FC Liverpool si ultimul front necucerit

Dacă ar fi să enumerăm câteva dintre cele mai reprezentative și iubite echipe din lume fără îndoială că printre numele ce vor fi menționate se va afla și Liverpool FC. Premier League este campionatul în care se investesc cei mai mulți bani, nivelul de valori fiind unul foarte strâns. De la crearea Prenier League în sezonul 1992-1993, doar șase echipe au reușit să câștige titlul măcar o dată (Man.United, Arsenal, Blackburn Rovers, Chelsea, Man.City și Leicester). Liverpool FC, căci ea este echipa asupra căreia ne vom îndrepta atenția, are în palmares 18 titluri de campioană, dar nici unul în perioada Premier League, ultimul succes datând din sezonul 1989-1990. Liverpool în nici un caz nu poate fi trecută în categoria echipelor care au câștigat campionate în competiția internă și după care au intrat într-un soi de anonimat. Liverpool nu și-a pierdut niciodată spiritul, povestea lor a mers mai departe, au continuat să dea fotbalului jucători magnifici. Le-au lipsit însă un succes în campionat, deși în acest sfert de secol au fost mereu acolo sus. Dar niciodată în vârf.

Până la acesată „secetă”, apărută la începutul anilor ’90, Liverpool trecuse prin momente de excepție, în care a încântat lumea fotbalului, a câștigat tot ce se putea, devenind o adevărată forță în fotbalul european. Vorbim de perioada 1973-1990 când cormoranii au câștigat 11 titluri din cele 18 pe care le au în total în palmares, 4 Cupe ale Campionilor Europeni, 2 Cupe UEFA, 3 Cupe ale Angliei și 4 Cupe ale Ligii Angliei. Echipa din anii ’80 este considerată una dintre cele mai bune din istoria fotbalului. În perioada aceea pagini importante din istoria fotbalului au fost scrise de jucători uriași precum Ian Callaghan, John Toshack, Phil Thompson, Phil Neal, Alan Hansen, Kenny Dalglish sau Ian Rush conduși de manageri ca Bill Shankly, Bob Paisley, Joe Fagan, plus același Kenny Dalglish care fusese și în ipostaza de antrenor. Au pavat un drum plin de succese și trofee, au ridicat ștacheta la un nivel la care nimeni nu a mai reușit până acum la clubul din Merseyside. Și totuși cum se face că un club atât de prosper, care totuși mereu a ținut aproape să nu reușească să se încoroneze din nou campioana Angliei? Sigur că nici o echipă nu este de neînvins, seria aceea magnifică trebuia să se oprească la un moment dat.

Fotbalul naște pasiuni, dar mai ales rivalități. Pentru un suporter fanatic nu este nimic frustrant decât să vadă cum marea rivală reușește să triumfe acolo unde echipa pe care o simpatizează nu reușește să se impună. Rivalitatea dintre Man. United și Liverpool este arhicunoscută. Dacă în perioada anilor ’70-’80 diavolii nu s-au putut apropia de marii rivali la numărul de trofee câștigate, în următoarele două decenii și jumătate situația s-a cam inversat. Cifrele în acest caz sunt cele mai relevante, dar și cele mai greu de digerat (asta depinde și din ce perspectivă privești). Manchester United a trebuit să aștepte o perioadă de 26 de ani pentru a ridica un trofeu de campioană deasupra capului, mai exact în 1993, United reușise să pună mâna pe trofeu după ce ultima oară a făcut-o în 1967. Liverpool dacă nu va reuși să câștige titlul la finalul acestui sezon va reuși contraperformanța marilor rivali, când se vor fi înplinit deja 27 de ani. Dacă este să fim și mai „matematiști”, Liverpool deja a doborât acest record la finalul lui aprilie anul trecut, dacă este să ne referim la numărul de zile din calendar dintre cele două titliuri (9.496 din aprilie 1990 până în aprilie 2016, față de 9.493 ale celor de la Man. Utd în perioada 1967-1993).

De mult circulă glume și înțepături din partea celor din Manchester, de multe ori în ultimi ani când Liverpool rata titlul, rivalii născoceau replici malițioase de consolare ‘Keep your hope alive and wait for the next season‘, în speranța că anul viitor va fi mai bun. Suporterii lui Liverpool pot fi asemănați cu personajul lui D.Diderot din „Jacques fatalistul și stăpânul său”, unde stăpânul avea cu precădere două tabieturi: să fumeze și să privească ceasul. Poate fi o asemănare forțată, dar fanii lui Liverpool au încercat să ia ce a fost mai bun dintr-un sezon, dar să aștepte un ceas mai bun, un sezon la finalul căruia să ridice trofeul de campioană a Angliei. Cu toate acestea, chiar dacă „cormoranii” nu au reușit să fie numărul unu în campionat, nu trebuie uitat că Liverpool a strâns trofee în Cupa Angliei sau Cupa Ligii, a reușit succese în Cupa UEFA, dar mai ales două finale de Champions League, dintre care una câștigată în poate cea mai dramatică manieră văzută vreodată.

„Epoca de Aur” a „cormoranilor” părea că apune odată cu plecare lui Kenny Dauglish de la echipă, King Kenny părăsind pe Liverpool în februarie 1991 după un halucinant 4-4 cu Everton în Cupa Angliei. Până la jumătatea anilor 1990, de la Liverpool plecau sau își încheiau cariera Alan Hansen, Ronnie Whelan, Bruce Grobbelaar, Gary Gillespie sau golgheterul all-time Ian Rush. Și-au făcut apariția alți jucători care ulterior aveau să capete o notorietate considerabilă precum Jamie Redknapp, Robbie Fowler, Steve McManaman, Steven Gerrard sau Jamie Carragher. Ultima decadă din secolul trecut, Liverpool a petrecut-o în umbra marii rivale din Manchester, „diavolii” în acest timp reușind să-și adjudece nu mai puțin de șase trofee de campioană. Liverpool avusese sezoane mai dezamăgitoare dacă este să privim linia de clasament înregistrată la finalul sezoanelor. „Cormoranii” au reușit doar o dată să devină vicecampioni în 1991, cel mai bun loc ocupat de aceștia în anii 1990. După care au urmat sezoane mai puțin reușite în care au terminat pe poziții deloc onorante precum 6 (în 1991-1992, 1992-1993), 7 (1998-1999) sau chiar 8 (1993-1994), sezoane în care au fost pregătiți de manageri precum Graeme Souness și Roy Evans, oameni care au trăit succese alături de această echipă și ca jucători. Pe lângă Manchester Utd. și alte echipe în această perioadă le-au luat prim-planul lui Liverpool, enumerând aici pe Leeds United, Arsenal, Newcastle sau Blackburn Rovers, cea din urmă câștigând Premier League în sezonul 1994-1995 chiar sub comanda lui Kenny Dalglish.

În 1998, manager devine francezul Gerard Houllier, primul om din afara Regatului Unit care ajunge antrenor la Liverpool. Unii jucătorii de pe Anfield căpătaseră o reputație destul de proastă din cauza vieții extrasportive, presa engleză punându-le eticheta de Spice Boys. Astfel, după venirea lui Houllier, jucători precum David James, Fowler sau McManaman au ieșit din schemă iar alții precum Carragher, Gerrad, Hyypia, D.Hamman, E.Heskey sau Owen deveniseră jucători de bază cu care gruparea de pe Anfield pornea la luptă. Visul Premier League a rămas încă neîndeplinit, Manchester United și Arsenal fiind cele care au pus mâna pe trofeul de campioană la sfârșitul secolului trecut și începutul noului secol. Cu toate acestea Liverpool obținuse succese în alte competiții, reușind o triplă în sezonul 2000-2001, Cupa Angliei-Cupa Ligii-Cupa UEFA.

Înaintea sezonului 2004-2005 pe Anfield Road sosea Rafa Benitez, cel care în precedentele două sezoane își trecuse în palmares două titluri de campion și o Cupa UEFA cu Valencia. Tot atunci fusese perioada când Liverpool fusese cumpărată de oamenii de afaceri George Gillet și Tom Hincks. Perioada cu Benitez poate fi caracterizată printre altele de o „spaniolizare” a echipei. Astfel rând pe rând la gruparea de pe Anfield ajung Xabi Alonso, Luis Garcia, Reina, Arbeloa sau Fernando Torres. Două finale de Champions League, dintre care una adjudecată, sunt printre cele mai importante realizări din perioada Benitez. În Premier League, cea mai bună clasare pentru Liverpool fusese în 2009, locul secund, la patru puncte de Man.United.



Nici numirea lui Roy Hodgson în iulie 2010 și nici măcar întoarcerea lui King Kenny un an mai târziu nu au adus o noutate în acest sens. Ba mai mult nici în Europa, Liverpool nu a mai jucat la un nivel înalt, fiind nevoită să se mulțumescă cu participări în Europa League sau existând sezoane când nici măcar nu a cochetat cu competițiile europene. Nu trebuie uitat sezonul excelent însă pe care l-au avut „cormoranii” în 2013-2014 când sub comanda lui Brendan Rogers au devenit vicecampioni, având un parcurs excelent în care au bifat o serie de 11 victorii consecutive, 101 goluri marcate în campionat (record pentru o vicecampioană) și au dat și primii doi marcatori ai competiției pe Luis Suarez cu 31 de goluri și Daniel Sturridge, 21 goluri.

În toamna lui 2015, Jurgen Klopp, antrenorul care a reinventat-o pe Borrusia Dortmund sosea pe Anfield. „Eu sunt «The Normal One». Dacă în patru ani nu iau titlul, plec”. Au fost primele declarații ale neamțului la prezentarea oficială. Părea totuși că era nevoie de cineva mai mult decât „normal”, părea că este nevoie de un supererou pentru a aduce un nou titlu. Klopp probabil însă era mai mult decât potrivit să îndeplinească acest vis, fiind un antrenor curtat intens și de alte echipe înainte să ajungă în Anglia. Sezonul trecut însă, în campionat, Liverpool termină pe un dezamăgitor loc 8. În sezonul curent, Liverpool pare pe drumul cel bun, dar până la urmă ce va fi la final contează. Klopp încă este în căutarea unei formule câștigătoarea, cu toate că echipa are rezultate, încă nu este cristalizat un prim 11, exită destul de mulți jucători nou-veniți, cel mai vechi dintre titulari fiind Henderson venit în 2011.
Deși are în palmares 18 titluri de campioană, Liverpool nu mai cunoaște acest sentiment de 26 de ani. O echipă care nu a ieșit în acest timp din peisaj, a continuat să se lupte pentru locuri fruntașe, a dat jucători uriași, a investit în transferuri, însă alții le-au luat-o mereu înainte. Au existat performanțe în alte competiții, dar frontul Premier League nu a fost niciodată cucerit. Ar fi dat oare finale de Cupa Angliei, UEFA sau Champions League în locul unui succes în capionatul intern? La această întrebare cred că pot răspunde doar cei care au luat parte la succesele din alte competiții și fanii echipei Liverpool. Nu poți însă să nu ai o doză de compătimire când te uiți la jucători precum Gerrard, Carragher sau Owen care au crescut acolo și au jucat ani buni fără însă să fi cunoscut sentimentul de supremație în fața celorlalte combatante englezești.

Daca apreciezi articolul urmareste si distribuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

1 Comment on "FC Liverpool si ultimul front necucerit"

  1. liverpool a avut mereu echipa frumoasa

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: