Inevitabilul s-a produs

Despre ce surpriză vorbește toată lumea? De ce cataloghează așa brutal prestația Barcelonei? Lumea s-a oprit în timp în februarie 2016 și n-a mai văzut un meci al catalanilor de atunci? Altfel nu-mi explic valul de rânduri enigmatice aruncate în presă și pe toate blogurile de specialitate. Nu-mi voi atribui vreun merit c-am prezis, cumva, dezastrul ce se abate asupra formației blaugrana încă din august. Am să scriu în rândurile de mai jos, cum văd eu aspectele decăderii celei mai bune echipe din ultimul deceniu.

Poate că în 2013 acel 0-7 cu Bayern contura finalul unei epoci, dar doi ani mai târziu, aceeași Barcelona, lua trofeul, după ce lăsa acasă, pe parcurs, campioanele Franței, Angliei, Germaniei și Italiei, etalând cel mai bun repertoriu din istoria acestui sport. Cel puțin din câte am văzut eu. Temporalitatea nu a putut să impună nimic Barcelonei între ianuarie 2015 și februarie 2016. Timpul a stat în loc cât MSN-ul a spulberat orice dubiu. Barcelona n-a avut adversar până într-un punct. Meciul cu Real Madrid de acasă, primul după revenirea de la meciurile naționalelor. Acolo s-a rupt tot și efectele se văd și în februarie 2017. Un 0-4 la Paris deloc întâmplător. Da, și eu o vedeam pe Barcelona principala favorită a sezonului european dar tot eu am spus răspicat că PSG nu va fi ușor de trecut și asta are relevanță doar cu implicarea catalanilor, mai puțin cu ambiția „francezilor”. Poate doar Leicester nu ar fi bătut-o aseară pe Barcelona din cele rămase în cursă. Revenind însă la declicul din urmă cu un an, Enrique mi-a demonstrat pentru a.. nici n-am stat să număr a câta oară dar e o cifră suficient respecabilă pentru a-l eticheta drept useless. Așa am scris despre el și în primul sezon după 10-15 etape, așa am facut-o și în al doilea sezon și uite că îmi mențin părerea pe tot parcursul celor 3 ani de contract. A bifat o triplă care-i va rămâne în CV dar știm cu toții că 90% din acel sezon este datorat MSN-ului. A murit acest trio în urmă cu un an și după  o perioadă în care nici Messi nu a reușit să salveze ceva, Barcelona a cucerit un titlul pe care era să-l debifeze deși avea 13 puncte avans prin martie, urmată de sesiunea toamnă-iarnă 2016-2017 în care doar Messi și-a respectat standardele.

Nu pot să argumentez o eventuală lipsă de motivație. Cel puțin nu una atât de acută. Se poate deosebi foarte ușor aportul tactic nul pe care îl primesc cei zece jucători care intră să joace lângă Messi, care, să fim serioși, nu are nevoie de o tactică și nu cred că ar respecta una dacă i s-ar impune.

Nu cred că sunt singurul care a observat că obsesivul și deloc greu de contracarat, cu armele necesare, 4-3-3 pe care Enrique îl impune, are limite evidente de mai bine de un an. Nu te face antrenor o triplă în primul sezon, te validează alte detalii. Constanța calității pe care o aduci jocului, inovativitatea și gradul de risc pe care ești dispus să ți-l asumi sunt alte caracteristici definitorii. Lucho le-a evitat pe toate. Să-l mai bagi pe Digne în locul lui Alba sau pe Arda în locul lui Neymar când lipsește brazilianul nu-i o mare filozofie. Să-l arunci pe teren pe Rakitic în locul lui Andre Gomes sau viceversa în minutul 60, nu-i nici ăsta un eveniment notabil. Astea-s schimbări pe care le face și un suporter care se uită la fotbal de 2-3 ori pe săptămână.  Am mai scris despre versatilitatea tactică pe care Enrique nu o are. Dar nu e vorba despre asta. E vorba despre lipsa de tact, de idei, de orice. Unii tehnicieni au un plan A bine structurat dar și unul B sau chiar C dacă situația o cere. Lucho n-are nici planul A, asta e problema lui. Scenariul de aseară putea fi chiar pe Camp Nou, atunci când Pep a trecut să o viziteze. O dominare a englezilor cam la aceleași cote din reprezentația lui PSG dar care n-au profitat de ocaziile avute în prima parte și au ieșit umiliți de pe teren, la final.

Cred că situația actuală nu se aseamană cu cea din 2013 și acum chiar putem vorbi despre finalul erei Barcelonei. Iniesta a rămas Don Andres dar terenul de fotbal solicită mai mult de atât, iar accidentările l-au lăsat dator pe catalan în ultimul an. Nu e de mirare și că Barcelona nu se mai poate baza doar pe cei trei atacanți din moment ce Andre Gomes joacă constant. Se luptă pe post cu Rakitic, un alt dead man walking. Busquets nu mai are nicio putere din moment ce oamenii din stânga și dreapta sa nu sunt capabili nici de faza defensivă. Denis Suarez pare doar un copil lăsat nesupravegheat care se ascunde printre oamenii mari din jurul său, iar Arda Turan primește prea puțin credit, iar Rafinha este constant accidentat. În aceste condiții, ce pot livra Messi, Neymar și Suarez?!
Suarez merită tot creditul posibil. Cel mai bun număr 9 din fotbalul mondial merită o linie de mijloc mai mobilă și mai inspirată. Neymar poate să-și caute până-n vară echipă, din punctul meu de vedere. De cele mai multe ori liniar, brazilianul are o inconstanță îngrijorătoare, modul lui clasic de a veni din bandă în centru doar pentru a-i pasa lui Messi a fost de mult evident în ultimele 12 luni, de când fostul atacant al lui Santos este într-un regres neîncetat. Aseară a fost viu, mai mult ca orice coleg de-al său dar neinpirația în care gravitează din februarie 2016 nu-l scutește de critici.

Are și Messi o parte de vină pentru acest declin?! Aș alege să spun că rostul acestei propoziții interogative este un nonsens. Argentinianul este în cea mai matură și complexă formă a carierei și poartă pe umeri întreaga echipă din august dar se pare că, apropiindu-se de 30 de ani, oboseala se acutizează mai timpuriu. Nu e așa ușor să-i faci pe toți să creadă că la Barcelona nu-i criză atât timp cât tu ești formidabil. Aseară Messi n-a încurcat pe nimeni pe teren, a părut a fi observator, dar orice fan catalan l-ar îmbrățișa, dacă ar putea, în weekend, înaintea, în timpul sau după meciul cu Leganes.  Necondiționată este pasiunea fanilor catalani pentru el, iar această eliminare prematură îi poate lărgi orizonturile pentru un viitor blaugrana, mai ales că ipoteza plecării a fost mai transparentă ca niciodată în contextul unei noi generații.

Ce-i rămâne Barcelonei?! Să se bată pentru titlu. De ce nu e imposibil? Ai câte un meci pe săptămână până-n mai, îl ai pe Messi, îl ajută Suarez, se mai bagă și Neymar puțin în seamă și sub orchestrația lui Iniesta, pot obține maxim de puncte până la final. Nu un scenariu deloc imposibil dacă stai să te gândești la foamea de fotbal pe care ar trebui să o emane formația catalană de acum și până la final. Eu nu o văd pe Barcelona trecând de PSG decât printr-un miracol produs de Leo Messi, dar cred că de data asta e și peste puterile lui să repare așa ceva. 48 de puncte, asta mai au de bifat.

 

Be the first to comment on "Inevitabilul s-a produs"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: