Italia nu mai este ce a fost!

Italia nu mai este ce a fost!
Daca trecem in revista gloriile de alta data care au scris istorie pentru squadra azzurra, afirmatia este corecta. La randul meu sunt ferm convins ca de la Roberto Baggio din 1994 sau Luca Toni din 2006 la Simone Zaza sau Graziano Pelle din prezent, intr-adevar este o cadere abrupta pe scara valorilor individuale. A fost suficient o infrangere intr-o partida amicala in fata Belgiei si o remiza cu nationala Romaniei pentru privirea ochiului neutru pentru a desconsidera formatia lui Antonio Conte si de a enunta verdictul: Italia nu mai este ce a fost! Astept sa revad aceste dueluri in vara intr-o disputa eliminatorie, rezultatul cu siguranta va fi altul. Niciodata realitatea meciurilor amicale nu va corespunde cu realitatea meciurilor oficiale.

italia-2006Cine analizeaza astazi sqadra azzurra din punct de vedere al valorilor individuale se lanseaza pe o pista eronata. Italia nu poate fi descompusa si analizata pe compartimente sau pe valoare individuala. De regula fotbalul italian trebuie privit in asamblu ca un grup copact inteligent tactic si dispus la sacrificiu in spiritul echipei.

Atunci cand a fost privita ca o insiruire de individualitati, Italia nu a reusit sa treaca de faza grupelor la turneele finale. In 1996, Italia a fost trimisa acasa de tanara reprezentativa a Cehiei, in 2004 am asistat la aranjamentul Danemarca – Suedia, iar la ultimele doua campionate mondiale au remizat cu Noua Zeelanda (1-1) si a fost invinsa de Costa Rica (1-0). Fiind un simpatizant al fotbalului italian si cunoscand putin istoria, parerea in masa a pasionatilor de fotbal cu referire la Euro 2016 ma linisteste.

M-as intinde mult prea mult daca as incepe sa sap adanc in istoria fotbalului, insa atrag atentia ca pe acest fond de desconsideratie Italia ultimului deceniu a jucat doua finale de turneu final. Ca tot veni vorba de valoare, are cineva impresia ca Fabio Grosso era o valoare inestimabila in 2006? Nu! Era un fotbalist decent si nimic mai mult. Drept dovada, cand a facut pasul de la Palermo la Inter Milano si mai apoi la Olympique Lyon a ajuns aproape sinonim cu anonimatul pentru squadra azzurra si nu numai. Faptul ca era doar un fudas stanga decent nu la impiedicat sa fie decisiv pe parcursul campionatului mondial organizat in Germania.




Nici macar atunci cand se afla in plina glorie, nu mi-ar fi trecut prin cap sa-l compar din punct de vedere valoric pe Simone Perotta cu Demetrio Albertini, asta ca sa ma agat de inca un exemplu de pe scara ierarhica a valorilor individuale. Dupa accidentarea lui Alessandro Nesta cu totii am crezut ca Marcelo Lippi a suferit o pierdere imensa, insa a aparut Marco Matterazzi, nimeni altul decat eterna solutie de avarie din apararea Interului. Pe langa un cap, probabil decisiv in economia rezultatului final, in piept incasat de la Zinedine Zidane, Matterazzi a marcat golul egalarii in actul final de la World Cup 2016. E drept cu totii avem nevoie de o cautare pe google pentru a ne reaminti. Pe neuron nu a ramas decat secvanta cu care Zizou si-a incheiat cariera de fotbalist profesionist.

ITALIA GOL BALLOTELIIn vara lui 2012 un nou scandal al meciurilor trucate in fotbalul peninsular. Domenico Criscito a fost ridicat de oamenii legii din cantonamentul squadrei azzurra pentru a fi anchetat. Pe atunci nici presa de acasa nu credea in formatia lui Cesare Prandelli. Se schimbau generatiile si se scria la unison ca avem in fata cea mai slaba echipa nationala din istoria fotbalului peninsular. Si totusi pe neasteptate Italia a remizat cu campiona mondiala in exercitiu la acea vreme, Spania. Pirlo a inventat o scarita in sferturi in fata lui Joe Hart iar principala favorita, Germania a fost umilita in public de rebelul Mario Balotelli. Ce-i drept finala a fost un fisco, Italia avand nevoie de mila lui Iker Casillas pentru a scapa doar cu patru goluri primite in acea finala. A fost prima si singura victorie din istoria Spaniei in fata Italiei. Germania inca nu a reusit sa traiasca aceasta clipa.

Cine subestimeaza Italia ar trebui sa revada sau sa reciteasca istoria fotbalului. Iar aceasta istorie ne sugereaza ca pentru Antonio Conte va fi mai dificil sa depaseasca faza grupelor decat sa ajunga in finala. Din fericire printr-o decizie aberanta, Michel Platini a pavat drumul spre un ipotetic titlu european. De la campionatul european din 1988 incoace Italia nu a mai pierdut in timpul regulamentar un meci in faza eliminatorie la turneele finalele. Un sfert de veac in care majoritatea a tot spus ca Italia nu mai este ce a fost.

Conte_3199996Privesc lotul din 2012 si realizez ca in marea majoritate vestiarul squadrei azzurra este acelasi. Dar de aceasta data au un antrenor care a readus fotbalul italian la origini iar peste Chiellini, Bonucci sau Marchisio au trecut patru sezoane in care au adunat experienta competitionala la cel mai inalt nivel si au renascut un club din propria cenusa (Juventus Torino). Pe langa nucleul dur format de Antonio Conte la Juventus in angrenajul echipei a aparut Marco Verratti, cel mai complet mijlocas central din fotbalul european la ora actuala. In atac e suficient sa privim acesta prima jumatate de sezon a lui Lorenzo Insigne sa realizam ca viitorul nu este atat de negru precum se sugereaza.




Cu siguranta pot fi si accept sa fiu acuzat de subiectivism insa sunt de parere ca Italia are o sansa imensa sa se impuna la turneul final organizat de Franta in aceasta vara. Cu tot respectul pentru celelalte competitoare dar cu Italia in momentul de fata poate concura doar Spania, Germania si Franta. Spania si Germania pe superioritate individuala iar Franta beneficiaza de statutul de tara organizatoare. Iar istoria imi spune ca pe teren propriu ”cocosul galic” are o nuanta de invincibilitate. Insa ma imbat cu optimism cand privesc Spania si Germania. Vicente Del Bosque este lansat intr-un intens schimb de generatii iar Joachim Low pare sa-si fi pierdut busola. Germania pe tot parcursul preliminariilor si-a tot cautat sistemul de joc si formula ideala asa ca omogenitatea pare sa fie in avantajul lui Antonio Conte. Vom mai discuta pe parcursul turneului final.

Las acest articol ca o marturie a previziunilor mele. Datorita reintoarcerii sub mandatul lui Conte la caracteristicile fotbalului italian, squadra azzura are a doua sansa la titlu european. Principala favorita fiind Franta aflata intr-un progres lent dar extrem de vizibil cu Didier Deschamps pe banca. Belgia si Portugalia au toate argumentele sa emita pretentii dar cel mult vor ajunge in penultimul act competitional. Au valoare individuala dar le lipseste gena de invingator de care dispun Italia, Germania si Franta din ADN-ul fotbalistic.

Daca ti-a placut articolul urmareste si distrubuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

Be the first to comment on "Italia nu mai este ce a fost!"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: