Drumul spre EURO ’84

Dupa Guadalajara, calificarile nu le-au mai suras tricolorilor. Romania isi creiase faima de varsa mereu donita plina, de a rata totul pe ultima suta de metri. Am irosit un baraj cu Ungaria, am pierdut cu 4-6 cu Iugoslavia, am fost egalati pe 23 August in ultimul minunt cu Scotia, cand o victorie ne-ar fi putut propulsa in castigatori ai grupei. In acest mod am esuat in tentativele de a participa la Europenle din ’72, ’76 si ’80 precum si la Mondialele din ’74 si ’78. Pentru mondialul din ’82 sansele pareau mai mari ca oricand. Am invins Anglia la Bucuresti, am remizat pe Wembley si ne mai trebuiau 3 puncte din ultimele 3 partide, dintre care primele doua erau programate pe teren propriu. Insa romanii, dupa un 0-0 cu Ungaria, au cedat in fata Elvetiei (1-2), cea ce avea sa duca la demiterea tripletei care raspundea de echipa nationala, Stefan Kovacs – Valentin Stanescu – Victor Stanculescu. In locul lor a fost numit, la 14 octombrie 1981, Mircea Lucescu, la 36 de ani, inca antrenor si jucator activ la Corvinul Hunedoara.

Selectionerul de 36 ani

Noul antrenor a modificat radical lotul. Principalele sale surse de inspiratie s-au numit propria echipa de club, selectionata de juniori proapat medaliata cu bronz la Mondialele din Australia, precum si nesecatul filon al Universitatii Craiova. Lucescu a debutat direct intr-un meci oficial, e drept, unul cu Elvetia, la Berna, care nu mai dadea nici o speranta de calificare pentru Mondialul din ’82. Tocmai de aceea, a fost un bun prilej pentru a inchega o noua echipa nationala. Fata de partida cu aceasi Elvetie pierduta la Bucuresti, au disparut din distributie Cristian, Negrila, Sames, Munteanu II, Tudorel Stoica, Iordanescu, Talnar si Dudu Georgescu, adica nu mai putin de 8 jucatori, si au fost titularizati Moraru, Rednic, Iorgulescu, Stanescu, Klein,Gabor si Mircea Sandu. De asemenea, au revenit printre tricolori Boloni, care a intrat in teren in ultimul minunt al partidei de la Berna. Rezultatul? Un 0-0 de palmares si nimic mai mult. In pauza de iarna Lucescu a dus echipa in America de Sud. Din Venezuela s-a repezit la Paris, unde s-a tras la sorti grupa noastra preliminara. Italia campioana la mondiala la zi. Cehoslovacia calificata si ea la Mondiale. Suedia cladita pe osatura lui IFK Goteborg, care facea furori, castigand Cupa UEFA. In fine, pentru umplutura, Cipru. Sanse prea multe nu erau.

Pe scheletul Hunedoarei

Lucescu a tinut ca debutul in noua campanie sa aiba loc chiar in fieful lui, la Hunedoara. Am invins Cipru cu 3-1, pe 1 mai 1982, goluri Vaetus, Camataru si Boloni iar formula de start a avut nu mai puin de 4 hunedoreni: Rednic, Bogdan, Gabor si Vaetus., pe parcurs intrand si al cincelea, Petcu. Rezultatul nu spunea prea mare lucru, fiindca Cipru nu insemna mai de o echipa pe seama careia se face golaveraj. Importante erau meciurile din toamna cu Suedia si Italia. Pana atunci selectionerul a mai dus o data echipa in America de Sud, pentru 3 partide cu echipe care pregateau turneul final. Rezultatele? Asa si asa. 0-1 cu Argentina 0-2 cu Peru si 3-2 cu Chile. Contestarile insa nu au lipsit. Principalul subiect atacat era acela ca pentru 3 partide disputate la capatul lumii s-a intrerupt campionatul intern aproape o luna.



Meciurile serioase au inceput abia in toamna lui 1982. In primul dintre acestea, pe 8 septembrie, la Bucuresti, Romania – Suedia 2-0, goluri Andone si Klein. La 4 decembrie la Florenta am intalnit Italia. Desi Ticleanu a fost eliminat imediat dupa pauza, am reusit un prestigios 0-0 pe terenul unei campioane mondiale care profitand de superioritatea numerica, ne-a dominat copios spre finalul partidei. Cu 5 puncte din trei partide, tricolorii isi depuneau de acum candidatura la calificare.

Victoria cu Italia

De-aici inainte, conditia Romaniei nu mai era de outsaidera, iar calificarea devenise un obiectiv, desi la inceput multe voci spuneau ca vom termina pe locul 4. Pe 16 aprilie 1983 a venit Italia la Bucuresti, ca sa-si joace una dintre ultimele sanse. Campioana mondiala nu se regasea dupa marea izbanda din vara anului precedent, iar daca dorea sa mai spere la calificare trebuia sa castige in fata Romaniei. Tricolorii au reusit sa inscrie in minuntul 24 prin Boloni un gol care a figurat multa vreme pe genericele televiziunii. La o lovitura libera, Balaci a miscat usor mingea, iar Loti a sutat naprasnic din afara careului invingandu-l pe Dino Zoff. Pana la finalul partidei elevii lui Lucescu n-au permis adversarilor sa egaleze, astfel ca Romania a reusit prima ei victorie in fata Italiei. Din pacate peste o luna pe acelasi stadion, 23 August, ai nostri au pierdut cu 0-1 in fata Cehoslovaciei, astfel ca toate eforturile de pana atunci puteau fi compromise. Din principalii favoriti, tricolorii au ramas doar cu sansa a treia, in urma cehilor si suedezilor.

De suedezi am scapat repede.Pe 9 iunie i-am invins la Stokolm, datorita golului marcat de Camataru. A fost meciul in care la echipa nationala a reaparut Ilie Balaci, la doar 3 saptamani dupa o complicata operatie de menisc. Daca pierdeau pe pamant scandinav, tricolorii spuneau adio calificarii. Daca terminau doar la egalitate, aveau nevoie de maxim de puncte,din ultimele doua partide cu Cipru si cu Cehoslovacia, ambele in deplasare. Asa ne mai trebuiau trei. Primele doua au fost obtinute la Limassol, dar nu fara dificultate. Unicul gol al meciului a venit greu, fiind marcat de Boloni in minuntul 77, cu capul, dupa o centrare a lui Klein. Inaintea confruntarii decisive cu Cehoslovacia, de la Bratislava, programata pe 30 noiembrie 1983, Romania avea doua sanse, remiza si victoria pe cand cehii trebuiau sa castige. In minuntul 20 Gabor a sutat in bara.. Scorul l-a deschis Geolgau in minuntul 62, cu un sut de la marginea careului mare, dupa o minge balbaita de apararea gazdelor. Am fost egalati in minuntul 86, iar ultimele secvente ale meciului au consemnat un adevarat asediu la buturile lui Silviu Lung, cehii atacand disperati, inclusiv cu portarul Hruska.S-a terminat 1-1, scor care scor care a clasat Romania pe primul loc in grupa. Astfel, Romania obtinea prima ei calificare la un campionat european si prima participare la o mare competitie dupa 14 ani de la Mondialul mexican.

sursa LAROUSSE ENCICLOPEDIA FOTBALULUI

Be the first to comment on "Drumul spre EURO ’84"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: