Guardiola și cele 200 de milioane

Manchester City a cheltuit în această vară mai mult pentru apărare decât țări precum: Bosnia și Congo.

Aceasta este una (cea mai bună, după părerea mea) dintre multele glumițe care au apărut în urma campaniei consistente de achiziții a lui Guardiola.

Suma plătită a fost de aproximativ 204 milioane de lire. Să vedem pe cine s-a dus suma asta impresionantă:

 

  1. Douglas Luiz (mijlocaș central), de la Vasco da Gama, pentru 10 mil.
  2. Danilo (fundaș dreapta), de la Real Madrid, pentru 25, 5 mil.
  3. Ederson (portar), de la Benfica, pentru 34 mil.
  4. Bernardo Silva (mijlocaș), de la Monaco, pentru 42, 5 mil.
  5. Kyle Walker (fundaș dreapta), de la Tottenham, pentru 43 mil.
  6. Benjamin Mendy ( fundaș stânga), de la Monaco, pentru 49 mil.

Așadar, au venit 3 fundași, un portar și 2 mijlocași.

Dacă ar fi să ne întoarcem câteva luni în timp și să facem o scurtă radiografie a echipei lui Guardiola, o să observăm după nu foarte multe eforturi că principalele probleme pe care le-a avut echipa sa au venit din cauza fundașilor și a portarului/portarilor.

Comparând acum această scurtă concluzie cu lista transferurilor realizate vara asta, este clar că Pep a avut o campanie de transferuri lucidă, rațională și foarte la obiect.  Sumele poate pot părea în unele cazuri puțin exagerate, dar când te cheamă Manchester City și te prezinți cu un card fără limite să cumperi un jucător/jucători, de care toată lumea știe că ai nevoie, este greu să speri nu la un chilipir, dar măcar la o negociere cât de cât corectă. Dacă mai punem la socoteală și milioanele bonus care se adaugă din simplul motiv că vii din Premier League, competiția aia cu mulți bani, deja nu ne mai miră sumele enumerate anterior.

Chiar și așa, au existat numeroase voci care au atras atenția, blamându-l pe Guardiola că nu a reușit mare lucru în primul sezon de Premier League și că acum se apucă să arunce în stânga și în dreapta cu bani ca la nuntă, pentru a își „cumpăra” succesul.

Să merite oare spaniolul aceste critici?

Înainte să răspundem la această întrebare, vă propun să ne uităm și la jucătorii care au plecat:

  1. Bacary Sagna
  2. Jesus Navas
  3. Willy Caballero
  4. Pablo Zabaleta
  5. Gael Clichy
  6. Aleksandar Kolarov
  7. Nolito

(au mai fost și alții, dar aceștia sunt cei mai importanți)

Media de vârstă a celor care au plecat este de 28 de ani. A celor care au venit: 24.

Guardiola când și-a luat angajamentul în Anglia,a făcut un mare pariu: știa că vine în cel mai dificil campionat al momentului și că lumea are așteptări foarte, foarte mari de la el. Cu toate acestea, a dorit (și își dorește în continuare) să demonstreze că se poate și aici, dar doar în stilul lui. Mai bine să fie demis de City pentru că pierde în stilul lui, decât să mai rămână un an abdicând de la principiile care-l definesc ca antrenor, dar și ca om. Acesta este Pep Guardiola.

Pentru a realiza însă acest obiectiv îndrăzneț, Guardiola are nevoie de uneltele potrivite. Oameni buni, maleabili, capabili să îi înțeleagă ideile și să le execute. Ori, când vorbim de jucători de 30, 30+, este destul de dificil să se adapteze unei noi filozofii. Pentru asta e nevoie de timp. Însă această resursă este cu atât mai rară în Premier League.

Acolo unde-s bani mulți (poate prea mulți), răbdarea lipsește. Guardiola a încercat în primul sezon să lucreze cu ce a găsit, să încerce să modeleze după bunu-i plac identitatea clubului, însă acest lucru nu i-a ieșit în totalitate. Poate că i-ar fi ieșit la un moment dat, dar nu mai avea timp. Se cer rezultate, iar el trebuie să le livreze.

Dată fiind situația, nu și-a mai permis luxul de a încerca să schimbe jucători deja formați, ci s-a reorientat către jucători mai tineri, care deja au dovedit o anumită înclinație către stilul său. Decizie perfect normală având în vedere situația curentă.

Dacă nici acest demers logic al nostru nu  satisface pe cei care   Guardiola „ucide” competiția, sufocând-o cu petrodolari, avem niște numere pregătite pentru ei.

(sursa: espnfc.com)

Hmm… ce avem noi aici? Se pare că Pep, meschinul ăla, are cea mai mare medie în ceea ce privește șansele oferite tinerilor pe sezon. Este adevărat că tinerii lui nu au jucat cât cei ai lui Pochettino sau Koeman, dar el a antrenat Barcelona și Bayern, nu Tottenham sau Southampton.

De partea cealaltă îl regăsim pe Mourinho, care din 2003 a debutat aproximativ 24 de tineri (24 în mai bine de 12 ani, față de 15 în 4 ani la Barcelona – Guardiola). Problema lui este că 15 dintre acești tineri au jucat un meci sau chiar mai puțin și, de obicei, pe final de sezon, în meciuri fără o miză aparentă.

Mai găsim o liste cu nume mari, care au neglijat aproape total tinerele produse interne, dar care n-au fost stigmatizate.

Acum, când avem un tablou complet al situației, parcă Pep nu mai pare băiatul ăla rău, nu?

4 Comments on "Guardiola și cele 200 de milioane"

  1. O investitie foarte buna , dar sunt curiod de ce i’a adus si pe Walker si pe Danilo. Oare o sa joace cu 3 fundasi centrali , unul dintre centrali fiind walker , pe modelul Aspilicueta ?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: