Inovatorul Arrigo Sacchi

Din punctul meu de vedere a fost, si este, un antrenor fenomenal, incredibil. Mintea lui, explorind febril fenomenul fotbalistic, a gasit solutii care au revolutionat acest sport. Strategie, sistem de joc, metode de pregatire. Desi, in comparatie cu alti antrenori, timpul in care a lucrat la nivel inalt a fost scurt, impactul pe care l-a avut asupra fotbalului european si mondial a fost unul imens!

Fara istoric ca jucator profesionist (aproape la fel si Mourinho), Sacchi a zdrobit barierele de snobism conform carora nu poti ajunge mare antrenor daca n-ai fost la fel ca jucator, ajungind liderul generatiei sale, spre sfirsitul anilor ’80.

Inainte de a conduce prima sa echipa, echipa orasului sau, Barraco Luco, Arrigo Sacchi vindea pantofi. Avea 26 de ani si era pasionat de fotbal mai mult decit de a proba incaltaminte pentru domni si doamne. Obsedat fiind de lipsa abilitatilor cu piciorul, Sacchi si-a jurat ca va ajunge unul din cei mai buni antrenori. Barraco Luco era primul pas facut spre realizarea visului. Desi era mai mic ca virsta decit multi dintre jucatorii lui, a reusit sa-i cistige de partea sa. A plecat la Cesena, pentru a antrena echipa de tineret. Apoi Rimini in Serie C, din nou o echipa de tineret, cea a Fiorentinei. Rezultatele bune obtinute cu tinerii fotbalisti, l-au recomandat la Parma, aflata atunci in Serie C, reusind promovarea cu aceasta in B, din primul an. Insa momentul care declanseaza ascensiunea italianului se produce un an mai tirziu, cind parmegianii elimina marele AC Milan din Cupa Italiei dupa o dubla victorie cu 1-0. La sfirsitul campionatului, patronul clubului, Silvio Berlusconi, il numeste antrenor principal al echipei milaneze.

Principala problema cu care s-a confruntat odata cu sosirea la Milan, in vara anului 1987, a fost lipsa credibilitatii. Era practic un “no name” pentru tifossii si jucatorii “diavolului”! Chestionat la o conferinta de presa despre trecutul sau inexistent ca fotbalist si cum crede ca va gestiona relatia cu jucatorii cistigatori de atitea trofee, Sacchi a oferit o replica care a ramas celebra in lumea fotbalului: “ Un jocheu nu trebuia sa se fi nascut inaintea calului pentru a stii sa calareasca”!

Si s-a apucat de treaba. Lotul Milanului era plin de nume mari. Celebra tripleta olandeza, Ruud Gullit, Frank Rijkaard si Marco Van Basten. In plus, Franco Baresi, Roberto Donadoni si Paolo Maldini. Puncte de referinta ale sistemului dinamic imaginat de Arrigo Sacchi, ei au renuntat la statutul de vedete pentru a se incadra intr-un joc colectiv preschimbat in arta. In ciuda barierei de neincredere si criticism cu care a fost intimpinat, Sacchi cistiga titlul cu Milan dupa 8 ani. Uimind lumea prin inovatiile tehnico- tactice aduse jocului.

Marile cluburi au avut doua lucruri in comun de-a lungul istoriei, in ceea ce priveste era tacticii. Au avut terenul de joc si au avut mingea! Asta inseamna ca atunci cind ai mingea, tu dictezi jocul si atunci cind te aperi, tu controlezi spatiul”, declara magul!



Si-a desfasurat echipa intr-un 4-4-2 dinamic dar echilibrat, prestind actiuni inteligente dar in acelasi timp rationale, create dupa un anumite stereotipuri. Niciodata pina atunci nu se evidentiase mai pregnant un principiu al fazei defensive – echipa scurta si ingusta! Adversarii pur si simplu erau sufocati de aglomerarea instantanee a jucatorilor italieni pe zona mingii.

Elementele de rezistenta ale modulului gindit de Sacchi erau pressingul, intensitatea jocului si miscarea fara minge. Linia defensiva era compusa din 4 elemente, avind doi fundasi in zona centrala, care jucau in linie (retineti ca pina atunci se juca cu libero). Apoi, o linie de 4 mijlocasi compacta, agresiva si cu “stiinta jocului”. In fata, avansat, Van Basten avindu-l putin in spatele lui, “volante” ,pe Gullit. Iata cum era asezata si cine compunea “11-le” de baza:

A.C.MILAN
ANTRENOR: ARRIGO SACCHI
Galli – Tassotti, Baresi, Costacurta, Maldini – Donadoni, Rijkaard, Ancelotti,Colombo – Van Basten, Gullit
Una din cheile succesului lui Arrigo, conform spuselor acestuia, a fost renuntarea la sistemul de marcaj om la om si adoptarea celui zonal declansat prin pressing ofensiv.

Sistemul defensiv al lui Sacchi era bazat pe recistigarea imediata a mingii printr-un pressing ofensiv, tenace si intensiv, concomitent cu “fortarea” jocului la ofsaid, impiedicind astfel adversarii sa joace. Principiile zonei: acoperirea simpla si multipla, dublaj in marcaj, schimbul de zone si adversar, erau executate cu ochii inchisi de milanezi. Orice miscare in teren era o miscare colectiva, se vedea unitatea sistemului. De altfel, Sacchi obisnuia la antrenamente sa-i aseze pe teren si sa-i miste cu mina in functie de pozitia mingii. Astfel le-a format reprezentari mentale, deprinderi, automatisme prin care reactionau diferitelor situatii aparute in joc.

In ceea ce priveste jocul ofensiv, Sacchi spunea:

Totdeauna am cerut, cind aveam posesia, ca in fata purtatorului mingii sa fie cinci jucatori dintre care, obligatoriu, unul in stinga si unul in dreapta acestuia.”

Sistemul ofensiv era in principal bazat pe miscarea colectiva a jucatorilor, in asa fel incit sa se ajunga la verticalizari, incrucisari si invaluiri. Permanent mai multe solutii de pas pentru jucatorul care avea balonul.

sacchi arrigoSpre diferenta de Fabio Capello, care i-a succedat la conducerea Milanului dupa ce Arrigo a preluat nationala Italei, si care pe ultimii 20m le-a dat libertate lui Van Basten sau Gullit in alegerea solutiilor offensive, Sacchi impunea ca finalizarea sa vina in urma deprinderilor si automatismelor mai sus mentionate, exersate in antrenamente.

Acestea ar fi bornele tehnico-tactice de nastere a Marelui A.C. Milan sub comanda lui Arrigo Sacchi. Impreuna au cistigat un titlu si o supercupa a Italiei si de doua ori Cupa Campionilor Europeni. Prima oara, in 1989, cind au invins in finala Steaua Bucuresti cu 4-0. De remarcat ca in semifinala eliminasera Real Madrid cu 6-1, scor general in cele doua manse. Urmatorul an a fost rindul lui Benfica Lisabona sa se recunoasca invinsa, pierzind in finala cu 0-1.

In cei doi ani fatidici, 1989 si 1990, Milan a cistigat de fiecare data atit Supercupa Europei cit si Cupa Intercontinentala. Practic, in acei ani, nu aveau cu cine sa joace in lume.

Dar orice poveste, oricit ar fi de frumoasa, are un sfirsit.



Sacchi se desparte de Milan in 1991 si preia nationala Italiei. Cu aceasta ajunge in finala C.M 1994 din Statele Unite ale Americii. Dupa 120 de minute fara gol, contra Braziliei, Roberto Baggio, gheata de aur a Europei si cel mai bun jucator Italian in acea vreme, rateaza unul dintre penaltyurile de departajare, iar jucatorii cariocas cistiga cu 3-2. In 1996 Sacchi paraseste nationala si revine la Milan pentru un an, dar nu mai reuseste sa faca istorie. Pina la retragerea definitiva ca si antrenor principal, a mai trecut pe la Atletico Madrid si Parma, iar ca director tehnic, la Real Madrid in 2004/2005.

Impunind standarde inalte, Arrigo Sacchi a ramas in istoria fotbalului ca unul din cei mai fini tacticieni, dar si ca cel care a ridicat la nivel de maiestrie marcajul zonal si presingul!

autor PROF. CIPRIAN URICAN

sursa: coaches-ahead.ro

Be the first to comment on "Inovatorul Arrigo Sacchi"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: