Jurgen, cine ești de fapt?!

Am făcut greșeala de a mă hazarda cu unele concluzii în privința neamțului de pe banca lui Liverpool, dar n-o mai fac. Aș pierde jumătate din cei care s-au apucat să citească rândurile astea dacă-mi voi baza textul pe clișeul punctelor pierdute de Liverpool cu echipele mediocre ale Angliei din acest sezon.  Cu toate astea, trebuie subliniat că, aflată într-o dispoziție de joc submediocră, formația de pe Anfield iese din toate competițiile în câteva zile, ca apoi să treacă la pas de Tottenham, considerată de mulți, cea mai în formă din Albion, mai ales după demonstrația de forță de pe White Heart Lane cu Chelsea. Aseară, Leicester, care nu marcase în 2017 în campionat, i-a dat sec, 3 goluri până-n pauză. Cine?! De fapt, cine este acest Klopp ?!

Cred că nu mai este un secret că Jurgen Klopp și-a câștigat mulți admiratori prin carisma și atitudinea explozivă dobândite în perioada Dortmund. Stupid ar fi să nu menționez cele două titluri care-au stopat-o pe Bayern sau finala de Champions League, după un traseu impresionant. Era un antrenor irezistibil pentru orice club în momentul în care a ales să lase Borussia pe mâinile lui Tuchel. Părea că se destresează cu un an sabatic dar Liverpool l-a chemat să o scoată din sobrietatea în care se blocase Rodgers.

S-a specializat în a fi constant. Doar printr-un aspect, însă: lejeritatea prin care deblochează tacticile echipelor cu pretenții din Anglia. De la primul duel tare din 2015 și până la ultimul din 2017, Klopp a gestionat ireproșabil acest tip de confruntare. Se luptă cu mâinile goale cu manageri care au arme de foc, cum ar fi Pep Guardiola sau Mourinho dar asta e alegerea sa. Gestionarea precară a invesțiilor din rolul de manager l-au costat multe puncte în acest campionat.

Ce s-a schimbat în jocul „nebunului” de pe Westfalstadion? Cam tot. Atitudinea sa de pe margine este pură, naturală și greu de copiat. Aici n-a schimbat nimic. Pasiunea și implicarea sunt neclintite. Trăirile, intense. Modulul tactic? Nu mai țin minte de când Liverpool lui Jurgen, a semănat măcar pentru 10 minute dintr-o partidă, cu Dortmundul lui Klopp. Acel hard-rock care electriza 80 000 de galben-negri la fiecare meci, s-a topit într-o baladă, cu slabe acorduri de pop. Versatilitatea pe care Premier League o impune pentru a rămâne conectat la nivelul celorlalți să fi fost cauza? Lipsa unui plan B pentru Klopp care a încercat să dividă elementele planului A în 3-4 noi module, care eșuează lamentabil când Swensea, Burnley sau Leicester apar în cale?  Un lucru e cert, pentru antrenorul german, această sintagmă conform căreia nu este capabil să evalueze la fel de corect meciurile contra adeversarilor slabi cotați nu este un argument care se aplică și perioadei de pe banca Borussiei. Sunt tare curios cum anume își explică acesta eșecul de la codașa Leicester, coroborat cu restul   ciudățeniilor din acest campionat la care a fost părtaș.

Dacă am vorbit despre prudența actuală, deloc specifică lui în trecut și posesia masivă pe care o impune uneori, aspect invizibil în mandatul precedent, trebuie să scriu, în rândurile următoare și  despre vina lui Klopp pentru lotul slab de care dispune. Prea multă încredere acordată unor jucători și extrem de puțină inspirație, când a venit vorba de cheltuit. În cele două perioade de mercato în care a putut schimba ceva, a apăsat pe butonul câștigător doar de două ori. Mane și Wijnaldum sunt singurii care își merită locul în sistemul gândit de neamț. Un inter și o extremă ce au făcut diferența de multe ori și au beneficiat de aportul semnificativ al lui Coutinho, brazilianul care părea unstoppable până să se rupă. Prea multe speranțe se leagă de Firmino și Lallana. N-am calculat de când n-am văzut fotbaliști atât de slabi la o echipă cu pretenții. Doar Barcelona prin acel fundaș dreapta, Douglas și prin caricatura numită Andre Gomes să poată intra în discuție. Bizara utilizare a lui Leiva în centrul defensivei pare a fi o glumă dar nu, Klopp mai trage și astfel de gloanțe oarbe și tinde să facă din asta, o plăcere bizară.

Destule elemente negative se leagă de deciziile antrenorului german și asta mă face să ies, măcar pentru câteva rânduri din acest context și să aplaud utilizarea lui Milner în banda stângă a apărării. Pe cât de inexplicabilă părea, pe atât de inspirată s-a dovedit. Atât defensiv cât și din punctul de vedere al aportului ofensiv, jucătorul englez a uimit prin tenacitatea și forța pe care a impus-o în banda stângă.  Deși banda dreaptă este asigurată de Clyne, fundașii laterali nu produc un zgomot atât de puternic în jumătatae adversă, pe cât ar avea nevoie cei 3 din față, cel puțin nu în ultimele două luni, de când Liverpool regresează constant.




Dacă vorbesc despre ce e diferit la Klopp atunci vorbesc despre strategia de transferuri complet schimbată. Eram obișnuiți cu băieți tineri: Lewandowski, Reus, Schmelzer, Gundogan, care veneau cu sete de fotbal și erau metamorfozați în staruri world-class. Mane se încadrează în acest tipar, la fel și Wijnaldum, hai să zicem că nici Karius nu se eschivează, dar Matip pare a fi adus în contul unei datorii mai vechi și apăsătoare către un prieten (paradoxal, vine de la Schalke, marea rivală a Dortmundului). Klavan pare și el că a venit să nu-l lase pe Matip să se piardă singur prin Liverpool. Umtiti sau Bailly au fost transferați vara aceasta de Barcelona, respectiv Manchester United contra unor sume pe care cormoranii și le permit doar din vânzările lui Benteke și încă doi-trei indezirabili. Aici intervine incapacitatea lui Klopp de a-și conștientiza coerent rolul de manager. Jucători senzaționali ca Dembele ajuns la Dortmund au fost scăpați din vizor, de asemenea. Sezonul de tranziție pe care trebuia să-l controleze până la cel mai mic detaliu se conturează într-un fiasco neprogramat.

Îmi este dor să știu că pe harta fotbalistică a Europei se distinge o anume Borussie a lui Klopp. Acel sentiment s-a risipit de mult. Poate că se va mai contura o astfel de trupă, poate chiar Jurgen Klopp o va dirija dar până atunci, Monaco tinde să se apropie cel mai tare de filozofia necontrolată a ofensivei totale impuse cândva, de cel mai carismatic tehnician, într-o cromatică galbenă cu puncte negre la care toți priveam satisfăcuți, uluiți și extaziați.

Be the first to comment on "Jurgen, cine ești de fapt?!"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: