Nascut in offside: Filippo Inzaghi

In fotbal, italienii au o filozofie simpla care a stat in permanenta la baza rezultatelor imense obtinute atat de echipele de club in era buna a Seriei A cat si a echipei nationale. Intai se pun bazele fundatiei (apararea) apoi se construieste palatul. Se anihileaza armele letale ale adversarului, apoi urmeaza contraatacul la baioneta.

”Cand ne aparam, inseamna ca noi controlam spatiul. Cand atacam inseamna ca noi controlam jocul” – Arigo Sacchi.

Filippo Inzaghi (L) celebrates after scoE momentul sa vorbim despre turnul palatului din fotbalul italian. Despre oamenii decisivi din fata portilor adverse, despre killeri de profesie propusi de Serie A, fotbalului mondial. Daca intr-o postare anterioara am vorbit putin despre Christian Vieri as propune pentru cine are buna dispozitie si timpul necesar sa ne reamintim de Filippo Inzaghi. Atacantul prezent in pozitie de offside pe aproape intreaga durata a partidei.

Cand priveai fizicul lui Filippo Inzaghi, uneori iti puneai intrebarea daca acest baiat este fotbalist. Dar daca este sa cauti o definitie scurta pentru Inzaghi, ai putea spune ca a fost in permanenta omul potrivit la locul potrivit. Sau arta de a fi invizibil pana-n momentul decisiv pe terenul de fotbal.

Noi romanii am cunoscut arta invizibilitatii pe terenul de fotbal, la Bucuresti. Atunci cand Codrea facea legea la mijlocul terenului, Radoi lovea transversala, Niculae tintea portarul din toate pozitiile iar Inzaghi marca (link video). Ne mai lovise o data la ultimul meci din cariera lui Gheorghe Hagi, la EURO 2000.
Filippo a aparut in fotbal in 1991 in tricoul celor de la Piacenza. In lumina reflectoarelor (vezi video)a intrat odata cu Gianluigi Buffon. Reprezentau sangele proaspat aruncat in lupta de Nevio Scala la AC Parma in 1995. O AC Parma care incerca sa atace titlul cu cuplul Gianfranco Zola si Hristo Stoichkov. Si daca mai punem la socotela, pantera Faustino Asprilla, concluzionam ca pustiul Inzaghi nu avea nici o sansa sa-si scrie istoria daca nu se transfera la Atalanta.




Asemeni lui Vieri un singur sezon la Bergamo a fost suficient pentru a atrage privirile lui Marcelo Lippi. A urmat Juventus Torino si de aici toata lumea stie povestea lui Pippo Inzaghi. Au fost patru sezoane si 57 de goluri. Dar ca si in cazul lui Vieri, Juventus nu a reprezentat decat o etapa a carierei de fotbalist. Perioada in care se legitima in fotbalul mondial. Se remarca si-si etaleaza calitatile de marcator inascut inca din primul sezon. In tricoul alb-negru devine primul jucator din istoria Champions League care reuseste un hattrick intr-o partida cu Dinamo Kiev (vezi video). Recidiveaza putin mai tarziu dar in acelasi sezon in fata celor de la Hamburg SV. Pierde o finala de UCL pe care Juventus poate nu ar fi trebuit sa o piarda vreodata dupa cursul jocului cu Real Madrid. Pe plan intern decide un titlu de campioana cu trei goluri marcate in poarta Bolognei.

In 2000, la Juventus sosea David Trezeguet. Cum Alex Del Piero era de al casei, Filippo a fost nevoit sa-si faca bagajele in 2001. Destinatia a fost marea rivala AC Milan. O echipa pe care Alberto Zaccheroni o reconstruia punand bazele marelui Milan din era Carlo Ancelotti. Lasa in spate 165 de jocuri si 89 de goluri, iar conducerea declara un profit de 31 de milioane de euro in urma vanzarii catre marea rivala. Peste timp mi-am pus intrebarea de ce a refuzat Marcelo Lippi sa revina din nou la modulul 4-3-3? Poate ca depindea de libertatea de miscare si exprimare la mijlocul terenului a lui Zinedine Zidane.

INZAGHI CHAMPIONS LEAGUELa AC Milan, Inzaghi a petrecut si a vazut tot ce se poate petrece si vedea in fotbal. A castigat tot si in aceiasi masura a pierdut tot ce se putea in cariera, intr-un deceniu. Spre deosebire de Vieri, Inzaghi a fost un statornic al locului. A invins marea rivala Juventus, in finala UCL si a jucat cea mai frumoasa finala din istoria UCL, pierduta in fata celor de la FC Liverpool la loviturile de departajare. Asa cum cursul vietii se poate decide intr-o secunda, fotbalul se poate decide de la un punct cu var. Au fost doua finale in care AC Milan a fost nevoita sa-si forteze norocul la loteria loviturilor de la departajare. Oare cuplul de atacanti Shechenko – Inzaghi din era Carlo Ancelotti va fi sters vreodata din memoria noastra?! Cu FC Liverpool Inzaghi se reintalnea in 2007 la Atena. De aceasta data era decisiv marcand doua goluri intr-o finala de Champions League. (link cu razbunarea diavolului milanez). La primul gol, omul potrivit la locul potrivit, noroc cum ne place noua chibitilor sa spunem. La al doilea gol am vazut arta. Arta asteptarii franctiunii decisive de secunda pentru a te desprinde de adversar la momentul oportun.

Este un vis. Am inscris de doua ori intr-o finala. Sunt cele mai importante goluri din viata mea. A fost un joc de neuitat. Este ceva care va sta cu mine toata viata iar cele doua goluri marcate intr-o finala vorbesc de la sine”. – Filippo Inzaghi

SuperPippo-300Visul lui Filipo in cariera de fotbalist a fost sa joace alaturi de fratele sau in tricoul Italiei. Si-a indeplinit visul doar o singura data. Simone a fost un atacant foarte bun cu calitati pe ultimii saisprezece metri. Ghinionul a fost perioada timpului. A fost nevoit sa concureze cu Vieri, Totti, Montella sau Alex Del Piero. Deceptia vietii la nivelul echipei nationale, poate a fost finala de la Euro 2000. Atunci cand inexplicabil in finala impotriva Frantei, Dino Zoff il lasa pe banca si-i oferea primele minunte lui Marco Delvecchio. Marco deschidea scorul, finalizand o fantezie intr-o zona neutra a lui Francesco Totti. A inchis meciul David Trezeguet. La final galeria ”cocosului galic” scanda: ”Del Piero natafletul”. Alex ratase doua ocazii rarisime de a inchide meciul pe final de partida.




Gustul succesului suprem in tricoul albastru avea sa-l cunoasca sase ani mai tarziu. In 2006 in Germania, castiga finala campionatului mondial in fata Frantei. Impotriva Cehiei in faza grupelor, devine cel mai in varsta jucator italian care marcheaza la un turneu final din istorie.
Lasa in urma 288 de goluri marcate in 623 de partide. Devine campion mondial (2006),ridica de doua ori trofeul UEFA Champions League (2003, 2007), doua Supercupe ale Europei (2003, 2007), o cupa intercontinentala (2007), trei titluri de campion pe plan intern (19998, 2004, 2011), o Cupa (2003) si trei Supercupe ale Italiei (1997, 2004, 2011).

‘‘ Filippo Inzaghi a fost nascut in pozitie de offside’” – Alex Ferguson

4 Comments on "Nascut in offside: Filippo Inzaghi"

  1. foarte bun articol

  2. Ce jucatori a avut italia, ce atacanti, pacat de cele 2 finale pierdute, prima inexplicabil arbitrul a prelungit vreo 6-7 minute partida, probabil prelungea pana marca franta si a2a finala, sheva a ratat de 2 ori cu maimutoiul de dudek, pacat, inzaghi putea castiga mult mai mult. Sa vedem ce va produce squadra azzura la acest european, ca atacantii din serie a, sunt orice, dar nu italieni.

    • nu-i dracu’ chiar asa de negru. ma gandesc la insigne, berrardi, belotti, zaza chiar daca nu prea joaca cand intra pe teren se vede ca are calitate. e posibil ca ventura sa-l repuna pe picioare pe immobile si sa nu-l uitam pe graziano pelle din premier league.

  3. numele lui oricum se leaga de cluburi mari

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: