La englezi, greșeala e omenească

2016-07-29-1469783580-6937014-newpremierleaguelogo2016177

Greșeala este o faptă, acțiune etc. care reprezintă o abatare, voluntară sau nu, de la adevăr, de la ceea ce este drept, normal sau bun.

Deși la îndemâna oricui să catalogheze un gest ca fiind greșit doar pentru că acesta pare astfel prin lentila lui, în realitate, acest lucru este, sau era, aproape imposibil.

Pentru a identifica respectiva abatare, trebuie ca mai întâi să putem determina cu exactitate și imparțialitate ce anume este adevărat, drept, normal sau bun.

Problema apare atunci când, după o cugetare serioasă și amănunțită, conștientizăm că mai sus enumeratele atribute iau naștere din subiectivitate și, prin urmare, apar sub forme diferite, în funcție de tipologia indivizilor.

Cum însă societatea se află într-o continuă dezvoltare de mii de ani, oamenii au simțit că prea multă libertate de acțiune individuală dăunează binelui comun. Prin urmare, pentru fiecare domeniu de activitate în parte, s-a creat un set de reguli, ce în aparență încorsetează omul, dar în esență protejează și stimulează dezvoltarea societății.

Astfel, o serie de reguli, ce a suferit multiple transformări de-a lungul timpului, a transformat jocul de fotbal în ceea ce cunoaștem și iubim astăzi.

Având anumite repere, acum este posibil, de cele mai multe ori, să stabilim dacă o faptă a unui jucător/arbitru a fost sau nu greșită.

Pe plaiurile românești, jocul de fotbal este urmărit cu mult interes de o mare parte din populație.

O populație cu sânge latin care pune multă pasiune.Poate de aceea totul este judecat cu multă asprime, uneori fără milă și chiar cu standarde duble.

Pe undeva normal am putea crede. Asta sigur, dacă ne raportăm la ceea ce observăm în vecinătate.

Dacă alegem să ne aruncăm privirea în Occident, în Marea Britanie, de exemplu, normalitatea noastră devine brusc o anomalie.

Ajunși pe un alt tărâm, ne așteptăm ca oamenii să fie aproape de perfecțiune și să fi reușit, prin cine știe ce vrăjitorie, să înlăture, aproape în totalitate, blestemul greșelilor.

Asta la început. După o perioadă de acomodare, constatăm cu stupoare că lucrurile nu stau deloc astfel. Și aici oamenii greșesc, uneori poate mai des, și nici nu au vreo rețetă magică ascunsă.

Să revenim totuși la fotbal.

În efervescentul nostru campionat, măcinat de mediocritate și distrus de incompetență, greșelile conducătorilor și ale jucătorilor, sunt eclipsate constant de cele ale arbitrilor.

Nu mai contează că am transferat un jucător fără să îl analizăm suficient sau că nu ne-am antrenat în ultimele două zile pentru că am cutreierat orașul. Dacă am pierdut meciul, la un moment dat, cineva, în speță arbitrul, a făcut ceva greșit și ne-a prejudiciat.

Acesta e cercul viicios în care am intrat. Ieșirea pare de negăsit în momentul de față.

Întorcăndu-mă pe tărâmul britanic, lucrurile sunt exact invers. Aici greșelile aribitrilor, chiar dacă uneori scandaloase, nu sunt așezate nici măcar pe planul secund, ele nefăcând parte din discursul nimănui!

În această etapă de exemplu, în 4 meciuri din Premier League, au fost nu mai puțin de 6 greșeli majore! Prin greșeli majore mă refer la cartonașe roșii, goluri anulate și penaltiuri acordate eronat sau, dimpotrivă, neacordate.

Cele 6 la care fac referire în acest articol se împart astfel: 4 penaltiuri neacordate și alte două acordate greșit.

Prima greșeală a fost în meciul dintre Burnley și Manchester City.

Burnley, o echipă nou promovată, ambițioasă și combativă, a fost păgubită în minutul 6 de un penalti evident.

otamendiSe observă clar cum Otamendi nici nu se uită la minge, el impigandu-l pe Boyd de la spate cu umărul. Infracțiunea, nesemnalizată, s-a petrecut la scorul de 0-0.

Rezultat final: 1-2.

A două ezitare a arbitrilor s-a petrecut în partida dintre Leicester și Middlesbrough.

leicester

În minutul 31, la scorul de 1-0 pentru oaspeți, arbitrul oferă o lovitură de la 11 metri pentru campioana în exercițiu, ca urmare a unui henț comis de Chambers. În aparență o decizie corectă, însă, înainte de acest henț, Morgan îl faultează evident pe Chambers, care în urma faultului comite infracțiunea. Cu toate acestea, dacă prima infracțiune era semnalizată, așa cum ar fi fost normal, a doua nu ar mai fi existat și, prin urmare, Leicester nu ar fi trebuit să primească penaltiul.

Rezultat final: 2-2.

Cele mai multe greșeli s-au petrecut în partida Arsenal-Bournemouth.

Cea dintâi în minutul 22.

monreal1

În urma unui duel obișnuit în careul tunarilor, gruparea lui Eddie Howe primește o lovitură de la 11 metri, la scorul de 1-0.

A doua greșeală este în favoarea lui Arsenal de această dată, lui Bournemouth fiindu-i refuzată o lovitură clară la punctul cu var.

De fapt, în această fază, au fost două infracțiuni comise de jucătorii celor de la Arsenal: în primă instanță, Mustafi îl împinge pe Cook,

mustafi

iar apoi Elneny lovește mingea cu mâna.

elneny

A 3-a greșeală este tot în defavoarea lui Bournemouth.

monreal2

Monreal comite henț, însă arbitrul nu semnalizează nimic.

Rezultat final: 3-1.

Ultima partidă în care arbitrii s-au evidențiat negativ a fost cea dintre Manchester United și West Ham United.

payet

În minutul 45, la scorul de 1-1, Payet trimite o centrare, însă mingea este blocată cu mâna de Rojo, fără să fie însă sancționat de arbitru.

Rezultat final: 1-1.

După cum putem observa, meciuri echilibrate care au avut ca element comun dincolo de greșelile de arbitraj, declarațiile de la final.

Nimeni, dar absolut nimeni nu a acuzat arbitrajul! Chiar dacă orice loc contează la finalul campionatului și bătălia este infernală, fiecare parte a comentat jocul prestat de ea și a analizat obiectiv lucrurile. Toți au vorbit doar de prestațiile lor, nu s-au legat de cele ale arbitrilor.

Să facem un exercițiu de imaginație: dacă aceste lucruri se petreceau în România, cum arătau declarațiile de după meci?

Ușor de intuit. Păgubiții ar fi lansat atacuri vitriolice, încărcate de ură asupra oficialilor partidei, acuzându-i de practici necurate și defăimându-i cu multă creativitate. Teoria conspirației ar fi depășit barierele unei ipoteze și ar fi ajuns în zona certitudinilor.

Jocul culiselor era acum clar. Totul fusese orchestrat de persoane misterioase, cu interese ascunse.

De ce să vorbim despre greșelile noastre, de ce să le recunoaștem și să ni le asumăm, când putem foarte bine să ne spălăm public imaginea, murdărind, din lașitate, alte persoane?

La primul gol al lui Arsenal, Sanchez a beneficiat de o pasă total eronată a unui jucător de la Bournemoth, în urmă căreia a scăpat singur cu portarul și a deschis scorul. Greșeala a fost una copilărească și putea să fie evitată cu multă ușurință, dar nu a fost.

Cum s-a interpretat? Ca pe ceva omenesc, ca pe o greșeală. Prin alte părți s-ar fi speculat că jucătorul a fost plătit de echipa adversă.

Probleme sunt multe, dar sunt ascunse, de prea multe ori, după scuze. Camuflate, dar niciodată rezolvate.

Greșeala e omenească.

 

Be the first to comment on "La englezi, greșeala e omenească"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: