Deprecierea petrodolarului

Florentino Perez și începutul nebuniei 

La începutul anului 2000 Real Madrid avea un nou președinte în persoana lui Florentino Perez. Acesta își clădise întreaga campanie în jurul promisiunii că va construi o echipă stelară la Madrid. După alegerea în fotoliul de președinte al echipei acesta avea să dea startul unei noi epoci în fotbal.

Fiind om de afaceri la bază Perez gândea în termeni de business. A dezvoltat și exploatat foarte mult conceptul de marketing în fotbal. Crezul după care se ghida era unul simplu: „Banii aduc bani!”

Dorința sa era să o transforme pe Real Madrid într-o echipă globală și s-a folosit din plin de capitalul de imagine al clubului. Scopul final îl reprezenta creșterea brandului Real Madrid cu impact direct asupra veniturilor ce intrau în conturile clubului. Întreaga strategie era bazată pe renumele jucătorilor echipei.

În acest sens prima mutare a lui Florentino Perez a fost aducerea lui Luis Figo de la marea rivală Barcelona pentru o sumă în jurul a 59 de milioane de euro, un record absolut la acea vreme. Un an mai târziu pe Bernabeu sosea Zinedine Zidane de la Juventus, iar Perez plătea în jur de 78 de milioane pentru starul francez și ridica ștacheta în materie de transferuri. La acea vreme nu cred că cineva conștientiza că prin această abordare Florentino Perez a început să rostogolească un bulgăre de zăpadă care devenea din ce în ce mai mare. Prin sumele vehiculate se setaseră noi cote și standarde la nivelul pieței.

Astfel a început să ia naștere ceea ce presa numea „galaxia”, o adevărată constelație de vedete, cei mai buni și mediatizați jucători din lume strânși în aceeași echipă. În anii ce au urmat rând pe rând superstaruri precum Ronaldo Nazario de Lima, David Beckham, Cristiano Ronaldo, Ricardo Kaka sau Gareth Bale au fost transferați de Real Madrid, iar în schimbul lor spaniolii au plătit multe sute de milioane de euro. Totul a culminat în anul 2009 atunci când Real a plătit nu mai puțin de 94 de milioane de euro pentru portughezul Cristiano Ronaldo, iar în 2013 zvonurile spuneau că suma plătită pentru Gareth Bale ar fi atins 100 de milioane de euro.

Real Madrid a dus marketing-ul la cele mai înalte cote. De exemplu suma obținută din vânzarea la nivel global a tricourilor inscripționate cu numele lui Cristiano Ronaldo se apropia foarte mult de ceea ce plătiseră madrilenii pentru transferul portughezului. Real cheltuise o avere pentru transferul acestuia, dar prin capitalul de imagine uriaș al starului portughez urma să își amortizeze în timp record investiția, ba chiar să obțină plusvalență în anii următori.

Prin strategia adoptată Real i-a forțat pe conducătorii cluburilor adverse să se reinventeze pentru a putea ține pasul.

 

Epoca petrodolarilor

Să facem o scurtă paranteză și să ne mutăm pe continentul asiatic. În aceeași perioadă a anilor 2000 mai multe țări din Asia au cunoscut o dezvoltare economică formidabilă. Resursele naturale, în special petrolul, au reprezentat motorul economiei occidentale. Tot mai mulți oameni de afaceri au reușit să clădească adevărate imperii și să strângă averi de ordinul miliardelor prin exploatarea resurselor petroliere. Ulterior aceștia au decis să își continue expansiunea și să investească și în alte domenii printre care și sportul, cu predilecție fotbalul. În spatele acestei decizii au stat o serie de motive. Fiind cel mai cunoscut sport de pe planetă fotbalul aduce cu sine un capital de imagine important și expunere mediatică. Pătrunderea pe „Bătrânul continent” le oferea arabilor posibilitatea de a-și plasa cu mai multă lejeritate banii în paradisuri fiscale pentru a fi scutiți de plata taxelor și impozitelor. Digerând cu atenție problema nu cred că facem o calomnie la adresa cuiva dacă spunem că șeicii au intrat în fotbal și pentru a putea spăla bani dat fiind faptul că în prezent este una dintre industriile în care se învârt sume stratosferice.

Strategia adoptată de aceștia era una simplă: doreau să investească în echipe cu tradiție și expunere mediatică, dar care în ultimii ani nu aveau rezultate și sufereau din punct de vedere financiar. Așa că o serie de cluburi au fost preluate în scurt timp de către investitori arabi, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Paris Saint-Germain și Manchester City. Asemenea lui Florentino Perez aceștia au propulsat fotbalul la un alt nivel. Au început să se plătească sume foarte mari pentru fotbaliști, dar și salarii pe măsură. Erau constrânși să facă acest lucru pentru a putea convinge jucători de talie mondială să se alăture clubului. În acest mod conducătorii cluburilor concurente s-au văzut nevoiți să ridice nivelul salarial al propriilor jucători care priveau la ceea ce se întâmplă în curtea rivalelor.

Şeicii au început să plătească bani mulți pentru transferuri. Iar fotbalul, ca orice piață economică, a răspuns la acest impact. Jucătorii medii de pe piață precum FC Porto au profitat de dorința de succes a arabilor. Să luăm ca exemplu transferurile lui Mangala și Sterling la Manchester City pentru 50, respectiv 75 de milioane de euro. În doar 10 ani de zile fotbalul s-a dezvoltat într-o așa măsură încât acum se plătește pentru un jucător fără nici un trofeu palmares (Sterling) aceeași sumă pe care Real o plătea pentru un Balon de Aur (Zidane).

Comparativ cu ceea ce se petrecuse la Real Madrid arabii nu aveau know-how-ul necesar pentru a valorifica în totalitate potențialul cluburilor patronate, dar aveau resursa primară necesară: banii! Dacă numele sau istoria clubului nu erau îndeajuns pentru a convinge jucătorii se alăture proiectului atunci banii cu siguranță erau argumentul hotărâtor. Și astfel au luat naștere echipele lui Manchester City și Paris Saint-Germain pe care le vedem în fiecare an în fazele superioare ale competițiilor europene.

 

China, noul El Dorado

Rămânem pe meleagurile din Asia, de data aceasta în China. În anul 2015 la inițiativa președintelui Xi Jinping, mare fan al sportului rege, autoritățile chineze au dezvoltat un proiect cu obiective pe termen scurt, mediu și lung ce are ca și finalitate transformarea Chinei într-o forță fotbalistică la nivel mondial. Acest proiect vizează construirea mai multor centre și terenuri de fotbal, creșterea jucătorilor și expunerea fotbalului din China la nivel gloval. Pe termen scurt se dorește ca numărul fotbaliștilor legitimați să crească până în anul 2020, iar pe termen lung obiectivul este câștigarea Cupei Mondiale până în anul 2050! Pentru atingerea acestor obiective chinezii au început să investească masiv în aducerea de jucători consacrați, cu nume. Dacă în primă fază luau drumul Chinei doar jucători trecuți de 30 de ani care se apropiau de sfârșitul carierei chinezii au început să convingă și jucători aflați în plină maturitate fotbalistică să joace în Asia ademeniți cu salarii uriașe. Axel Witsel (27 de ani), Paulinho (28) sau Oscar (25) au ales să joace în China și sunt plătiți regește.

Topul celor mai bine plătiți 10 fotbaliști din lume este dominat de jucători ce evoluează în China, iar în fruntea listei este Carlos Tevez ce este remunerat de cei de la Shanghai Shensua cu nu mai puțin de 40 de milioane de euro pe sezon.

Ca și în situația arabilor din anii trecuți chinezii au de partea lor capitalul financiar pentru a investi. Dacă arabii aveau totuși atuul de a deține un club cu nume chinezii fac parte dintr-o lume a fotbalului foarte puțin atractivă. Latura financiară este singurul mod de convingere. Banii chinezilor atrag nu doar fotbaliști, dar și antrenori cu nume. Manuel Pellegrini, Andre Villas-Boas și mai nou Marcelo Lippi sunt doar câțiva dintre tehnicienii cu nume care antrenează în China. Lippi este chiar cel mai bine plătit antrenor din lume la oră actuală.

Încet, dar sigur, investitorii chinezi au luat fața arabilor. În ultimii ani China a reușit să se transforme într-una dintre puterile economice ale lumii pentru că a adoptat niște proiecte pe care le-a dus la finalitate cu succes. Așa că este de urmărit ceea ce se va întâmpla cu fotbalul din această țară în următorii ani. Însă sunt de părere că va fi nevoie să treacă ceva mai mult de anul 2050 pentru ca Europa să nu mai fie numărul 1 în sportul rege!

Be the first to comment on "Deprecierea petrodolarului"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: