Manchester United – regina fotbalului european

Încheiam partea a 2-a a articolului cu momentul în care Sir Alex și-a prelungit contractul cu United. Contestat la început, denigrat chiar de presa engleză, amenințat cu demisia în primii ani ai mandatului. E aceeași persoană care, acum, avea Anglia la picioare.

 

Manchester-United-Treble-Winners-1999

Vom vorbi, în continuare, despre anii care au urmat succesului din 1996. Cantona, ca orice om, nu este etern, nici atunci nu era, desi fanii de pe Old Trafford credeau, mai bine zis, își doreau asta. Astfel, în vara lui ’96, United a cumpărat doi atacanți: Ole Gunnar Solskjær și Ronny Johnsen. În luna mai a anului 1997, Cantona l-a anunțat pe Ferguson că dorește să se rertragă, simțindu-se exploatat de departamentul de marketing al lui Man United. Sir Alex a înțeles, avea destui atacanți care confirmaseră și l-a numit căpitan pe Roy Keane. La titlu, lupta s-a dat cu Newcastle, la fel ca în ediția precedentă. Totuși, apăruseră Arsenal, nouă pretendă la trofeu, terminând sezonul la egalitate de puncte cu Newcaste, dar și cu Liverpool. Dar United era United, iar Alex Ferguson era un geniu. Manchester s-a impus și a reușit rezultate surprinzătoare în Champions League, acolo unde echipa a mers până în semifinale, fiind eliminată de Borussia Dortmund, cea care avea să și câștige trofeul.

În septembrie 1997, Manchester United pierdea în deplasare, la Leeds, în ceea ce însemna prima înfrângere a lui United în 7 luni de zile, în Premier League. La acel meci, Roy Keane se accidenta și rata tot restului sezonului. Totuși, lucrurile păreau să meargă bine în campionat. La începutul lui martie, diavolii aveau o diferență de 11 puncte avans față de următritoarea, Arsenal. Dar băieții lui Wenger n-au depus armele și în două săptămâni au redus diferența la 3 puncte, chiar înaintea meciului direct. Arsenal producea surpriza pe Old Trafford, Overmars înscria și lupta pentru titlu rămânea deschisă. Tunarii lui Wenger, la primul sezon pe Highbury, defilau în luna aprilie, iar victoria cu Everton din mai le aducea titlul londonezilor. Manchester nu s-a descurcat grozav nici în celelalte competiții. Au ieșit repede din FA Cup, după o rejucare cu Barnsley și au fost eliminați în sferturile Champions League, de Monaco.



Ferguson a făcut două super transferuri după mondialul din Franța: olandezul Jaap Stam, de la Psv Einhdoven, dar și Dwight Yorke, atacantul celor de la Aston Villa. Dar noul sezon începea prost. Campioana Angliei, Arsenal, făcea instrucție pe Highbury cu vicecampioana Man United, după ce în start-ul sezonului câștigase și Supercupa, în fața aceleiași echipe. După ce asistentul lui Sir Alex, Kid, a părăsit Old Trafford, pentru a se muta pe Ewood Park, ca manager principal al lui Blackburn, Fergie avea nevoie de un secund. Astfel, s-a orientat către Steve McClaren, asistentul lui Jim Smith, la Derby County. În Champions League, United a avut parte de „group of death”, așa cum au numit-o englezii, alături de Bayern, Barçelona și campioana Danemarcei, Brøndby. Au terminat pe 2 acea grupă, în spatele bavarezilor. Lucrurile mergeau normal în campionat, dar un meci din FA Cup a atras atenția. Este vorba despre runda a 4-a a competiției, un derby Manchester-Liverpool. Fanii iau cu asalt stadionul, așteaptă un specatcol, așa cum au fost obișnuiți ani la rândul. Și spectacolul începe cu Liverpool. Michael Owen deschide rapid scorul și îi pune pe cormorani în avantaj. United presează, atacă, ratează și iar ratează, principalul responsabil fiind Roy Keane. Doar că în minutul 86, David Beckham execută o lovitură liberă din lateral. Centrare perfectă pentru Cole, care trimite cu capul lui Yorke și acesta înscrie din câțiva metri. Old Trafford e un vulcan, erupe după golul lui Dwight Yorke, dar mai ales după golul norvegianului Solskjaer, care îi califică în runda următoare. Poate că nu s-a mai întâmplat așa ceva pe Old Trafford de la golul revenirii lui Eric Cantona, tot împotriva lui Liverpool, normal. Nu doar că Sir Alex forma un nou tandem fantastic în atac (Andy Cole – Dwight Yorke), dar meciul acesta părea să prevestească un moment magic, la câteva luni după. În campionat, Man United avea să câștige al 5-lea titlu Premier League, după o luptă strânsă cu Arsenal. În FA Cup, au învins Arsenal în semifinale și au triumfat pe Wembley, în fața lui Newcastle.

first

 

Uefa Champions League / Cel mai frumos moment Manchester United

După ce în urmă cu două sezoane erau eliminați de Dortmund în semifinale, iar cu un an înainte părăseau competiția după dubla cu Monaco, Manchester avea să dea de o grupă teribilă în actuala ediție, așa cum spuneam mai sus. Bayern, Barça și Brondby ca adversari. United și Bayern reușeau să treacă de acea grupă, după meciuri pasionale în care Andy Cole și Dwight Yorke au arătat că formează una din cele mai bune perechi de atac din fotbalul european. În sferturi, Manchester avea să întâlnească vicecampioana Italiei, Internazionale Milano. Pe „Theatre Of Dreams”, 75,000 de fani entuziaști așteptau un joc frumos și un rezultat care să-i trimită în semifinale. Așa a și fost. Dwight Yorke – David Beckham, așa s-au înscris golurile victoriei cu 2 la 0 în fața italienilor. Centrări ale lui Beckham din partea dreaptă a terenului, pe capul lui Dwight, care nu putea rata. Și United se deplasa la Milano cu mare încredere. Dar nu avea să fie un simplu meci. Pe Meazza, antrenorul de atunci al lui Inter, Mircea Lucescu, avea să-l surprindă pe Ferguson cu un joc tactic defensiv excelent și ieșiri furtunoase pe contraatac. Dar ghinionistul Ronaldo îl exasperează cu ratările pe Lucescu și este înlocuit de Nicola Ventola, care înscrie la 3 minute de la intrare. Și Inter speră, dar ratează enorm, Dario Šimić chiar singur cu Peter Schmeichel. Și cum în fotbal ocaziile se răzbună, Scholes egalează și rezolvă ecuația calificării. În semifinale, aveau să dea peste o altă echipă din Italia, campioana Juventus Torino. Primul meci, în Anglia. O lecție de fotbal predată de Carlo Ancelotti în Regatul Unit, chiar Sir-ului. Juve domină teritorial partida, nu se apără, e incisivă și înscrie prin Antonio Conte, antrenorul de astăzi al lui Chelsea. Repriza continuă în același ritm, United pare că a rămas cu mintea la golul lui Scholes de la Milano. Juventus ratează mult și nu avea să fie bine pentru ei. Diavolii ies de la vestiare și dau senzația că vor juca fotbal. Senzația se transformă într-un fotbal curat și concret jucat de băieții lui Fergie. Doar Angelo Peruzzi face ca scorul să rămână în favoarea echipei sale până spre finalul meciului. Dar Giggs e în careu și șutează puternic, Peruzzi nu poate prinde bomba galezului și United pleacă la Torino cu șansa a doua, dar cu un gol pe Old Trafford care avea să fie important, mai ales pentru moralul oamenilor lui Ferguson.



Stadio delle Alpi, la unul din cele dramatice meciuri

67,000 de fani torinezi aveau să fie martorii unui meci care îi urmărește și astăzi. Dar nu vorbim despre Juve aici, ci despre Manchester United, echipa fenomen a anului 1999. Juventus începe bine, purtată de public, și înscrie. Zidane centrează pentru oportunistul Inzaghi, care nu ratează șansa golului. 2-0, același oportunist. Inzaghi inventează o trecere pe lângă Stam, mingea șutată este deviată de olandez și intră în poartă.

New United, United ‘s Alex Ferguson: DA, el a schimbat în bine fotbalul, a creat generații pentru Man United, a câștigat trofee și i-a făcut pe băieții lui să joace și pentru el, acesta este Sir Alex Ferguson. A mai făcut ceva, a întors o echipă italiană (chiar campioana Italiei), la ea acasă, de la 2-0, la 3-2. Pe rând, Keane, Yorke și Cole, au schimbat pentru totdeauna fața fotbalului englez în Europa. United avea să meargă în finala Uefa Champions League, de pe Camp Nou, din Barçelona (o finală jucată fără căpitanul Roy Keane, suspendat după un fault la Davids, dar și fără Paul Scholes), la capătul unui meci din care Zidane, Inzaghi și mai ales Ancelotti, n-au înțeles nimic.

Imediat după finala FA Cup, Manchester s-a deplasat la Barçelona pentru a pregăti finala de la fața locului. Fără indisponibilii Roy Keane și Paul Scholes, Fergie a fost nevoit să improvizeze. David Beckham a fost trecut în linia mediană, Giggs a jucat extremă dreapta, iar suedezul Jesper Blomqvist a evoluat în stânga, încercând să-i împiedice pe bavarezi să joace compact.

third

 

Camp Nou în sărbătoare, finala Uefa Champions League!

Nemții cântă, beau bere și… înscriu. Mario Basler marchează din lovitură, după un șut deviat și Bayern așteaptă trecerea celor 84 de minute rămase pentru a ridica trofeul.

Doar că… Teddy Sheringham. Sir Alex e, din nou, genial. Îl schimbă pe Blomqvist cu Sheringham și acesta înscrie în minutul 91, după gafe repetate în careul nemților. Miracolul e complet odată cu centrarea lui Beckham, devierea lui Teddy și golul „ucigașului cu față de copil”, Ole Gunnar Solskjaer, rezerva perfectă. Fanii lui United, de pe Camp Nou, sunt în extaz. Sir Alex explodează de bucurie, ca niciodată. În barurile din Manchester, fanii își cântă bucuria cu lacrimi, e ziua vieții lor. Sir Alex și Peter Schmeichel ridică trofeul Uefa Champions League, câștigat pentru prima dată în actualul format!

SolskjaerGoal_468x312Alex Ferguson, imediat după meci: „I can’t believe it. I can’t believe it. Football, bloody hell. But they never gave in and that’s what won it.” În Manchester, 500,000 de oameni au ieșit pe străzi pentru a sărbători tripla fantastică: Campionat, Cupă, Champions League și pentru a-i primi așa cum se cuvine pe eroii zilei de 26 Mai 1999.

articol redactat de Nicu Iosub

Be the first to comment on "Manchester United – regina fotbalului european"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: