O nouă poveste olimpică

del potroMaria Esther Bueno Court, este numele sub care Colosseumul s-a deghizat pentru aproximativ 3 ore.

Dacă pe vremea împăraților romani Titus și Domitian, gladiatorii se luptau până la ultima picătură de energie spre deliciul publicului, de această dată, pe pământ brazilian, pretențioasa audiență a fost vrăjită de scânteile rezultate în urma ciocnirii rachetelor spaniolului Rafael Nadal și argentinianului Juan Martin del Potro.

Aflat la prima competiție după retragerea de la Roland Garros din cauza unei accidentări la încheietură, Nadal a dovedit încă o dată, dragostea ce o poartă pentru sportul pe care-l practică încă de la vârsta de 4 ani și a onorat atât competiția de simplu cât și cea de dublu. Și bine a făcut! Împreună cu bunul său prieten Marc Lopez, s-a impus în finală și a strecurat printre trofeele de Mare Șlem din vitrină sa și medalia de aur din cadrul probei de dublu.

Pe tabloul de simplu, Rafa a trecut, pe rând, de F. Delbonis, A. Seppi, G. Simon și de eroul local Thomaz Bellucci, pentru ca în semifinale, strălucirea medaliei ce străbătea orizontul să fie eclipsată de „Uriasul Bland”, cunoscut și ca Juan Martin del Potro.

Înainte de această partidă, spaniolul a petrecut pe teren nu mai puțin de 14 ore și 20 de minute, în 5 zile.

Cam așa s-a prezentat Rafael la startul acestui meci.

Adversarul sau, del Potro, și-a avut botezul de foc încă din prima rundă, unde a șocat întreaga lume cu victoria în 2 seturi în față numărului 1 mondial, Novak Djokovic. După ce a asurzit întreaga planetă cu ecoul unei astfel de victorii, argentinianul a dispus în următoarele tururi de J. Sousa, Daniel T. și de Bautista R.

Planul tactic a fost limpede pentru amândoi: Rafa Nadal trebuia să evite cu orice preț dreaptă năprasnică a argentinianului, astfel că a jucat obsesiv pe backhand-ul acestuia. De cealaltă parte, del Potro trebuia să-și fructifice la maximum atuul de care tocmai am vorbit, așa că a încercat să îl forțeze pe spaniol să îi trimită mingea cât mai des pe forehand.

Încercat serios fizic și deja cu o medalie la gât, Nadal nu a început prea grozav partida, cedându-și serviciul încă din primul game. În ciuda unui serviciu devastator, Delpo nu a reușit să-și păstreze avantajul pentru prea mult timp, astfel că spaniolul a egalat la 3. S-a mers cap la cap până la 6-5, moment în care Rafa a profitat de ezitările lui del Potro și a închis setul: 7-5.

Cu o dreaptă fenomenală funcționând la capacitate maximă și conștient că nu mai are nimic de pierdut, argentinianul a făcut din nou un break rapid pe care nu l-a mai cedat însă și și-a adjudecat setul cu 6-4. În ciuda procentajului mult mai scăzut al primului serviciu, Juan Martin nu i-a oferit nici o șansă de break rivalului său în setul secund. Nadal părea că resimte oboseala acumulată în ultimele zile, fiind apatic la retur.

Așa cum era normal, având în vedere valoarea jucătorilor, locul în finală avea să fie decis în urma unui set decisiv.

Mult mai încrezător în șansa sa, del Potro reușește să pună primul serviciu mai des în teren (70% procentajul, față de doar 50% în setul secund) și să creeze mai multă presiune. La 4-4 și 0-30, Nadal, total neinspirat tactic, alege să facă o scurtă, ajunsă fără prea mari dificultăți de argentinian, urmată de un lob ce a ieșit mult în afara terenului. Greșeală fatală speculată imediat: break la 15 și Juan se vedea la un singur game de o finală ce părea imposibil de atins în urmă cu câteva săptămâni.

Ca un gladiator decis să lupte până la capăt pentru viața și libertatea sa, Rafa refuză să aștepte lovitură de grație. După câteva scăpări ale lui Delpo, urmează un passing din alergare câștigător sinonim cu un ireal break la 0. Lupta continuă.

Acceptând provocarea de a realiza un break la 0, del Potro face pe nesimțite 3 puncte la rând și Nadal se vede din nou condus cu 40-0 pe serviciul său. Luându-și forța din privirile și uralele susținătorilor, Rafael reușește o revenire de senzație și își adjudeca game-ul.

Urmează un game de rutină și intrăm în tie-break.

Din nou un început foarte bun pentru Juan, care reușește imediat mini-break-ul, concretizat de două servicii în nota obișnuită a semifinalei. 3-0. De aici nimeni nu mai face niciun pas greșit pe propriul serviciu până la 6-4. În acest moment argentinianul are 2 mingi de meci, oricare din ele echivalând cu un bilet către marea finală. Și de această dată Rafa refuză să se predea fără luptă și reușește mult doritul mini-break. 6-5 și două servicii. Spaniolul își construiește bine punctul și pare că are o lovitură facilă din mijlocul terenului pentru a egala la 6, însă mingea plecată din forehand-ul său și încărcată cu toată speranța și suferința ce sălășluiau în interiorul ființei lui, plutește afară. Juan Martin del Potro devine astfel cel de-al 2-lea finalist al ediției din 2016 a Jocurilor Olimpice, după britanicul Andy Murray.

Așa s-a scris, cu sudoare, dorință, pasiune și suferință, povestea celui mai dramatic meci din acest turneu olimpic. Fericitul câștigător este simpaticul „urias”, care în ultimii ani a fost nevoit sa se lupte mai mult cu problemele de sănătate decât cu adversarii săi din circuit. Gustând de atâta vreme din amarul accidentărilor, Delpo a avut șansa să soarbă dulceața succesului din Cupa Victoriei. Lucru pe care l-a făcut cu lăcomia însetatului. Încercat atât de greu, argentinianul prețuiește acum, mai mult ca oricând, fiecare minut petrecut pe teren și fiecare izbândă.

La capătul unei astfel de confruntări, menite să-l satisfacă și pe cel mai mofturos epicurian, cu siguranță Zeul Tenisului nu a mai ridicat degetul mare, ci a aplaudat   picioare.

Be the first to comment on "O nouă poveste olimpică"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: