Nu suntem mici. Suntem lipsiți de viziune.

Raheem Sterling (cu spatele), de la Manchester City se lupta pentru balon cu Nicolae Stanciu (D), de la Steaua Bucuresti in timpul meciului de fotbal din play-off-ul UEFA Champions League, disputat pe stadionul Arena Nationala din Bucuresti, marti, 16 august 2016. ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO

În urma eșecului usturător suferit de Steaua în fața „englezilor” de la Manchester City, o mare parte din discuție a constat în lamentări despre cum englezii sunt miliardari, cum jucătorii lor sunt la un nivel atât de înalt încât nu ne putem măsura cu ei, cum în campionatul englez se învât sume amețitoare de bani și că noi nu o să putem niciodată să ne măsurăm cu ei, fiindcă nu avem investitori arabi și nici vedete de nivelul lui Silva sau Aguero. Pe scurt, noi suntem mici, ei sunt mari, nu avem cum să ne batem cu ei. Doar că adevărata problemă a fotbalui românesc nu este nivelul scăzut, ci lipsa de inteligență și viziune care există în fotbalul nostru, la toate nivelele. Meciul de aseară a fost un prilej pentru a vedea cât de adâncă este această lipsă, de la antrenori, până la jucători și conducere.

Bogăția talentelor

În primul rând aș vrea să desființez complet ideea că suntem o țară mică în fotbal. Dimpotrivă, suntem o țară foarte bogată în talente, dar care este pur și simplu incapabilă să le valorifice (o problemă generală în România). Cluburile străine, unde lucrează oameni cu ochii formați, știu acest lucru. De aceea avem juniori talentați care ajung la cele mai puternice academii din Europa. Avem tineri care se formează academiile lui Juventus, Inter, Roma, Ajax, sau chiar la Real Madrid! În schimb, ne bucurăm când mai răsare un jucător talentat precum Stanciu, o floare unică în maidanul toxic al fotbalui autohton, care a reușit cu chiu, cu vai să își atingă potențialul parțial. La 23 de ani, îl considerăm un talent de viitor, când în alte campionate s-ar fi putut consacra la o vârstă mult mai fragedă. Cam acesta este efectul nociv pe care îl are mediul fotbalistic românesc asupra jucătorilor tineri care sunt crescuți intern. Dacă nu îngrijești pământul, buruienile vor sufoca aproape toate florile care cresc.

Savanții fotbalui la Steaua

Revenind la meciul de aseară, să analizăm puțin mai detaliat inteligența oamenilor care conduc soarta acestui club.

  • Antrenor: „Nu vreau să mă apăr, nu vreau să-i învăţ altceva pe jucători.”
    Cred că foarte puțini oameni ar fi contestat o strategie defensivă împotriva englezilor. Reghecampf însă, a considerat că o echipă de nivelul Stelei nu ar trebui să se apere, chiar dacă o astfel de tactică însemna practic sinucidere. Mai mult, am subliniat o frază importantă spusă de Reghe, care îi trădează viziunea relativ îngustă despre fotbal: nu vreau să-i învăț altceva. Chiar dacă antrenori mult mai faimoși ca Reghe au abordat o tactică foarte defensivă împotriva lui Guardiola și chiar dacă cluburi precum Juventus sau Real Madrid au abordat tactici de apărare atunci când s-au confruntat cu celebrul tiki-taka, Reghe nu vrea să-i învețe pe jucători să se apere, ca și cum jocul defensiv ar fi rușinos. Totuși, cel mai grav lucru este lipsa de pragmatism. De multe ori, dacă vrei să câștigi, este nevoie să ții cont de realitate și să te adaptezi. Mai ales când ai în fața ta un adversar care îți pedepsește fiecare greșeală.
  • Jucători: Din păcate, în fotbalul autohton avem o feblețe pentru jucătorii „disciplinați tactic” și dispuși „să facă efort fizic”. Ca și cum ar fi vorba despre curse la atletism, nu un joc cu mingea. Desigur, efortul fizic are o parte importantă în fotbalul modern. Totuși, în foarte puține cazuri vorbim despre a avea jucători inteligenți în teren. Am putut observa aseară, când Adrian Popa scăpat pe contră se uita în pământ și centra în primul adversar. Sau când Enache își urmărea atât de mult adversarul direct, încât lăsa spații uriașe descoperite. Sau când Muniru se uita atât de mult la minge, încât i-a secerat piciorul lui Sterling. Jucătorii nu sunt învățați să ia decizii înțelepte și eficiente. Câte extreme nu ați văzut în Liga 1 care știu doar să alerge și să arunce centrări în careu? Câți fundași nu sunt, care atunci când au mingea la picior, o aruncă în atac pur și simplu și speră să iasă ce e mai bine?
  • Conducere: Toată lumea este bucuroasă de încă o prezență asigurată în grupele europene și de meciuri cu echipe puternice, mai ales patronul care își freacă mâinile când se gândește la milioanele de euro, dar generos de la UEFA. Evident, aceste milioane vor fi reinvestite în echipă și centre de juniori, pentru a asigura viitorul succes al echipei vor ajunge într-un fel sau altul în vistiera privată a lui Becali, iar echipa va continua cu strategia low-cost, atâta timp cât dă rezultate (milioane de euro). Cea mai titrată echipă din România duce lipsa unei academii de juniori, iar obsesia „vopsitului de jucători” a lăsat echipa descoperită în poziții cheie; 4 jucători pot evolua pe postul de fundaș stânga, în schimb, lipsește complet un fundaș dreapta de meserie. Mai mult, când a început sezonul, echipa avea doar doi fundași centrali, iar de la vânzarea lui Keșeru, „scouterii” steliști au fost incapabili să transfere un atacant cât de cât decent.

Tactica românească: ciupeala milioanelor UEFA

Chiar dacă pe termen scurt este bine să avem echipe române prezente în competițiile europene, consider că ne dăunează pentru viitor. Milioanele de euro de la UEFA au alimentat și vor alimenta în continuare un comportament patologic al patronilor, care privesc aceste competiții ca pe un „tun” care le asigură îmbogățirea de azi pe mâine. Și chiar dacă se aduc argumentele că Becali este singurul patron care mai „investește” ceva în fotbalul nostru și că a plătit 1.5 milioane de euro lui Hagi pentru transferul lui Florin Tănase, puțini realizează că aceste „investiții” sunt de fapt o otravă care ucid încet fotbalul din România. Becali speculează doar pentru a obține milioanele de euro care îi provin din participarea în cupele europene și după cum a declarat el într-un interviu, singurul interes al său este „să facă bani, bani și bani”. Cât timp aceste speculații vor continua să fie profitabile, nu vom vedea investiții în juniori, infrastructură sau marketing. Cunoaștem mentalitatea românului, de ce să vrei să schimbi ceva? Las’ că merge și așa!

Be the first to comment on "Nu suntem mici. Suntem lipsiți de viziune."

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: