Italia – Spania 1994. Istoria este scrisă de victorii

Victoria Italiei în fața Spaniei în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din 1994 este transpunerea perfectă a ideii de a pierde cu fruntea sus și de a lăsa totul pe teren. Iar spaniolii s-au luptat cu Italia colosului Roberto Baggio până la ultima picătură de sudoare și de sânge. Pentru Squadra Azzurra această victorie reprezenta un nou pas pentru a-și împlini visul: a patra Cupă Mondială!

Chiar de dinaintea startului partidei s-au iscat o groază de controverse. Având în vedere calendarul aglomerat al turneului partidele erau programate la ore la care temperaturile erau foarte ridicate, iar jucătorii se epuizau foarte repede. Spania beneficiase de 3 zile de odihnă în plus comparativ cu formația antrenată de Arrigo Sacchi care s-a văzut nevoit să apeleze la tot felul de vitamine și săruri pentru a grăbi recuperarea jucătorilor săi în vederea partidei cu ibericii. În special starul italienilor și deținătorul Balonului de Aur, Roberto Baggio avea crampe și până în ultima clipă a fost pusă sub semnul îndoielii titularizarea sa.

Spaniolii începuseră discret turneul, reușind doar două remize în partidele cu Korea de Sud și Germania și aveau nevoie de victorie în fața Boliviei pentru a se califica din grupe. După ce au câștigat împotriva Boliviei a urmat un nou triumf în fața Elveției antrenată de eternul Roy Hodgson.

De partea cealaltă azzurrii pierduseră în fața Irlandei în primul meci și câștigaseră chinuit cu Norvergia într-un meci în care Gianluca Pagliuca fusese eliminat. Remiza din ultima etapă cu Mexic o trimitea pe Italia pe locul 3 în grupă deși toate echipele aveau același număr de puncte, 4, dar grație celor două goluri înscrise italienii luau fața Norvegiei! La acea ediție a Cupei Mondiale se calificau din faza grupelor primele două clasate și cele mai bune 4 echipe de pe locul 3 din fiecare grupă. Va las pe dumneavoastră să ghiciți cine a fost acea a patra echipă de pe locul 3.

A urmat o nouă victorie chinuită pentru Italia în prelungirile partidei cu Nigeria. Africanii conduseseră pe toată durata partidei, dar s-au văzut egalați în minutul 88 de către Roberto Baggio, tot acesta urmând să le dea lovitura de grație în prelungiri!

Având în vedere parcursul celor două formații până în faza sferturilor de finală toată lumea se aștepta ca spaniolii să aibă inițiativa pe Foxboro Stadium din Boston, dar trupa lui Sacchi a început partida senzațional. Linia defensivă formată din Antonio Benarrivo, Alessandro Costacurta, Mauro Tassotti și căpitanul Paolo Maldini a fost la cel mai înalt nivel, iar în minutul 25 a venit prima lovitură: Dino Baggio primește mingea central de la Donadoni și șutează năprasnic de la 30 de metri, iar Zubizarreta scotea mingea din plasă în uralele publicului.

Dacă în prima repriză italienii au controlat jocul în actul secund Spania a avut inițiativa și a atacat mai mult, în timp ce trupa lui Sacchi a făcut un pas în spate și s-a axat pe contraatac. Deși contraatacul nu era deloc stilul lui Sacchi, care prefera controlul, Italia avea să joace această carte în cel mai cinic mod cu putință.

La doar 13 minute de la reluarea jocului Spania reușea egalarea după o cursă în bandă a lui Sergi care scoate mingea central profitând de o ieșire hazardată a lui Costacurta. Caminero șutează, iar Pagliuca este învins după ce mingea este ușor deviată de către Maldini.

Spania simțea miros de sânge și căuta să dea lovitura decisivă, iar în minutul 83 Julio Salinas, atacantul Barcelonei, scapă singur cu Pagliuca, dar portarul Sampdoriei respinge cu piciorul. În acel moment comentatorii spanioli afirmau:

„Nu trebuie să îi lăsăm să se ridice! Și aceasta a fost ocazia ca să îi îngropăm definitiv!”

Italienii au renăscut pe finalul partidei și au dat lovitura pe contraatac. În minutul 88 Signori a profitat de o ieșire hazardată a defensivei spaniole și i-a pasat lui  Baggio care a scăpat singur cu Zubizarreta. Portarul spaniolilor a ezitat pentru o clipă să iasă și i-a oferit lui Baggio spațiul pentru a-l dribla, iar „Il Divin Codino” a înscris șutând din lateral dintr-un unghi închis. După această fază comentatorii spanioli au concluzionat:

„Aceasta este diferența! Noi când am avut șansă am ratat. Ei când au avut nu ne-au iertat!”În ultimele minute rămase de joc spaniolii s-au năpustit în atac și a urmat cea mai controversată fază a partidei în urma căreia ibericii ar fi trebuit să primească o lovitură de pedeapsă. La o centrare de pe partea dreaptă a lui Goikoetxea fundașul italienilor, Tassotti îl lovește cu cotul în față pe Luis Enrique, dar arbitrul partidei, celebrul Sandor Puhl, nu acordă nimic și lasă jocul să continue, deși Luis Enrique era plin de sânge. Partida s-a încheiat cu victoria Italiei care mergea în careul de ași al competiției! Imaginile cu Luis Enrique părăsind terenul în lacrimi și cu fața plină de sânge au ținut a doua zi capul de afiș al presei mondiale. Deși Tassotti și-a cerut ulterior scuze pentru acest gest, admițând că nu are nici un fel de justificare pentru ceea ce a făcut, acesta a fost suspendat pentru 8 partide.

Spania a jucat senzațional, dar s-a văzut învinsă de cinismul și de pragmatismul Italiei. Această partidă a rămas una de referință pentru istoria fotbalului prin dăruirea de care au dat dovadă ambele formații. Indiferent de modul în care s-ar fi terminat nici una dintre cele două combatante nu merita să piardă!

Be the first to comment on "Italia – Spania 1994. Istoria este scrisă de victorii"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: