Drama, bucurie si tristete – in noaptea andaluza

Franta esueaza in fata RFG in cea de-a doua semifinala la Cupa Mondiala, dupa un meci care lasa un gust straniu, al pasiunii si al amaraciunii.

franta-germania-penalty”Albastrii” si-au luat destinul in propiile maini la acest Mondial spaniol, dupa un debut dificil impotriva unei frumoase echipe engleze (1-3). Dar, foarte repede, condusi de o linie mediana magica – Michel Platini, Jean Tigana, Bernard Genghini si Alain Giresse -, ei simbolizeaza bucuria de a juca fotbalul sentimentelor pure, asa cum ii placea antrenorului lor, Michel Hidalgo sa defineasca stilul ”cocosilor”. Un bun rezultat (4-1) cu Kuweitul, apoi o faza secunda jucata incantotor impotriva Austriei si Irlandei de Nord asigura calificarea pentru o semifinala mondiala derulata la 8 iulie 1982.

O distributie de vis

In aceasta seara de joi, la Sevilla, e foarte cald (33 grade Celsius), dar adie putin vantul. Stadionul Sanchez Pizjuan este plin ochi cu peste 70.000 de spectatori, dintre care aproximativ 20 de mii de francezi: gradenele si tribunele sunt colorate in rosu-albastru si in negru- galben-rosu culorile RFG. La fluierul de start al albitrului olandez Corver, Michel Hidalgo s-a hotarat sa alinieze o echipa care iese in evidenta prin soliditate, clasicism si sclipiri de geniu : Ettori – Amoros, Tresor, Janvion, Bossis – Tigana, Giresse, Genghini, Platini – Rocheteau, Six. Cu asemenea jucatori Franta tinteste victoria. In fata lor, Germania Federala a realizat un excelent tur secund. Meci nul contra Angliei si o victorie impotriva Spaniei (2-1). Formatia compusa de Jupp Derwall arata astfel : Schumacher – Kaltz, KH Forster, Stielike, Briegel – B. Forster, Dremmler, Breitner, Magath – Ficher, Littbarski.

Inca din startul meciului nemtii incearca sa-si impuna jocul. Francezii sunt in dificultate si pe un asemenea fond, logic, Littbarski atacantul de buzunar de la FC Koln, se distreaza cu Amoros si deschide scorul pentru Germania. Trecusera numai 17 minunte. Diferenta ar fi putut deveni mai mare: doua minunte mai tarziu, acelasi Littbarski prinde un sut trasnet, care zguduie transversala lui Ettori. Momentul soc dupa care francezii se trezesc din pumni redresand situatia. Mijlocul cu Platini, Tigana, Giresse si Genghini preia conducerea operatiunilor. Totul se schimba. Ritmul se accelereaza : in minuntul 26, capitanul alb-negrilor Kaltz, il faulteaza pe Genghini. Arbitrul acorda lovitura libera fara sa clipeasca. Executa Giresse. Rocheteau este prins de mijloc in careu de Karl Heinz Forster. Penalty! Platini transforma. La sfarsitul primei reprize, echipele intra la vestiare la egalitate (1-1). Suporterii albastrilor incep sa viseze. Ar da orice pentru a disputa, in fine, o finala mondiala. Dar si rivalii isi imagineaza finala, iar ei stiu deja cum arata.

Bomba Schumacher

fr-rfa-1982-battistonIn a doua repriza, festival francez, din pacate neproductiv. Nemtii se apara si o fac foarte bine. Dintr-o data in minuntul 57 se produce drama. Sunt clipe care vor transforma, ca niciodata, aceasta semifinala intr-o partida de neuitat. Patrick Battiston primeste o pasa luminoasa de la Platini si ramane singur in fata portarului Germaniei, Toni Schumacher, care inca de la debutul meciului se evidentiase prin cateva neregularitati asupra adversarilor. Golkeeperul german il percuteaza violent pe francez, care, intins la sol si zguduit de spasme, este evacuat pe o targa si transportat de urgenta la spital., unde va scapa dintr-o comotie cerebrala, dar i se va descopri o fractura de maxilar. Arbitrul olandez Corver nu a vazut nimic.mPatru ani mai tarziu intr-o carte intitulata ”Fluierul” Schumacher va povesti accidentul :



”Battiston alerga spre mine. Stiam din experienta ca va incerca sa lobeze balonul. Am sarit, intr-o tentativa de a bloca mingea. Patrick n-a lovit insa balonul prea precis. Este dificil, mai ales cand esti in aer sa-ti franezi elanul. Dar am deviat usor traictoria mingii. Un portar nu este un avion. El intarziase. Nu ma mai putem opri, nu-l mai puteam evita. Cu genunchii indoiti, am intrat direct in Battiston. Daca l-as fi lovit din fata, socul ar fi putut fi mult mai dur pentru el. In ultimul moment am reusit sa ma intorc. Cu soldul si cu partea de jos a spatelui, il lovesc in cap. Se prabuseste la pamant… Mingea a trecut pe langa poarta. Uf! Poarta mea a ramas neatinsa”.

Mecanismul de pe Rin

Francezii sunt terminati. Ca si cum gandurile lor s-ar indrepta doar spre Patrick Battiston… Totusi, spre finalul intalnirii Manuel Amoros prinde o bomba teribila, care exlopdeaza in transversala. In prelungiri, jocul francez devine magic. Minuntul 92, lovitura libera executata de Giresse, cap Marius Tresor si gol! Minuntul 98: pasa scurta a lui Six spre Giresse, care cu un sut plasat trimite mingea in stalpul drept al portii germane, de unde deviaza in plasa. Inca un gol! Franta conduce cu 3-1.

Peste doar 20 de minunte vine finala. Catastrofa, incredibilul se produce. Germania Federala revine, mai intai prin Rummenigge (2-3) apoi egaleaza la trei prin Klaus Fischer. Germania se califica la penalty-uri si va juca finala Mondialului din 1982. Fotbalul francez a invatat o lectie esentiala. Rezultatul nu este cert decat dupa ultimul fluier al arbitrului…

In noaptea andaluza, germanul Stielike a ratat de la punctul cu var si plange. Didier Six poate oferi Frantei un avantaj decisiv. Dar sutul sau, nu foarte puternic si plasat este aparat de Schumacher. Bossis va rata si el lovitura de pedeapsa, iar RFG va merge in finala.

sursa LAROUSSE ENCICLOPEDIA FOTBALULUI

3 Comments on "Drama, bucurie si tristete – in noaptea andaluza"

  1. Storsi dupa aceasta semifinala de poveste cu Franta, nemtii aveau sa piarda finala contra Italiei lui Paolo Rossi care avea sa castige Balonul de Aur in acelasi an. M-am nascut in anul in care Italia a luat titlul mondial, Coppa del Mondo Italia 90 a fost primul campionat mondial pe care l-am vazut, am crescut si am prins dragoste de fotbal odata cu Juventusul lui Marcello Lippi si am ramas pana astazi atasat de il calcio, un fotbal pe care un prieten de-al meu, mare fan Barcelona si Brazilia, nu-l suporta, spunand ca ceea ce se joaca in Italia nu e fotbal ci sah, iar lui ii place fotbalul nu sahul.

  2. Tragedia greaca e prezenta la ”mondiale” prin Germania. 3-2 – ul cu Ungaria din ’54 a produs daune in tara vecina la acelasi nivel cu Mohacs-ul sau Trianonul. Acel ”si acum sa curga vinul”, rostit de miticul crainic Georg Szepesy, la 2-0 pentru Puskas & comp. reverbereaza si acum in mintea batranilor maghiari precum o fata morgana pentru insetatii desertului.
    A urmat 3-4 cu Italia din Mexic ’70, cand prelungirile au semanat perfect cu celebra repriza a 9-a din meciul Ward – Gatti. Ping pong-ul loviturilor mortale a extaziat o lume intreaga, iar Germania a fost ca un ”Terminator” – desi uneori parea demembrata, se recalibra mereu, revenind precum un reflux cosmaresc peste extazele italiene. Daca Yamasaki nu fluiera sfarsitul meciului, probabil ca cele doua echipe sfarseau decimate, iar cardiacii lumii s-ar fi imputinat spectaculos.
    In ’74, Olanda a redescoperit ranile Razboiului Mondial tocmai atunci cand incepuse sa viseze, iar manjii lui Stefan Kovacs, Cruyff sau Neskens mureau frumos, precum o miscare hippie fotbalistica, infranti de acea rigoare retrograda implacabila ce anihileaza ciclic speranta copilareasca a lumii. Peste 14 ani, la ”europenele” din Germania, alta generatie de esteti libertini, Gulitt, van Basten & comp, rascumpara acea infrangere, prezidati de un Igna, care si-a pus gresit ochelarii la ambele penalty-uri. Nemtii n-au uitat afrontul, iar la ”centenarul” lui Ajax, Bayernul a bifat un 7-1 in fata unui public inmarmurit.
    Meciul din ’82, pe care il evocati, dupa parerea mea s-a adjudecat in momentul golului doi inscris de germani. Atunci, Rummenigge, abia bagat in teren – era accidentat – a dat un gol schimonosit, cu totul lipsit de poezie. Karl – Heinz a luat repede mingea din poarta si a fugit cu ea spre centrul terenului, iar in alergare, cu o privire otelita si cu o miscare razboinica a bratului, a galvanizat trupa devastata pana atunci de o echipa franceza stelara, ”inventata” tot de Stefan Kovacs la mijlocul anilor ’70. Iar Schumacher minte in carte, pur si simplu i-a expediat un sut mortal in maxilar bietului Batiston, cel mai brutal fault vazut de mine vreodata – dupa meci, a facut o declaratie de mitocan cinic, promitandu-i francezului niste dinti de aur.
    Anglia e o domnisoara Havisham a fotbalului – are prea multe amintiri si prefera sa nu iasa de dupa meterezele competitiei interne. In ’66 a castigat in fata Germaniei doar pentru ca lumea nu suporta un ”ce-ar fi fost daca” in privinta Razboiului Mondial. Un asistent mai exotic decat calul lui Prjewalski, azerul Bahramov, a facut ca scenariile postfactuale sa nu prinda viata. Germanii se vor razbuna crunt – reteta casei – iar peste 4 ani in Mexic, vor desena ceva riduri de expresie pe chipul fetei batrane a soccerului, iar la ”europenele” din ’96, pe Wembley, Andy Moeller, un baiat mandru de originile sale sanatoase, va sfida un stadion impietrit de durere, cu un gest de revansard marunt.
    Brazilia, la ”mondialele” din 2014, a fost devastata de un tsunami, efectele acestuia putand afecta din temelii cultura fotbalistica de acolo. Un brigand exuberant, ce umilise de multe ori Europa fotbalistica, a fost prins si umilit de o potera formata din fermieri nemilosi. In stiul lipsit de umor al casei, la pauza, Loew a recomandat elevilo sai sa ramana la fel de …concentrati.
    Germania ne-a destramat multe vise, dar a ramas o piatra de incercare pe parcusul nemilos al performantei in fotbal. In primavara, pe 16 martie, ultima zi in care s-a mai permis fumatul in carciumi, Juve juca la Bayern si avea 2-0 in minutul 15, iar Allegri parea ca va preda o lectie memorabila lui Pep Guardiola. Rezultatul se stie, iar victoria asepticilor omenirii a pecetluit o seara neagra.

  3. „Fotbalul francez a invatat o lectie esentiala. Rezultatul nu este cert decat dupa ultimul fluier al arbitrului…” se scrie in articol.
    N-as fi tocmai de acord, pentru ca in 1993 Franta a suferit o infrangere si mai catastrofala, in ultima secunda a celui din urma meci de calificare. Emil Kostadinov a stins luminile pe Parc des Princes si a trimis Bulgaria la Mondiale.
    Dar daca in 1982 francezii au pierdut acoperindu-se de glorie, cu totul altfel au stat lucrurile in 1993…

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: