Julian Nagelsmann – REMEMBER THE NAME

Viața unui om, indiferent de eforturile acestuia de a o controla și modela, rămâne un șir infinit de surprize și întâmplări ce paralizează ezitantul simț de anticipație uman.

Un eveniment, ce la prima vedere este întruchiparea îndeplinirii unei dorințe, se poate să nu fie altceva decât o nenorocire înveșmântată în straie aurii. De asemenea, ceea ce pare a fi cel mai mare necaz care se abate asupra noastră, în realitate, poate fi „a blessing in disguise”.  Julian Nagelsmann, un nume ce încă nu a evadat în totalitate din îmbrățișarea anonimatului, este un caz reprezentativ pentru a doua situație.

julian1

Născut în 1987, cu ADN de bavarez și cu o pasiune organică pentru fotbal, a jucat la nivel de tineret pentru 1860 Munich și Augsburg, visând ca într-o bună zi să se afle în lumina orbitoare a reflectoarelor pe cea mai importantă scenă a fotbalului mondial.

Așa cum precizam la început, când ne așteptăm mai puțin, hazardul orb își aruncă privirea inertă asupra noastră, năruindu-ne toate planurile. La 18 ani suferă o accidentare gravă la genunchi, echivalând cu sfârșitul carierei.

Sincronizarea a fost cum nu se poate mai nefericită. Aflat la vârsta când entuziasmul este starea guvernantă și când se încearcă stabilizarea visurilor pe o bază solidă aflată in legătură imediată cu realitatea, deznodământul a fost mult prea crud. „La început, nu am vrut să mai am vreodată de-a face cu fotbalul. A fost un moment foarte trist când a trebuit să îmi închei cariera fiind atât de tânăr”, avea să declare cu mâhnire Nagelsmann.

Însă nu plângându-și de milă avea să schimbe situația. Nu renunța, doar schimba arma cu care avea să țintească succesul. Antrenoratul reprezenta de acum drumul pe care avea de gând să-l urmeze.

julian2

Cu privirea hotărâtă a omului care a gustat din amărăciunea destinului, și-a canalizat întreaga energie și concentrare către studiu.  Perseverența avea să-i fie răsplătită de Thomas Tuchel, care i-a oferit postul de secund la Augsburg II, devenind astfel, la 21 de ani cel mai tânăr secund din Bundesliga. Concret, el analiza partidele adversarilor și îi prezenta concluziile mentorului sau.  Munca exemplară prestată sub aripa ocrotitoare a lui Tuchel, l-a adus în atenția lui Bayern Munich, care i-a oferit comanda echipei U17. Drumul său avea să fie însă altul.

Câțiva ani mai târziu, ca o recompensă a sorții, Julian, avea să primească postul de antrenor principal la Hoffenheim, o echipă care, precum el, a renăscut din propria cenușă. Dibace mână a destinului!

Problemele de sănătate ale lui Huub Stevens, antrenorul de la acea vreme a lui Hoffe, au grăbit procesul, iar Nagelsmann se vedea acum in fața unei provocări dificile și pentru antrenorii considerați deja consacrați: evitarea retrogradării. Cu 14 etape rămase, Hoffenheim se afla pe locul 17, la egalitate cu ocupanta ultimului loc, Hannover 96.

Ce îl recomanda pe cel care avea să devină cel mai tânăr antrenor din istoria Bundesligii, la doar 28 de ani? Perioada petrecută că secund a lui Tuchel, câștigarea campionatului U19, în 2014 și potențialul uriaș identificat imediat de managementul extrem de eficient al celor de la Hoffe. Criticii de serviciu n-au pregetat și au subliniat imediat că este o măsură disperată și fără acoperire.

Julian le-a răspuns în cel mai simplu și, totodată, categoric mod cu putință: 10 victorii din 14 posibile și astfel minunea se materializa.

julian3

Perioada petrecută sub influența lui Thomas Tuchel nu avea cum să nu lase urme: „îmi place să atac oponenții cât mai aproape de poartă lor, deoarece drumul spre gol se scurtează. Admir jocul celor de la Villarreal, dar și al celor de la FC Barcelona și Arsenal și am un respect uriaș pentru muncă lui Arsene Wenger.”

Dincolo de faptul că este un tip perfecționist, foarte  serios, muncitor, dar și jovial, poate cea mai mare calitate a lui este flexibilitatea tactică. Realist, conștientizează că atât el cât și echipa se confruntă cu diferite încorsetări, ajustând astfel planul tactic în funcție de adversar. În prima sa victorie la cârma celor de la Hoffenheim, Nagelsmann a optat pentru 4-2-3-1. Etapa următoare avea să întâlnească Dortmund. Analizând minuțios contextul, a schimbat imediat în 5-4-1, aglomerând zonele centrale și forțându-i pe cei de la Borussia să construiască în benzi. Au condus 1-0 până aproape de final, însă o eliminare a destabilizat total echipa, încasând 3 goluri în ultimele 10 minute.

În debutul noului sezon, tânărul tehnician experimentează un modul cu 3 fundași, anunțându-se deja ca un viitor mare tehnician, încercând mereu să exploateze slăbiciunile adversarului.

julianfinal„Tânăr” nu este neapărat echivalentul lui „neexperimentat”. Ieri, în spectaculosul meciul pe care Hoffenheim l-a încheiat la egalitate, 4-4, cu Mainz, Nagelsmann a înlocuit în minutul 37 (la scorul de 3-0 pentru Mainz) un fundaș central cu un atacant, Uth, care avea să marcheze două goluri.

Rezultatul de egalitate obținut până la urmă de Julian și echipa sa a fost influențat și de eliminarea pe care au suferit-o gazdele, dar mentalitatea, curajul și luciditatea în momente de maximă tensiune afișate de tânărul tehnician sunt primele luminițe ale unui viitor strălucitor.

 

 

3 Comments on "Julian Nagelsmann – REMEMBER THE NAME"

  1. Villas Boas incepuse tot cam la varsta lui Julian, dar nu jucase fotbal. De copil lasa comentarii legate de tactica in cutia postala a vecinului sau, sir Bobby Robson. La el, poate si la Julian, curajul, cred, vine si din lipsa marilor batalii de pe teren, care pot naste un anume respect pentru adversar – nici Mourinho nu are stima prea mare pentru rivali, iar trecutul sau e aproape similar. Domnul Dinu facea, totusi, o remarca de finete atunci cand semnala o anume lipsa a simtului pericolului de care dau dovada antrenorii fara cariera de jucator. Sunt oameni de laborator, seamana cu secondantii din sah. Intrarea lor in sistemul competitional face ca fotbalul sa devina si mai atractiv. O parere de rau pentru Stramaccioni – si e din categoria asta. Incepuse promitator.
    Gand bun

  2. Nu stiu daca din lipsa marilor batalii de pe teren vine acest curaj. Daca ar fi asa, izul ar fi mai degraba de inconstienta. Faptul ca au sarit peste cariera de jucator, din diferite motive, teoretic, ar trebui sa fie un handicap. Munca, spiritul infinit de sacrificiu si pasiunea insa reduc simtitor asta. Prin astfel de persoane, care nu sunt recomandate de o cariera de fotbalist si nu sar peste anumite etape din cariera de antrenor, fotbalul se apropie mai mult de public, de omul de rand.

  3. Nu m-as gandi la inconstienta, ci la nonsalanta, mai degraba. Sau la o anume dezinhibare. E clar ca ”secretele” de breasla din fotbal sunt la indemana multor ”neofiti”. Poate ca domnul Vochin, de exemplu, ar putea antrena cu mai mult succes o echipa din Liga a II-a decat unii profesionisti de moda veche adepti ai chemarilor la lupta gen ”urcati-i pe garduri”. Sau ”focul la ei”. Am inceput sa am respect si fata de pariori, baietii astia au ajuns sa manuiasca si argumente tactice de finete, pe care nu le auzeam invocate de suporterii de pe vremuri. Care erau doar niste maniheisti intransigenti.
    Aveti perfecta dreptate cand subliniati ca acesti entuziasti nu ard etapele carierei de antrenor – aici, cred, e secretul lor. In contrapondere, imi aduc aminte de Radoi ca se dusese prin Moldova vecina ca sa faca scoala de antrenori, crezand, eronat, ca teoria e doar un accesoriu minor al practicii. Vedeti, traim vremuri in care Elon Musk, un om de afaceri, revolutioneaza industria automobilistica, iar un student esuat, numit Bill Gates, a condensat lumea intr-un fir de nisip. Neofitii schimba lumea.
    Amos Oz povestea ca era in armata in 1967, iar in noaptea premergatoare razboiului israeliano -arab, unitatea sa a fost vizitata de generalul Tal, seful Marelui Stat Major, care le-a inmanat planurile de lupta. Un soldat, dupa citirea acestora, l-a apelat pe general, exprimandu-si indoiala fata de eficacitatea planurilor cu pricina. Intrebat de general ce formatie are, acesta a raspuns ca a absolvit facultatea de litere din Moscova. Omul citise cu acribie ”Razboi si pace” si observase niste similitudini in strategia lui Tal cu aceea, dovedita gresita, a lui Napoleon. La sfarsit, generalul i-a dat dreptate si a ajustat planul de lupta in consecinta. Rezultatul il stim cu totii. E clar: nu se mai poarta ”ingeniosii bine temperati”.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: