Hatem Ben Arfa – cum poate fi ratata o cariera atunci cand talentul nu se pune in slujba disciplinei

In cartea sa biografica Sir Alex Ferguson povesteste un episod petrecut in timpul unui antrenament intre Ruud van Nistelrooy si Cristiano Ronaldo. Olandezul, un temperament vulcanic, l-a injurat pe Cristiano Ronaldo si i-a adresat cuvinte grele referitoare la tatal sau, decedat. Sir Alex a spus ca acela a fost momentul in care s-a decis sa il vanda pe Ruud van Gol la Real Madrid, desi acesta era intr-o forma excelenta, fiind un adevarat killer in fata portii. Intrebat de autorul cartii de ce a decis sa il vanda pe van Nistelrooy acesta a declarat (voi incerca sa reproduc din minte pentru ca nu imi aduc aminte exact) ca pentru el este mult mai important caracterul unui jucator in pofida talentului sau si ca de multe ori a refuzat sa cumpere jucatori buni, valorosi, tocmai din acest considerent.

ben-arfa-talks-to-french-press-feb-2015Am facut aceasta paranteza pentru ca mi se pare extrem de relevanta pentru subiectul despre care as vrea sa vorbesc. Si anume despre Hatem Ben Arfa, unul dintre cei mai talentati si promitatori fotbalisti francezi din ultima decada.

In anul 2004, la varsta de doar 17 ani, era promovat in prima echipa a celor de la Olympique Lyon dupa ce petrecuse 2 ani la echipa de tineret a clubului. Dupa un debut entuziasmant si jocuri bune in tricoul lyon-ezilor presa franceza il vedea drept urmasul lui Zidane in nationala Frantei dupa ce acesta se va retrage si ca intreaga echipa a cocosilor galici se va construi in jurul sau, a lui Samir Nasri si a lui Karim Benzema. Driblingul bun in regim de viteza, executiile surprinzatoare si lejeritatea cu care castiga duelurile unu la unu cu adversarii erau principalele atuuri ale lui Ben Arfa, care era vazut de catre multi un viitor candidat si eventual castigator al Balonului de Aur. In 2006 nationala tarii natale, Tunisia, il convoaca pentru Cupa Mondiala, dar refuza, alegand sa joace pentru Franta in ciuda faptului ca acestia nu il convocasera. A fost ca un preview pentru ceea ce avea sa faca Hatem restul carierei sale.

hatem-ben-arfa-debute-en-ligue-1-avec-le-maillot-de-l-ol-le-6-aout-2004-face-a-nice_53211_w620

Prima convocare in nationala „Les Bleus” avea sa vina in 2007, in preliminariile pentru Campionatul European din 2008. Acelasi 2008 a fost poate cel mai bun an din cariera sa, fiind ales cel mai bun tanar jucator din campionat. Trimisii celor de la Real Madrid si Barcelona erau vazuti tot mai des in tribune la meciurile celor de la Lyon pentru a urmari la lucru noua stea a fotbalului francez. Cu toate acestea nu avea sa prinda lotul de 23 pentru turneul final, prima dezamagire dintr-un sir ce aveau sa urmeze si momentul in care cariera lui avea sa o ia pe un trend descendent.

In vara aceluiasi an isi prelungeste contractul cu Lyon, desi presa relata un conflict iscat intre el si Benzema, negat de acestia si de catre club. Un nou incident, de data aceasta cu Sebastien Squillaci ii determina totusi pe conducatorii clubului sa asculte ofertele venite pe adresa lui Ben Arfa. Cluburi precum Manchester United, Arsenal sau Real Madrid se aratau interesate de francez, iar pe langa acestea si marea rivala, Olympique Marseille, oferta lor fiind respinsa inca din start. A fost primul moment in care personalitatea lui Ben Arfa s-a facut simtita, el fortand mana conducatorilor celor de la Lyon pentru a-l lasa sa plece la Marseille. Lipseste neinvoit de la antrenamente si declara ca a semnat un precontract cu cei de la Marseille si ca nu se va mai prezenta la Lyon. In cele din urma cluburile se inteleg dupa interventia Ligii Profesioniste de Fotbal Franceze. In urma acestei telenovele Hatem iesea si declara public:

„Lyon nu este un club mare, au tratat aceasta situatie fara clasa!”

Vorbe mari fata de clubul care te-a format. A fost doar primul derapaj dintr-o serie lunga de astfel de declaratii pe care Ben Arfa avea sa le acorde de-a lungul carierei.



Ajuns la Marseille controversele continua, iar presa scrie despre un nou conflict iscat intre Hatem si unul dintre colegii sai de echipa, de data aceasta cu Djibril Cisse, cel care ulterior avea sa fie imprumutat la Sunderland. Un alt episod se petrece la incalzire, inaintea unui meci din Champions League impotriva celor de la Liverpool, Ben Arfa si M’bami fiind despartit cu greu de catre colegi. In timpul unei partide cu PSG, fiind rezerva, este trimis la incalzire de catre managerul sau, dar refuza. Isi justifica gestul declarand in presa ca este accidentat, dar ulterior avea sa isi recunoasca vina si sa ceara scuze public, atat jurnalistilor cat si antrenorului sau.

article-0-02decfe3000005dc-574_468x470

Dupa o perioada linistita, in octombrie 2009 este amendat de catre club cu 10.000 de euro pentru ca a lipsit de la un antrenament, dar pune totul pe seama amanarii zborului pe care il avea din Tunisia, unde era plecat ca sa isi viziteze familia. O luna mai tarziu se cearta cu noul antrenor, Didier Deschamps, cunoscut ca un tip ce pune disciplina pe primul plan. La finalul acelui sezon castiga titlul si alaturi de Marseille, dupa cele patru cucerite in tricoul lui Lyon.

In vara lui 2010 apare interesul celor de la Newcastle, dar cele doua cluburi nu se inteleg in privinta unui imprumut cu clauza de cumparare. Similar ca in cazul plecarii de la Lyon, Ben Arfa declara in presa ca nu se va mai intoarce la Marseille, ca relatia sa cu Deschamps nu este una buna si calatoreste pe cont propriu la Newcastle. Clubul ii ia tricoul cu numarul 10 pe care il acorda noului sosit, Gignac si nu-l include in lot pentru primele meciuri ale sezonului. Intr-un final imprumutul la Newcastle se realizeaza, iar anul urmator este transferat definitiv de catre cotofene. In plin scandal este convocat in lotul de 30 pentru Cupa Mondiala din Africa de Sud, dar este lasat acasa, pentru a doua oara neintrand pe lista de 23.

Are parte de un start bun de sezon in Anglia, marcand in multe momente cheie si fiind unul dintre jucatorii cu cele mai multe assist-uri. Parea ca vremurile tulburi erau uitate si ca Ben Arfa redevenea jucatorul ce stralucea in urma cu cateva sezoane. Chiar marele Alan Shearer, cel mai bun jucator din istoria lui Newcastle, il elogia pe Ben Arfa, insa il avertiza ca trebuie sa munceasca cot la cot cu colegii sai deoarece in Anglia trebuie sa dai 100% la fiecare meci.

hqdefault

O intrare dura a lui Nigel de Jong in meciul cu Manchester City conduce la o accidentare la tibie ce avea sa il scoata din circuit pentru restul sezonului. Revine in 2011 si are parte de cateva sezoane bune la Newcastle, intrerupte pe alocuri de accidentari, dar cu el pe teren alb negri reusesc cateva victorii de rasunet. Forma buna ii aduce si convocarea in premiera la un turneu final, Campionatul European din 2012.  Dar cu toate acestea, ajuns deja la varsta de 25 de ani, totaliza doar 13 selectii si 2 goluri pentru nationala Frantei, extrem de putin pentru cel care cu cativa ani in urma era vazut drept urmasul marelui Zidane.

In ciuda formei bune este acuzat de catre colegi si antrenorul Alan Pardew de indolenta si de lipsa de atitudine pe teren. In 2014, intors cu cateva kilograme in plus din vacanta, este lasat acasa si exclus din turneul echipei, iar Alan Pardew il anunta ca nu va mai face parte din planurile sale pentru noul sezon. Este trimis la echipa de rezerve sa se antreneze impreuna cu juniori de 15 ani. Ulterior este imprumutat la Hull City, dupa 86 de meciuri si 14 goluri pentru cotofene, totul culminand cu cel inscris in poarta celor de la Bolton, unul dintre cele mai frumoase vazute in ultimii ani.

Managerul de pe atunci al lui Hull, Steve Bruce, era foarte entuziasmat de aducerea lui Ben Arfa, dar avertiza ca este un jucator dificil si capricios. Dupa doar 9 meciuri in tricoul lui Hull Ben Arfa pleaca de la echipa si, nefiind dorit de Alan Pardew la Newcastle, i se reziliaza contractul. Dintr-un mare talent era acum doar un jucator liber de contract, fara echipa. Insa salvarea avea sa vina din partea celor de la Nice, cu care avea sa semneze pe un an si jumatate in perioada de transferuri din ianuarie. Ironia sortii il aduce in situatia in care ajunge sa fie refuzat de echipe dupa ce intreaga cariera el insusi facuse acest lucru in repetate randuri. In plus FIFA nu ii da drept de joc deoarece in acel sezon evoluase deja pentru doua echipe, cea a rezervelor lui Newcastle si Hull, asa ca este nevoit doar sa se antreneze timp de 6 luni.

Constient de punctul in care a ajuns cariera sa, el insusi ajuns deja la 28 de ani, face un sezon extraordinar in tricoul lui Nice, marcand 18 goluri in 37 de partide si terminand pe locul 4, la doar doua puncte de locul de Champions League. Se termina campionatul si de asemenea si contractul sau cu formatia de pe Coasta de Azur si este unul dintre cei mai cautati jucatori, dat fiind ca este si liber de contract.

Aflandu-se intr-un nou moment bun al carierei, Ben Arfa alege sa faca o serie de pasi gresiti. Declara ca are oferte de la nu mai putin de 18 echipe, este foarte aproape sa semneze cu Sevilla, se intelege cu acestia, dar in ultimul moment se razgandeste si alege sa se transfere la PSG. Ca in toate momentele bune ale carierei sale caracterul il tradeaza si alege sa puna interesul personal in detrimentului carierei. Dupa ce cazusese de acord cu spaniolii i-a lasat balta in ultima clipa, un gest care spune multe.

benarfa_psg_officialisation

Dupa transferul la Paris Saint Germain urmeaza o noua declaratie uimitoare din partea lui avand in vedere faptul ca jucase la doua mari rivale:

„Este visul meu din copilarie sa joc pe Parc des Princes!”

Ajuns in „the city of love” este vazut ca o mare speranta, in special dupa plecarea lui Zlatan Ibrahimovic. Dezamageste insa crunt in inceputul de sezon, ca mai toata echipa lui Unai Emery, proaspat instalat ca antrenor al lui PSG in aceasta vara. Triplu castigator al Europa League cu Sevilla, Emery era vazut ca cel care ii putea conduce pe parizieni catre castigarea Champions League, iar Ben Arfa drept unul dintre jucatorii cheie. Golul reusit in Super Cupa Frantei a fost urmat de evolutii neconvingatoare, din titular ajunge rezerva, iar din rezerva ajunge neconvocat, fiind lasat in tribuna la ultimele patru partide. Si inca o data ego-ul lui Ben Arfa isi face simtita prezenta, postand pe o retea de socializare mesajul:

„Nici Parisul nu a fost construit intr-o zi. Provocare acceptata!”

Se pare ca in meciul pe care PSG il va disputa contra bulgarilor de la Ludogorets, Ben Arfa va primi o noua sansa din partea lui Emery. Ramane de vazut traseul acestuia, dar ceva ma face sa cred ca nu isi va duce la bun sfarsit ce doi ani de contract cu parizienii, mai ales ca Emery este cunoscut ca un tehnician radical ce nu tolereaza indisciplina si abordeaza fiecare partida cu jucatorii aflati in forma, indiferent de numele lor.

Povestea carierei lui Hatem Ben Arfa reprezinta un model de predat tinerilor din marile academii de fotbal ale Europei, o poveste despre cum talentul nu valoreaza mare lucru fara munca si ca nu iti va deschide toate portile. Despre cum trebuie sa profiti de sansele ce ti ivesc si sa nu iti cladesti cariera doar pe cateva executii.

Daca apreciezi articolul urmareste si distribuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

4 Comments on "Hatem Ben Arfa – cum poate fi ratata o cariera atunci cand talentul nu se pune in slujba disciplinei"

  1. Cam la fel si Nasri, un alt talent care risca sa se plafoneze. Pacat de ei ca au avut talent cu carul.

    • cam da, dar totusi nasri parca pe undeva a confirmat. a fost bun la arsenal, esential la city in prima parte a contractului

      • Asa-i tocmai de aceea am zis. In momentul transferului de la Arsenal la City era pe o panta ascendenta si credeam ca va exploda, din pacate merge tot in jos. Poate ma asteptam eu prea mult, dar atunci il vedeam unul dintre cei mai buni si mai tehnici jucatori.

  2. Daca ma intrebi pe mine, cam multi antrenori care au vazut ceva in Narsi si Ben Arfa, doar ca dupa s-au dezis de ei. Pacat de talentul lor, au avut cu carul..dar caracterul au lasat de dorit.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: