Istoria unei rivalitati feroce

Recuperam, in cele ce urmeaza, aceasta istorie a urii; o istorie inceputa in 1927, cand regimul fascist decidea ca Roma, orasul-capitala, trebuie sa aiba o echipa capabila sa se bata de la egal la egal cu fortele din nordul tării, de la Milano si Torino.

as-roma-vs-lazioIntr-o zi friguroasa de 8 decembrie, Neprihanita Zamislire a Fecioarei Maria in calendarul catolic, s-a „nascut” si primul meci dintre AS Roma si Lazio. Se intampla in 1929, acelasi an in care Partidul Nationalist Fascist castiga alegerile „democratice” din Italia cu 98,43 la suta, ocupand 535 de locuri in Parlament din… 535. Benito Mussolini isi traia perioada de glorie, iar fotbalul era „un mijloc de manifestare a disciplinei si curajului sportivilor italieni”.

Doi ani mai devreme, in 1927, regimul fascist decidea ca Roma trebuie sa aiba o echipa de fotbal capabila sa se bata cu fortele din nordul tarii, de la Milano si Torino, iar hotararea demnitarilor a fost unirea tuturor echipelor din capitala Italiei sub aceeasi palarie, AS Roma. Toate cluburile s-au conformat fara cracnire, mai putin Lazio. Pentru ca Lazio exista din 1900, pentru ca jucase deja in trei finale ale campionatului dintre regiuni, pentru ca oamenii de acolo aveau in spate un general puternic, Giorgio Vaccaro, dar si pe Il Duce, pe Benito Mussolini.

Conducatorul fascist o adora pe Lazio si sigla ei semeată, vulturul, era pe emblema clubului, dar si pe uniforma sa. AS Roma si-a ales, in schimb, culorile orasului, rosu si galben, iar pe sigla a aparut lupoaica, simboluri care au atras ca un magnet suporterii. Presedintele ei era Italo Foschi, secretar al Partidului National Fascist, iar baza „romanilor” s-a stabilit la Testaccio, intr-un cartier muncitoresc sarac.

lazio-roma-1Cum capitala avea de-acum doua echipe, intaiul meci Lazio-Roma era inevitabil si el s-a jucat chiar in primul an in care s-a infiintat Serie A, 1929, pe Campo Rondinella, stadionul lazialilor aflat intr-un zona bogata a Romei. Au castigat atunci oaspetii, cu 1-0, in ceea ce avea sa fie primul meci dintre cele peste 170 disputate. Era cu-adevarat bogat Prati, cartierul general al lazialilor; si tocmai diferentele de clasa au condus la escaladarea rivalitatii: Lazio era echipa instăritilor, a aristocratilor care locuiau pe atunci la marginea capitalei, iar AS Roma se prezenta ca „echipa poporului”, a celor care traiau in mijlocul cetatii, muncind din greu pentru copii. Razboiul si fascismul au trecut, rivalitatea s-a pastrat.
Dupa mai bine de 80 de ani, putine s-au schimbat, poate doar stadionul Olimpico, teren comun pentru ambele echipe din anii 60. „Lazialii” au ramas la dreapta, chiar dreapta extrema; cei mai radicali dintre ei arboreaza simboluri fasciste din cand in cand, se cred superiori si urasc jucătorii negri. „Romanii” sunt mai degraba identificati astazi cu stanga, cea care ii ajuta pe cei multi, pe cei saraci.



Rivalitatea aceasta, dusa la extrem, a nascut monstri. Nu mai departe de 1999, pe un banner de 50 de metri al fanilor laziali se putea citi mesajul, cu referire la AS Roma: „Auschwitz e orasul vostru, cuptoarele sunt casele”. Sau: „Sunteţi o echipa de negri, condusa de evrei”. Inutil de spus ca jucatorii de culoare ai lui AS Roma erau tinta jignirilor grosolane, a gesturilor obscene, a cojilor de banane azvarlite din tribune. Fanii lui Lazio nu-l primisera cu bratele deschise nici macar pe un jucator de-al lor, olandezul Aron Winter, caruia i-au transmis pe zidurile stadionului ca un negru n-are ce cauta printre ei. Ani la randul, antrenorii s-au lovit de refuzul unor jucatori de culoare de a juca pentru Lazio.

as-roma-v-ss-lazio-serie-aA nu se intelege ca suporterii „romani” au fost usa de biserica. Tocmai ei au provocat cele mai grave incidente din istoria derbyului. Se intampla in 1979, cand o torta aruncata din sectorul fanilor lui AS Roma s-a infipt direct in ochiul lui Vicenzo Paparelli, suporter de 33 de ani al lui Lazio. Venise cu sotia la meci, aceasta a incercat disperata sa-i scoata din ochi tubul de fier care ardea, dar n-a reusit; si a renuntat. Paparelli a murit, iar cel care aruncat torta, un suporter de 18 ani al lui AS Roma, Giovanni Fiorillo, a fugit in Elvetia. De acolo, l-a sunat pe fratele lui Vicenzo Paparelli pentru a cere iertare, pentru a spune ca n-a vrut sa omoare pe nimeni. Dupa care s-a predat.

lazio_rom_300x300In 2004, derbyul a fost Intrerupt. Trei lideri din galeria Romei au intrat pe teren In repriza a doua, cerand sa discute cu Francesco Totti, capitanul si „icoana” echipei in ultimele doua decenii. I-au spus acestuia ca politia a omorat un copil, ca daca mai pune cineva piciorul pe minge nu vor mai avea viata cu ei. Totti i-a transmis arbitrului ca nu mai poate juca fotbal, iar meciul a fost oprit. Nu murise nimeni, dar la iesirea de pe stadion suporterii s-au batut cu politia, s-au batut intre ei, s-au batut ca niciodata. La incidentul din 2004 a asistat si Chivu, jucator al Romei la acea vreme. Un an mai tarziu, Paolo di Canio, fotbalist al lui Lazio si fascist declarat, saluta fanii bianco-celesti in stil nazist. Aflata in tribuna, Alessandra Mussolini, nepoata Ducelui, nu s-a putut abtine: „Ce salut roman frumos! O sa-i trimit lui Paolo un bilet de multumire”
Rivalitatea aceasta extrema s-a mentinut si pentru ca nici AS Roma, nici Lazio nu au dominat vreodata fotbalul italian, asa cum au facut-o Juventus, Inter sau AC Milan. AS Roma are trei titluri de campioana in istorie, Lazio, doar doua. Nu e de mirare ci in aceste conditii meciul dintre cele doua echipe devine crucial pentru suporteri, care le cer jucatorilor sa castige macar derby-ul pentru a salva sezonul. Disputa lor e doar in oras, in Roma, acolo unde sunt aproape toti suporterii celor doua echipe, pentru ca giallo-rossi si bianco-celesti n-au grupuri de fani in afara capitalei. La derby, lazialii stau la Peluza Nord, romanii la Sud, acestea sunt pozitiile de pe care isi striga ura atunci cand se intalnesc. In ultimii ani, disputa nu s-a linistit, bataile nu au incetat, doar rasismul nu mai e tolerat pe stadioane. Lazio si Roma sunt multinationale acum, iar lazialii au ajuns sa accepte si jucatori de culoare in lot. Retrospectiv privind, au fost si momente de acalmie, de pace temporara, ca atunci cand, in 2009, jucatorii au stat la centru, imbratisati, un gest in memoria victimelor unui cutremur.

sursa adevarul.ro

Daca apreciezi articolul urmareste si distribuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

Be the first to comment on "Istoria unei rivalitati feroce"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: