Inteligenta si realismul lui Massimiliano Allegri

sursa foto: calciogazzetta.it

sursa foto: calciogazzetta.it

In aceasta editie de Champions League, am avut parte de 180 de minunte dominate teritorial de Manchester City, insa castigate cu scorul de 3-1 la general, relativ usor de catre Juventus Torino. Sase puncte castigate in fata celui mai greu adversar din grupa obtinute in urma unei abordari defensive iar de la aceasta constatare, deschid o ipotetica dezbatere tactica. Insa inainte de a intra pe subiect, tin sa va impartasesc o concluzie personala. Atunci cand reusesti sa invingi de asemenea maniera tur-retur o formatie cu vestiarul lui Manchester City, inseamna ca faci parte din elita fotbalului european. Consider ca squadra lui Massimiliano Allegri ar trebui asezata pe acelasi palier valoric cu FC Barcelona, Bayern Munchen, Real Madrid sau PSG. Aceste cinci formatii din punct de vedere al exprimarii in joc sau a calitatilor individuale formeaza elita continentala la ora actuala.

Zilele trecute intr-o discutie amicala, am fost intrebat daca il consider pe Massimiliano Allegri un antrenor fricos. Nu am oferit un raspuns ferm, dar printre randuri am incercat sa-i imprim senzatia unui raspuns afirmativ interlocutorului meu. Acum la reevaluarea intrebarii, as raspunde ca Allegri este un antrenor inteligent si realist. Intre dorinta si realitate de regula este un drum lung de parcurs, iar inteligenta lui Allegri consta in capacitatea acestuia de a se adapta la principiile tactice lasate in urma de Antonio Conte. Probabil foarte multi antrenori ar fi incercat sa schimbe din temelii filozofia tactica inca de la prima sesiune de antrenament. Allegri doar a preluat din mers si a ajustat acolo unde credea de cuvinta. Sa facem un exercitiu de imaginatie si presupunere. Presupunand ca astazi ar antrena la Juventus, Rafael Benitez credeti ca ar fi gandit tactic macar un meci in formula 3-5-2? In functie de raspuns, veti intelege de ce il consider pe Allegri un personaj inteligent.tactica juventus

Incepand de la returul cu Olympiakos Pireu din faza grupelor a sezonului trecut, Allegri a inceput sa alterneze sistemele de joc. Am spus la vremea respectiva ca asezarea echipei in modulul 4-3-1-2 a fost o situatie de conjunctura nu o decizie pregatita din timp. La ora meciului, Juventus avea doar doi fundasi centrali valizi. Caceres si Barzagli se aflau in perioada de covalescenta iar Angelo Ogbona cazuse la datorie in ultima etapa in deplasarea de la Empoli. Acea victorie decisiva, personal nu am asezat-o pe seama schimbarii sistemului de joc. A venit cu putina sansa pe fondul spiritului de echipa. Au reusit sa tuseze decisiv in momentele favorabile si sa-si doboare psihic adversarul.

Cunoscand debutul lui Allegri la Cagliari si perioada petrecuta la AC Milan, o asezare in 4 in linia defensiva si un jucator plasat intre doua varfuri pozitionate in tandem pentru a forma un triunghi pe zona centrala in faza de incisivitate este visul tactic a lui Massimiliano Allegri. De regula este adeptul posesiei, practica un pressing avansat, paseaza scurt la firul ierbii si forteaza ruperea echilibrului prin dueluri unu contra unu.

Spuneam ca dorinta este una, realitatea este alta. Sunt convins ca se lucreaza intens aceste aspecte dar consider ca aceste principii tactice nu se pliaza pe caracteristica generala a lotului. In 4-3-1-2 sau mai nou 4-3-3, Juventus isi domina teritorial adversarul in intrecerea interna dar in aceiasi masura cu cat avanseaza liniile echipa devine mai vulnerabila pe tranzitie negativa. Majoritatea punctelor pe plan intern din debutul sezonului au fost pierdute in urma unor jocuri in care Allegri a decis sa foloseasca o linie defensiva cu doar doi fundasi pe ax central. In prezent jocul de posesie prelungita scoate in evidenta un fotbal pasiv, iar toata fantezia se rezuma la aparitiile lui Paolo Dybala pe spatiul dintre liniile adverse. Sa ne reamintim prima repriza din jocul cu AC Milan. Juventus a presat, a fost prezenta in preajma careului advers, dar nu a reusit sa ajunga in situatii concrete de gol. Pentru acest gen de joc, este nevoie de un alt tip de interi. Pogba, Lemina, Khedira sau Sturaro sunt mijlocasi de agresivitate si intensitate iar in acest context tactic este nevoie de mijlocasi cu glezna fina si inventivi pe spatii scurte. Priviti un Iniesta, un Rakitic sau un Thiago Alcantara.

sursa foto: gazzetta.it

sursa foto: gazzetta.it

Pe langa incompatibilitatea interilor as aseza putin lupa pe influienta in joc a lui Claudio Marchisio. Indiferent de sistemul de joc el are rolul de a coordona jocul si de a reduce spatiul dintre linii pe faza defensiva. In 4-3-1-2 principala sarcina este sa asigure zona din fata axului central defensiv. Pe atac pozitional nu intodeauna isi poate permite luxul libertatii de decizie. Nu-si asuma actiuni individuale, nu distribuie mingea in zona in care adversarul a reusit sa-si formeze o densitate nemerica. De regula se rezuma la dirijarea tesaturii de pase scurte si de a asigura o ipotetica celula de siguranta pe tranzitie negativa.




In 3-5-2,pentru a pastra liniile compacte si a evita aparitia unor zone necontrolate pe non-posesie, Juventus retrage liniile iar punga de pressing se transfera in jumatatea proprie. Intrand intr-un centru de greutate defensiv pentru Marchisio se deschid mult mai bine unghiurile de pasa si i se ofera mai mult spatiu pentru a-si pune in valoare viziunea jocului. In situatie de coordonarea atacurilor pozitionale isi poate asuma riscul incursiunilor individuale. Are in spate o linie de 3 care asigura zona pe tranzitie negativa si este mult mai bine protejat de pozitionarea interilor.

Pe langa o dezvoltare a jocului mai buna axat pe viziunea lui Marchisio un alt jucator din punctul meu de vedere capata o nuanta favorabila: Paolo Dybala. Formand pe faza defensiva puntea de legatura intre linia de mijloc si varful din coasta apararilor adverse, argentinianul castiga mai mult spatiu de manevra pentru a-si prezenta talentul nativ. Tehnica in regim de viteza, explozie in duelurile unu la unu si stiinta pasei decisive. In concluzie cu cat este mai reactiva si mai directa pe varfuri cu atat creste doza de invincibilitate.
In inchidere va adresez o intrebare: de ce oare in 4-3-1-2 de regula Paul Pogba are evolutii modeste si de ce in sistemul 3-5-2 ar valora in jur de 80 de milioane de euro?




Daca ti-a placut articolul urmareste si distribuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

Be the first to comment on "Inteligenta si realismul lui Massimiliano Allegri"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: