La ce meci ne-am uitat?

N-am stat să văd toate cele 120 de minute pentru a putea tasta câteva rânduri despre returul de la Madrid dintre Real și Bayern. Nici n-a fost nevoie. Am scris de curând un articol despre relativitatea din fotbal, parcă pregătindu-l pentru dubla dintre aceste două forțe uriașe ale Europei. În tur, Bayern putea tranșa calificarea de la pauză. N-a făcut-o. În intervalul 45-90, Real putea marca mai multe goluri decât putea Bayern să primească. N-a făcut-o. S-a terminat 1-2 și returul era deschis.

Bayern a început la Madrid mai bine decât Nadia în 1976, la bârnă dar n-a schimbat tabela. După minutul 25, Real s-a ridicat și a început să preseze. N-a marcat nici ea și s-a intrat cu 0-0 la pauză. Nu e cronică de meci, n-am mai scris de mult una și nici nu intenționez să reiau seria dar trebuie evidențiate câteva aspecte. Ribery nu mai poate. Cel puțin nu din primul minut. Xabi Alonso se retrage în mai, cu vitrina plină, iar în seara asta și-a justificat decizia. Lahm…recitiți ce-am scris de bascul trecut pe la Liverpool și Real Madrid. E aceeași idee. Lewandowski n-a fost evidențiat cât ar fi trebuit. Prea multe baloane s-au plimbat în aria de alergare a lui Ribery, prea puține au și contat în joc. Alaba n-a fost deloc precis pe Bernabeu, iar Hummels a greșit mai multe pase directe în 120 de minute decât a făcut-o în 8 ani la Dortmund. Vidal a fost ca o cutie de cola agitată în tunel și care și-a pierdut aciditatea după doar câteva minute. A fost eliminat, pe final, aproape de minutul 90, mișelește, de un maghiar care ne face să fim și mai puțin mândri că suntem vecini cu ei..de parcă nu eram destul de frustrați de aspectul ăsta.  Înainte să aduc vorba și de Madrid, trebuie să subliniez că ritmul în care s-a jucat a fost demn de cel mai elegant costum, pentru o seară memorabilă de Uefa Champions League.

Dacă încep să scriu de Real Madrid, mă gândesc că n-am șanse să-l scot în evidență suficient pe omul acestei duble eliminatorii, Carvajal. Eroic, inspirat și decisiv. Așa i-aș descrie evoluția din cele două meciuri cu Bayern, fără să greșesc sau să am teama că voi fi contrazis. Dacă am vorbit de fundașul spaniol ca fiind cel mai bun, per total, în dublă manșă, de Marcelo vorbesc la superlativ pentru seara de 18 aprilie. Era să scriu „fundașul” brazilian, dar i-aș jigni tehnica și implicarea ofensivă dacă l-aș încadra în această categorie tactică. Meciul 400 al său în tricoul blanco a fost o demonstrație de virtuozitate, talent și ingeniozitate. Magnific s-a luptat, a rupt legăturile congruente dintre bavarezi și a decis disputa în prelungiri. Nu-i mai iau pe rând deși Modric n-are voie să nu fie menționat, însă vreau să evidențiez cât de puternic este Real Madrid. În ultimii 10 ani, Real Madrid nu a avut o exprimare atât de coerentă, un suflu atât de impunător și o tenacitate irezistibilă ca acum. M-am îndoit de Zidane dar în seara asta m-a lăsat mut. Deși fără Bale, Madridul a inspirat putere, foarte multă putere. Cred că alături de Juventus, Real este cea mai bună echipă din lume în acest moment.




De ce n-am început textul cu Ronaldo? De ce nu mi-a închis gura cu 5 goluri în două meciuri? Păi pentru același motiv pentru care nu mi-o închisese nici până acum.. Jocul lui a fost decent, s-a umplut de penibil în două momente ale serii dar la final, s-a tras linie și el i-a calificat! Așa rămâne scris în istorie dar eu sunt un tip mai atent la detalii și prea pasionat pentru o eră a fotbalului decisă de site-ul cu scoruri și marcatorii din el. Cu riscul că unii mă vor umple de penibil, Ronaldo a făcut un meci decent în această seară, evoluția lui de la Munchen fiind mult mai consistentă dar istoria rămâne scrisă cu majuscule în dreptul lui, după seara asta.

Cum aleg să închei? Sincer! Bayern a avut ghinion sau Real, noroc. Nu-s decis pentru niciuna din variante așa că spun doar atât : detaliile au făcut din nou diferența în favoarea Madridului așa cum s-a întâmplat la Lisabona în 2014 sau Milano în 2016. Eliminarea lui Vidal, gratuită, fusese precedată de un al doilea galben evident la Casemiro, pe care maghiarul de la centru l-a scăpat. Un gol de 2-2 dintr-un offside mai mare ca detenta lui Cristiano și coroborat cu penalty-ul ratat de Vidal la Munchen, la 1-0 trimit Real mai departe. Deși decisive, greșelile de arbitraj au fost o problemă prea mică pentru un Bayern care nu s-a simțit atât de confortabil pe Bernabeu cum a făcut-o în 2012. Madridul ajunge în semifinale mai puternică decât a fost în ultimele 6 dăți dar întrebarea care mă macină este : petiție și pentru Real-Bayern sau e voie doar una pe sezon?!

1 Comment on "La ce meci ne-am uitat?"

  1. Foarte, foarte bun comentariu! GG!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: