Inter Milano – gestionarea defectuoasa a unui moment bun (partea I)

Sezonul 2009-2010 a reprezentat apogeul pentru Internazionale Milano fiind pana in acest moment singura echipa italiana care a reusit sa castige Tripla (Campionat-Cupa-Champions League). Echipa patronata la acea vreme de catre Massimo Moratti reusea sa rastoarne toate pronosticurile si sa se inscauneze ca regina a Europei la finalul stagiunii. Cu toate acestea anii ce au urmat sunt unii de trista amintire pentru fanii nerazzuri a caror echipa inca plateste factura pentru acel sezon fabulos, dar, mai ales, pentru anii precedenti. Explicatiile pentru situatia actuala a lui Inter se regasesc in trecut asa cum veti vedea ulterior.

8848ca9d5df15901b8ee3fcdca92cb7c

Facem o excursie in timp si ne gasim in vara lui 2006. Italia era proaspat castigatoare a Cupei Mondiale, dar capul de afis in „cizma” era celebrul scandal Calciopoli, in urma caruia campioana ultimelor doua sezoane, Juventus, era retrogradata in Serie B, iar Lazio, Fiorentina, Milan si Reggina erau depunctate pentru stagiunea ce urma sa inceapa. Singurele doua echipe dintre fortele campionatului care nu era afectate erau Roma si Inter. Era momentul lor sa profite pentru a porni sezonul, chiar sezoanele urmatoare ca si favorite.

Roma resimtea neimplicarea lui Franco Sensi, era condusa de catre Rosella, fiica acestuia, dar nu dispunea de bani. Internazionale in schimb statea bine financiar si Moratti simtea ca este momentul sa construiasca o echipa stelara. Aduce doua dintre cele mai bune doua aripi din Europa la acea vreme: pe Maicon de la Monaco si pe Fabio Grosso (cel care marcase penalty-ul decisiv pentru Italia in finala Cupei Mondiale) de la Palermo. Insa adevaratele lovituri de mercato erau transferurile lui Zlatan Ibrahimovic si Patrick Vieira de la Juventus pentru aproximativ 40 de milioane de euro. Inter se gasea brusc pe o turnanta incredibil de favorabila, fara rival in campionat si cu un lot a carui valoare se apropia simtitor de cel al lui Real Madrid, Barcelona sau Bayern Munchen.

Anii ce au urmat au gasit-o pe Internazionale campioana a Italiei, dar marele vis al lui Moratti, Champions League, parea inca de neatins. Intre timp managementul defectuos condusese la cresterea datoriilor. Fotbalisti cu salarii mari si care nu aduceau un plus real echipei erau tinuti in lot doar datorita simpatiei patronului. De exemplu Alvaro Recoba reusea o partida buna din ce in ce mai rar, dar era unul dintre jucatorii cei mai bine platiti din lot fiind binecunoscut faptul ca era febletea lui Moratti. Pierderile inregistrate de club erau enorme: in 2007 in valoare de 208 milioane de euro, in 2008 de 148 de milioane, iar in 2009 de 154 de milioane de euro. Aproximativ o jumatate de miliard de euro pierderi in doar trei ani de zile!

14-inter-player-tradingCondus de obsesia pentru trofeul Champions League acesta nu vindea nici un jucator, cei care se desparteau de Inter o faceau fie pentru ca li se termina contractul, fie pentru ca nu confirmau. Sumele intrate in club din transferuri de jucatori erau infime in comparatie cu cele platite pentru aducerea acestora. Pe langa bilantul negativ din cumpararea/vanzarea de jucatori adaugam acestui context salariile acestora, un campionat Serie A care se vindea foarte greu si pe bani putini televiziunilor din cauza Calciopoli, atragerea foarte dificila a sponsorilor si izbucnirea crizei economice ce a lovit din plin italia, dar mai ales orasul Milano (unde este sediul Bursei din Italia).

In fiecare an numarul jucatorilor care plecau si soseau pe Giuseppe Meazza era tot mai mare, de la sezon la sezon se faceau adevarate remanieri la nivelul lotului, iar cei care ramaneau si formau nucleul echipei aveau deja o varsta inaintata: Julio Cruz (34 de ani), Ivan Cordoba (32), Dejan Stankovic (30), Javier Zanetti (35). Toti cei pe care i-am enumerat erau titulari in anul 2008!

inter

Internazionale avea cel mai mare buget de salarii in anul 2008, 150 de milioane de euro, la mare distanta de Milan care platea salarii in valoare de 125 de milioane. Putem observa din cele enumerate pana acum o lista enorma de cheltuieli, o lista ce crestea de la un an la altul, iar veniturile incasate de catre club erau mici raportate la cheltuielile inregistrate. Un articol aparut in acele vremuri relateaza o intamplare petrecuta la intalnirea anuala generala a lui Internazionale. Adus in discutie subiectul datoriilor mari ale clubului Moratti sustinea in fata tuturor membrilor:

„Datoriile acestea reprezinta pretul pe care il platim pentru a mentine echipa la un nivel inalt!”

De asemenea se parea ca Roberto Mancini nu este antrenorul potrivit pentru a-i conduce spre culmile Europei si in jurul lui se ridicau tot mai multe semne de intrebare. Una dintre marile sale probleme era gestionarea unui vestiar plin de personalitati precum Ibrahimovic, Adriano sau Materazzi. Nu putine au fost momentele cand s-a scris despre conflicte si chiar batai iscate in cantonamentul nerazzurilor. Desi castiga titlul in Serie A in Champions League sunt eliminati inca din optimi atat in sezonul 2006-2007 de catre Valencia dupa un 2-2 la Milano si 0-0 pe Mestella, cat si anul urmator cand Liverpool castiga ambele manse 2-0 pe Anfield si 0-1 in retur.

La finalul sezonului 2007-2008 Moratti ia decizia sa il dea afara pe Roberto Mancini. Cateva titluri de campion in Serie A, unde nu avea un adversar de calibru, erau insuficiente pentru pretentiile clubului avand in vedere valoarea lotului avut la dispozitie. Eliminarile timpurii din Champions League se datorau lipsei unui oponent cu care sa isi masoare fortele in intrecerea interna. In Italia se vehicula de foarte multa vreme numele viitorului antrenor si in spatele usilor inchise se cunostea numele acestuia cu luni bune inainte de despartirea de Mancini. Jose Mourinho avea sa fie urmatorul antrenor al lui Internazionale si era omul de care Moratti isi lega toate sperantele. Voci importante ale fotbalului italian sustineau ca se stia despre aducerea portughezului de aproximativ un an de zile si ca acesta a avut timp sa studieze echipa si sa invete limba. Ca drept dovada la prima conferinta ca si antrenor al lui Inter Mourinho a dialogat cu jurnalistii intr-o italiana cursiva.

Aducerea lui Mourinho a reprezentat o adevarata de imagine, nu doar pentru Internazionale, cat pentru tot fotbalul italian. Aducerea unuia dintre cei mai buni tehnicieni din lume transmitea un mesaj Europei despre forta lui Inter. Va urma…

2 Comments on "Inter Milano – gestionarea defectuoasa a unui moment bun (partea I)"

  1. si totusi avea echipa destul de buna oricum a avut inter milan alte sezoane mult mai bune decat asta dar probabil a fost la ei si un schimb de asta de generatii cum vezi acum la ac milan

    • A avut echipa buna inter, dar un management dezastruos. Daca Moratti ar fi gestionat altfel situatia si ar fi vandut jucatorii cand a avut oferte probabil ca lucrurile ar fi stat diferit si evolutia Interului ar fi fost alta.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: