparat o victorie pe care sa o dedice ”maretului eveniment”. Tricolorii au fost condu-si inca din minuntul 6 cu 1-0, dar au reusit sa castige cu 3-1, calificandu-se la Campionatul Mondial dupa 20 de ani de absenta.

Italia 1990

Dupa evenimentele din decembrie 1989 s-au schimbat multe, inclusiv fotbalul. Echipa nationala a resimtit si ea socul libertatii, jucatorii avand drept principal scop semnarea unui contract in strainatate. Pana la inceperea turneului final, Hagi si Rotariu batusera deja palma cu Real Madrid respectiv Galatasaray. Pentru ceilalti, fiecare partida era un prilej de afirmare in ochii impresarilor care nu slabeau deloc cele doua cantonamente de la Bisceglie si Telese Terme. Sub aceste auspicii a venit victoria clara cu URSS (2-0, ambele goluri marcate de Lacatus, unul din penalty) din intaiul meci al grupei. Dar apoi s-a aplicat din plin principiul ”una calda, una rece”. Am pierdut cu 2-1 in fata Camerunului, dupa ce apararea noastra a fost ridicularizata de Roger Milla, care avea atunci 38 de ani. Pentru ultima intalnire a grupei cu Argentina, care era campioana la zi, ne trebuia cel putin o remiza, pe care am si obtinut-o, la capatul unei partide in care Hagi a jucat foarte bine, iar Rotariu l-a anihilat pe Maradona.



Intre grupa si optimile de finala s-a petrecut un fapt cel putin curios. Profitand de pauza de o saptamana dintre meciuri, selectionerul Emerich Ienei a dat o fuga in tara pentru rezolvarea unor probleme personale. Fara nici o legatura cu aceasta deplasare neasteptata, tricolorii au ratat accesul in sferturi dupa ce au fost invinsi cu 5-4 de Irlanda in urma loviturilor de departajare. Penalty-ul decisiv pentru Romania a fost ratat de Daniel Timofte. A ramas, totusi, performanta clasarii in primele 16 echipe ale lumii.

Intortocheatul drum spre Iordanescu

In timpul turneului final din Italia si imediat dupa aceea, majoritatea componentilor reprezentativei s-au transferat in strainatate. Selectionerul Emerich Ienei a abdicat si el, semnand un contract in Grecia. Astfel la carma echipei nationale a fost adus in vara lui ’90 Gheorghe Constantin. Fost atacant de la CCA avea o cariera redutabila de antrenor de club, insa nu s-a putut impune in fata unor vedete care simtisera gustul banului la mari cluburi occidentale. In acest context, Romania a pierdut prima partida din preliminariile pentru EURO ’92, 1-2 cu Scotia la Glasgow, iar urmatoarea infrangere 0-3 cu Bulgaria acasa, a insemnat inscaunarea lui Mircea Radulescu in locul lui Constantin.
De fapt, inceputul anilor ’90, a adus o frenetica fluctuatie a selectionerilor. Radulescu n-a rezistat decat un an si jumatate, necalificand nationala la turneul european. L-a urmat Cornel Dinu, care a pornit bine, cu un 5-1 fulminant in Ghencea in fata Tarii Galilor, dar a compromis calificarea dupa infrangerea cu 5-2 de la Kosice. In urma acestei infrangeri Dinu a fost demis, in locul sau fiind instalat Anghel Iordanescu, antrenorul cu care echipa nationala avea sa obtina cele mai mari performnte din istoria ei. Totul a fost insa posibil abia dupa ce Romania a castigat un infernal meci la Cardiff, 2-1 cu Tara Galilor. Adversarii au ratat un penalty, Bodin sutand in bara.

Visul american

Revedem profilul impietrit a lui Iordanescu. Raducioiu si-a infundat chipul in iarba. I se vede doar tricoul rosu ud, acoperind o spinare care tresalta. Tresalta fiindca Raducioiu plange. De cateva clipe, meciul cu Suedia a luat sfarsit. Tricolorii au pierdut la loviturile de la 11 metri. Esec? Mai degraba o victorie. Cu toata amaraciunea momentului, fotbalul romanesc isi atinsese apogeul.

Timp de o luna, romanii au adulmecat marea performanta. Pe gazoanele californiene echipa nationala castiga, in Piata Universitatii din Bucuresti ea era iubita public de sute de mii de oameni care dupa meciuri umpleau bulevardele. Visul a inceput cu acel sut a lui Hagi care a ingenunchiat o Columbie vazuta campioana mondiala de Pele. Desteptatorul a sunat violent cand Elvetia ne-a invins cu 4-1. Am dres busuiocul in meciul cu gazdele americane, cand Dan Petrescu a marcat cel mai important gol al carierei sale. Povestea s-a involburat la optimea cu Argentina. Fara Florin Raducioiu, suspendat, Hagi si Ilie Dumitrescu au infipt pumnalele in grumazul unei echipe care gafaia din greu dupa ce Maradona, prins din nou dopat, a fost expulzat din competitie.

Puteam invinge Suedia? Poate ca da, fiindca am condus cu 2-1 in prelungiri. Asta ar fi insemnat o semifinala cu Brazilia, enunt care se pare ca i-a cam speriat pe tricolori. Ulteriol acelui moment, Bulgaria, Croatia, Turcia si Koreea de Sud au jucat semifinale mondiale fara sa fie mari puteri ale fotbalului.

SURSA LAROUSSE ECICLOPEDIA FOTBALULUI

Be the first to comment on "Deceniul de aur"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: