Inter Milano – gestionarea defectuoasa a unui moment bun (partea a II a)

Am prezentat in prima parte a acestui articol situatia lui Internazionale Milano pana in momentul instalarii lui Jose Mourinho la carma echipei in anul 2008. „The Special One” prelua o echipa ale carei datorii crescusera simtitor in ultimii ani din cauza unui management defectuos, dar care dorea afirmarea la nivel continental, de vreme ce in Italia adversarele se incadrau la categoria „sparring partner”.

download

In primul an cu Mou urmeaza un nou titlu de campioana a Italiei, dar si o noua eliminare din Champions League. La fel ca in precedentele doua sezoane Inter parasea competitia in faza optimilor, iar portughezul se vedea invins de catre bunul sau prieten, Sir Alex Ferguson. Manchester United, campioana en-titre, o lasa pe Inter acasa dupa un 0-0 la Milano si 2-0 pe Teatrul Viselor. Ratarea catorva transferuri precum Quaresma, Maniche sau Obinna il determina pe Mourinho sa regandeasca strategia pentru urmatorul sezon.

Vara lui 2009 a fost una agitata pentru Inter. Mourinho avea mana libera din partea patronului si face o remaniere masiva a lotului. Echipa avea nevoie de un suflu nou, iar jucatorii vechi de concurenti pe post. Urmeaza o serie de despartiri de jucatori precum Crespo, Cruz, Figo (care se retrage) sau Vieira. Mourinho surprinde pe toata lumea cand il lasa pe Ibrahimovic (unul dintre cei mai buni oameni ai Inter-ului in ultimii ani) sa plece la Barcelona la schimb cu Samuel Eto’o plus 40 de milioane de euro. Toti acesti bani ii reinvesteste in aducerile lui Thiago Motta si Diego Milito de la Genoa, Wesley Sneijder de la Real Madrid si Lucio de la Bayern, betonandu-si astfel atat apararea, cat si mijlocul si atacul. Era inceputul unei ere.

In faza grupelor din Champions League Internazionale avea sa infrunte Barcelona, Rubin Kazan si Dinamo Kiev. Trei egaluri in primele trei partide, dintre care doua acasa si unul din deplasare complicau calculele grupei, unde Barcelona lui Guardiola si Inter-ul lui Mourinho porneau ca si favorite la tragerea la sorti. In a patra partida Inter urma sa se deplaseze la Kiev in ceea ce avea sa fie prima dintr-o serie de partide cheie din acel sezon. Dinamo Kiev a condus inca din minutul 21, dar Inter avea sa intoarca rezultatul in ultimele 5 minute, Milito si Sneijder inscriind pentru prima victorie a nerazzurilor. Infrangerea de pe Camp Nou in fata Barcelonei o gasea pe Inter jucand meciul decisiv pentru calificare acasa cu rusii de la Rubin Kazan. Victoria cu 2-0 ii aducea pe italieni pe locul 2 in grupa si in faza optimilor Mourinho avea sa isi infrunte fosta echipa, Chelsea. Doar 2 victorii si 3 egaluri in faza grupelor reprezentau prea putin pentru ceea ce se astepta la Inter, iar specialistii nu vedeau un drum lung in Europa nici in acel sezon pentru echipa patronata de Moratti.

Geniul lui Mourinho avea sa iasa la rampa, iar Inter o elimina pe Chelsea dupa victorii tur-retur, iar oponentul in faza sferturilor parea unul la indemana: CSKA Moscova. Cu toate acestea avea sa fie o victorie doar cu 1-0 in meciul tur de pe Meazza, cu un gol venit oarecum tarziu, in minutul 65, dar calificarea avea sa fie rezolvata in startul partidei de la Moscova cand Sneijder marca in primele minute.

In semifinale Inter o intalnea pe Barcelona, echipa ce ii administrase in faza grupelor cea mai dura infrangere a sezonului, cu 2-0, iar Ibrahimovic si Eto’o aveau sa isi infrunte fostele echipe. Ibracadabra se intorcea pe Meazza ca si adversar, plecase de la Inter tocmai pentru a avea sansa sa castige Champions League, dar soarta avea sa ii joace una dintre cele mai mari feste din cariera. Campioana en-titre a competitiei era considerata prima echipa din istoria Champions League ce isi va apara trofeul castigat anul precedent. Avea sansa de a juca finala cu trofeul pe masa pe stadionul marii rivale Real Madrid. Ce alta motivatie mai buna de atat?!

Partida tur s-a jucat la Milano si a fost una ce a intrat in istoria fotbalului. A fost un duel tactic de senzatie intre (doi dintre) cei mai buni tehnicieni din lume, aceasta partida reprezentand o adevarata lectie pentru scolile de antrenori. Mourinho il surprindea pe Guardiola, iar Internazionale reusea o victorie cu 3-1, cu adevarat surprinzatoare, ce ii permitea sa viseze cu ochii deschisi la finala de pe Santiago Bernabeu. Inaintea acestei duble manse nimeni nu vedea cum ar putea Inter-ul sa reziste monstrului creat de Guardiola, o echipa in care Messi si Ibrahimovic erau letali.

Desi pleca cu un handicap de doua goluri pentru retur Barcelona nu depunea armele si catalanii amenintau cu infernul pe Camp Nou. Problemele pentru Inter aveau sa inceapa inca de la incalzire, Goran Pandev se accidenteaza si Mourinho este nevoit sa schimbe partitura si il trimite titular pe Cristi Chivu. Startul partidei ii gaseste pe spanioli napuntindu-se in atac, fiind constienti ca un gol in startul partidei ar deschide foarte mult orizonturile pentru o „remontada”. De partea cealalta Inter-ul avea in permanenta 9 jucatori in spatele balonului, aparandu-se organizat si bazandu-se pe Milito pe eventuale contra-atacuri.

1zlwxp0

Rand pe rand Pedro, Xavi si Messi incearca poarta, dar fara succes. Meciul se rupe in minutul 28 cand Thiago Motta vede cartonasul rosu dupa o simulare grosolana a lui Busquests, iar stadionul erupea.
Inter trebuia sa reziste 62 de minute cu un om mai putin pe Camp Nou. Tensiunea se resimtea in fiecare fir de iarba, iscandu-se mai multe conflicte intre jucatorii si bancile celor doua echipe. Memorabil a ramas episodul cand Guardiola vorbea cu Ibrahimovic la marginea terenului dandu-i indicatii, iar Mourinho se apropie si ii spune la ureche in portugheza:

„In acest mod lucrurile sunt usoare, nu-i asa?”

Repriza secunda s-a desfasurat dupa acelasi tipar, cu Barcelona incercand sa sparga zidul defensiv cladit de Mourinho. Acesta a oferit un adevarat spectacol pe banca, protestand la fiecare decizie a arbitrilor, punand in permanenta presiune pe adversari. Razboiul la nivel psihologic a fost castigat in mod clar de Mourinho care a stiut sa isi impinga echipa de la spate. A fost ca un amiral ce se ingrijeste ca nava lui sa ajunga la mal in siguranta.

Guardiola isi epuizeaza toate schimbarile ofensive si recurge la varianta de a-l trimite pe Pique in atac pentru a-si ajuta colegii. Totul pe cartea atacului. In minutul 84 acesta este gasit cu o pasa de catre Xavi in careu si inscrie, dar reluarile aratau ca fundasul Barcelonei se afla in offside. Ultimele minute aveau sa fie de-a dreptul incendiare: Dani Alves cere penalty dupa ce cade usor in careu la un duel cu Muntari, la o faza ulterioara Bojan reusea sa marcheze golul secund, dar reusita este anulata pentru un presupus hent al lui Yaya Toure, mana acestuia fiind lipita de piept in momentul contactului cu mingea. Partida avea sa se incheie cu 1-0 si cu sprintul lui Jose Mourinho care traversa terenul pentru a se bucura cu fanii interisti. Echipa lui se califica in marea finala de pe Bernabeu, unde avea sa intalneasca Bayern Munchen si era la doar un pas de a implini marele vis al lui Moratti.

Multi oameni din fotbal au sustinut dupa aceasta dubla mansa ca echipa care a trecut mai departe ar fi fost cu totul alta daca cele doua combatante nu s-ar fi intalnit si in grupe. Cele doua partide din faza grupelor l-au pus in garda pe Mourinho, i-au aratat carentele si sensibilitatile echipei sale si i-au dat astfel posibilitatea sa regandeasca abordarea in fazele eliminatorii.

Urma o finala de vis cu Bayern Munchen si, daca in semifinale Internazionale plecasera din postura de outsideri, multa lume le dadea cel putin sanse egale cu bavarezii. Insa principalul atuu al nerazzurilor ramanea Jose Mourinho: el era cel de care isi legau sperantele fanii interisti, care sperau ca magicianul portughez sa gaseasca cheia spre victorie. Va urma..

4 Comments on "Inter Milano – gestionarea defectuoasa a unui moment bun (partea a II a)"

  1. Excelenta analiza, felicitari! Un analist media occidental scria mai demult pe „Contributors” ca viitorul presei romanesti asta este. Nivelul redus al analizei de orice fel din jurnalele noastra de mainstream si stilul carcotas amatoristic vor face ca doritorii de informatii sa caute alte surse; el spunea ca numai un bun corector, un pic de talent si ceva onestitate profesionala sunt de ajuns pentru inceput. Iata ca avea dreptate domnul acela, se poate!
    Inter e marea mea iubire fotbalistica, iar analiza Dvs e cat se poate de corecta. Criza de dupa plecarea lui Mourinho seamana cu cea bizantina de dupa perioada de cuceriri nesabuita a lui Justinian, care a secatuit toate resursele unui imperiu ce nu avea, de fapt, decat alonja de putere regionala. Moratti a dus o politica fotbalistica ce s-a vrut imperiala doar prin risipa si orgoliu. Nu a construit nimic solid. A creat doar un azil pentru vedete, multe din ele doar inchipuite. Iar el s-a comportat precum un patron de club estic, mai degraba, neadmitand niciodata un staff puternic si profesionist, asa cum aveau Milan, Juve ori Sampdoria in perioada neuitatului Mantovani senior. Doar pentru blazon, a pastrat in conducere pe vreun Mazzola sau Facchetti. In rest, doar bunul sau plac de copil mare. Ultima sa investitie mai „serioasa”, Ranocchia, spune multe despre acest tip de viziune capricioasa. Chiar si vanzarea pachetului de actiuni majoritar lui Eric Thokhir, un simplu speculant pe piata fotbalului, indiferent cu totul la performantă, vorbeste de la sine. Si Berlusconi a vandut Milanul, dar, preferand sa piarda sute de milioane, a impus in contract obligatia investitiilor in clubul sau de suflet.
    Doar la o prima vedere, cei de la „Suning” par pusi pe treaba, dar acceptarea lui de Boer, adus si platit de un impresar controversat, Kia Joorabchian, nu ma face prea optimist. Ca sa inchei, as prelua formula unui nemuritor autor de compuneri de clasa a IV -a: la Inter, mai e mult pana departe.

  2. eu nu cred sa fi avut inter milan vreun sezon slab vreodata

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: