PSG – Barcelona. Dominare tactică de necontestat a francezilor

În manșa tur a optimilor din Uefa Champions League, francezii de la Paris Saint-Germain primeau vizita Barcelonei, în cea de-a noua confruntare directă.

Deși ambii tehnicieni purtau pe umeri o presiune suplimentară din cauza parcursurilor pline de ezitări din campionatele interne, mintea mai lucidă s-a dovedit a fi cea a lui Unai Emery, care a pregătit exemplar partida împotriva catalanilor, tranșând într-o mare măsură calificarea încă din primul meci.

Până la această partidă, Emery jucase 23 de meciuri împotriva Barcelonei: 1 victorie, 6 egaluri și 16 înfrângeri. O zestre împotriva caeria antrenorul francezilor a luptat cu tot dinadinsul și a făcut-o alegându-și perfect armele, mult mai bune acum, decât pe vremea când avea de dus aceeași bătălie, dar cu jucătorii Sevilliei.

Unai Emery a decis să trimită în teren următoarea formulă (4-2-3-1): Trapp / Meunier, Marquinhos, Kimpembe, Kurzawa / Verratti, Rabiot / Di Maria, Matuidi, Draxler / Cavani.

De partea cealaltă, Luis Enrique a mizat pe un 4-3-3, cu următoarea distribuție: ter Stegen / Sergi Roberto, Pique, Umtiti, Alba / Gomes, Busquets, Iniesta / Messi, Suarez, Neymar.

Jucând atât de multe meciuri în compania Barcelonei, Emery era familiarizat cu jocul spaniolilor și era conștient că pentru început trebuie să stopeze sau măcar să îngreuneze circulația atât de fluidă a balonului.

Pentru a realiza acest lucru, Unai le-a cerut jucătorilor săi un presing susținut și foarte avansat.

Indicație tactică ce a fost respectată cu religiozitate pe întreaga durată a disputei de jucătorii săi, care au dat dovadă de o pregătire fizică impecabilă, susținând un ritm sufocant pe întreaga durată a partidei.

Cu toate că această abordare a pus la grea încercare construcția Barcelonei, în unele momente aceasta reușea să treacă de acest val agresiv și să avanseze, în urma unui joc progresiv, în jumătatea adversă.

Acolo se loveau de altă problemă: organizarea defensivă ireproșabilă, jucătorii fiind conștienți în fiecare clipă de zona pe care trebuie să o acopere pentru a anula orice opțiune de pasă.

 

Cuplul de mijlocași centrali, Verratti și Rabiot au reușit să neutralizeze complet jocul lui Iniesta și al lui Messi, care s-a văzut nevoit, din pricina izolării, să coboare mult pentru a încerca să fluidizeze construcția echipei sale.

Dacă parizienii erau foarte atenți pe faza incipientă a construcției adverse, jucătorii lui Enrique erau mult mai neglijenți când venea vorba de acest aspect, lucru care le-a convenit de minune francezilor care au putut să combine cu lejeritate.

Date fiind aceste repere, PSG a dominat încă din startul partidei și a reușit să își creeze ocazii, concretizate în cele din urmă prin lovitura liberă executată de argentinianul Di Maria, care a reușit să profite de o breșă în zidul catalanilor, creată cu multă dibăcie de Kurzawa.

Fundașul stânga al francezilor nu s-a remarcat doar la această fază, el făcând per total un meci magnific și reprezentând o găselniță tactică de mare efect a lui Emery.

Fostul antrenor al Sevilliei, i-a cerut fundașului său lateral să între în centru de multe ori, atât pe fază defensivă, cât și pe fază ofensivă, așa cum o să vedem la golul 3.

Aici observăm cum Kurzawa își părăsește poziția naturală pentru a aglomera zona centrală și în general pentru a-l bloca pe Messi.

Nici argentinianul nu a reușit mare lucru în această partidă, însă acest lucru este tot meritul lui Unai și al elevilor săi, care în permanență se situau cu mare atenție între purtătorul balonului și Messi, pentru a-l împiedica să primească mingea.

Chiar și după deschiderea scorului, jocul a continuat în aceeași direcție.

Așa cum spuneam mai sus, pentru că Messi beneficia de o mare atenție din partea adversarilor, era nevoit să coboare mult pentru a se afla în posesia balonului.

Însă indiferent cât de mult cobora, în încercarea sa de a scăpa de presiunea parizienilor, el nu reușea să îl evite pe Rabiot, care l-a dominat fizic pe întreaga durată a partidei.

Un astfel de episod a fost premergător golului 2. Messi coboară în propria jumătate pentru a ajuta la construcție, Rabiot îl tatonează imediat și reușește să-i fure balonul.

Pentru că nimeni nu se aștepta ca tocmai argentinianul să piardă mingea într-o poziție atât de periculoasă, faza l-a prins avansat pe Jordi Alba, care nu a mai reușit să își ocupe poziția, lăsându-l nemarcat pe Draxler.

O parte din vină o are și Iniesta, care este foarte pasiv și nu încearcă nici un moment să recupereze balonul, mulțumindu-se să alerge în paralel cu Verratti,

permițându-i acestuia să paseze pe poziție viitoare lui Draxler, care îl învinge pe ter Stegen cu un șut plasat, majorând scorul.

Așa cum aminteam, traseul lui Kurzawa din banda stângă în centru a fost procedeul prin care Emery l-a surprins pe Enrique și le-a creat mari probleme băieților lui.

La golul 3, fundașul stânga parizian profită de o mare gaură în zona centrală

și îi pasează lui Di Maria, pe care îl găsește liber, după care atacă foarte bine spațiul dintre fundașii Barcelonei, împiedicându-l pe Pique să-l tatoneze pe argentinian, care scapă extrem de ușor de Iniesta (din nou lipsit de intensitate) și duce scorul la 3-o printr-o execuție superbă.

Golul 4, cel care a transformat înfrângerea dureroasă a spaniolilor într-una rușinoasă, este opera celuilalt fundaș lateral, Meunier.

Acesta se eliberează de adversarul direct printr-un artificiu tehnic și profită de spațiul existent între fundașii Barcelonei și mijlocașii acesteia.

Fiind descoperit, Umtiti nu se hotărăște dacă să-l atace decisiv sau să se retragă și să-i permită astfel să avanseze, așa că nu face nici una nici alta, decizie în urma căreia se creează un spațiu mare în spatele lui, atacat exemplar de Cavani și fructificat de Meunier printr-o pasă precisă.

Șut Cavani la colțul scurt și scorul devenea 4-0.

Partitură tehnico-tactică pregătită cu multă atenție și inteligență de Emery și executată cu multă siguranță de jucătorii săi.

Deși a luat un galben în minutul 3 și a avut infernala misiune de a îl stopa pe Messi, Rabiot a reușit nu mai puțin de 8 recuperări și terminând partidă cu 91% procentaj de reușită al paselor, în condițiile în care a alergat 11, 4 km, fiind al 3-lea din echipă.

Dincolo de Matuidi și Verratti, care și ei au făcut un meci tactic perfect, achitându-se de fiecare dată de sarcinile lor, aș vrea sa-l remarc pe Cavani, care tot meciul s-a jertfit în slujba echipei, arătând o prospețime de necrezut.

Test tactic picat de Enrique, care a părut incapabil să găsească un plan de rezervă și care, probabil, se va despărți, destul de curând, de gruparea blaugrana.

 

Be the first to comment on "PSG – Barcelona. Dominare tactică de necontestat a francezilor"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: