Ronaldinho: „Ibra, ți-ai făcut bagajul? Te iau cu mine la Milano!”

„Era începutul verii în anul 2010, iar Juan Laporta își dăduse demisia. Un nou președinte urma să fie ales și chestii de genul acesta creează întotdeauna agitație. Un tip pe nume Sandro Rosell a fost ales, el fusese vicepreședinte până în 2005 și prieten cu Laporta. Dar ceva s-a întâmplat, acum ei deveniseră dușmani, cel puțin așa se spunea. Oamenii erau îngrijorați și se întrebau dacă Rosell avea să renunțe la vechea administrație. Directorul sportiv Txiki Begiristain a demisionat și inevitabil mă întrebam: în ce măsură mă vor afecta aceste lucruri pe mine?

Laporta era cel care mă adusese la Barcelona pentru o sumă record și mă gândeam că poate Rosell vrea să demonstreze lumii ce investiție proastă făcuse predecesorul său. Mai multe ziare titrau că primul obiectiv al lui Rosell era să mă vândă deși jurnaliștii încă nu aveau idee de ceea ce se întâmplase cu adevărat între mine și Guardiola. Dar bănuiau că ceva este în neregulă, nu trebuia să fii un expert în fotbal ca să înțelegi. Eram nefericit și nu răspunsesem așa cum o făceam de obicei, pe teren. Mino Raiola, agentul meu, l-a sunat pe noul președinte pentru a rezolva această situație:

– Domnule președinte, Pep vrea să scape de Zlatan?

– Nu, nu, nici vorbă! Guardiola crede în el!

– Atunci de ce se comportă așa cu el?

Rosell nu a răspuns la această întrebare. El era nou venit în club și nu era pus în temă despre această situație care era tot mai nesigură. Câștigasem campionatul și eram în vacanță, o așteptasem foarte mult, voiam să mă detașez. Împreună cu Helena am plecat în L.A. În acea perioadă era Cupa Mondială, dar nu m-am uitat decât la câteva meciuri. Eram dezamăgit, Suedia nu era acolo și nu voiam să mă gândesc deloc la fotbal pentru o perioadă.

Zilele se scurgeau și în curând trebuia să mă întorc. Mă gândeam ce se va întâmpla, ce era de făcut? Era o singură soluție: puteam să cer să fiu lăsat să plec. Dar nu aveam de gând să renunț la visul meu din copilărie atât de ușor. Sub nici o formă! Am decis să muncesc ca un animal la antrenamente și să devin chiar și mai bun! Nu aveam de gând să mă las doborât atât de ușor, voiam să le demonstrez tuturor. Dar ce credeți că s-a întâmplat? Nu am avut timp să demonstrez nimic! De abia mă încălțasem pentru primul antrenament de la reunire când Guardiola m-a chemat să vorbim. Parcă era 19 iulie. Majoritatea jucătorilor încă nu se întorseseră de la Cupa Mondială, era o atmosferă calmă, iar Pep încerca să facă conversație, dar era nervos și nu părea că se simte în largul lui. Cu toate acestea încerca să fie politicos:

– Cum a fost în vacanță, Zlatan?

– A fost bine!

– Și cum te simți înaintea noului sezon?

– Mă simt bine, în formă. Vreau să dau totul!

– Tu…

– Da?

– Va trebui să te pregătești pentru ca vei fi rezervă!

Asta mi-a zis și era de abia prima zi. Presezonul nici măcar nu începuse, Guardiola nu mă văzuse jucând nici măcar un minut așa că am interpretat aceste cuvinte în singurul mod posibil: ca pe un atac personal!

– Bine, înțeleg! am răspuns eu.

– Și aș vrea să îți spun că l-am transferat pe David Villa de la Valencia!

David Villa era un super jucător, aici nu era nici umbră de îndoială. Era în forma vieții sale și fusese unul dintre starurile naționalei Spaniei alături de care câștigase Cupa Mondială, dar jucam pe posturi diferite. Nu înțelegeam ce legătură avea transferul lui cu mine.

– Ce părere ai despre asta? m-a întrebat Guardiola.

Inițial am vrut să răspund că nimic, dar apoi m-am gândit: de ce să nu îl testez pe Guardiola? Voiam să văd dacă problema lui cu mine era doar în ceea ce privește fotbalului sau chiar era ceva personal.

– Ce părere am despre asta?

– Da.

– Păi, voi munci și mai tare. Voi trage pentru un loc de titular. Te voi convinge că sunt suficient de bun!

În viața mea nu am spus mai multe minciuni unui antrenor. Filozofia mea este să las jocul meu să vorbească pentru mine. Mi se pare o tâmpenie să spui cuiva ceea ce vrea să audă. Ești plătit pentru ceea ce arăți pe teren, nu pentru ceea ce vorbești! Mă așteptam să îl aud spunându-mi:

– În regulă, atunci aștept să te văd la lucru!

În schimb el doar s-a uitat la mine și mi-a răspuns sec:

– Știu asta, dar ce este de făcut?

Era o tâmpenie! Bănuiam că el voia să mă enervez și să spun că nu am de gând să accept asta și că voi pleca! Era prea ușor, el voia să se spele pe mâini: Zlatan vrea să plece, nu este decizia mea, ci a lui! De obicei sunt un sălbatic, dar știu și când să mă controlez. Am realizat că nu am nimic de câștigat dacă spun că vreau să plec așa că m-am calmat și am plecat de acolo. Eram foarte furios, fierbeam! Dar acea discuție m-a făcut să realizez o chestie: că puteam să învăț chiar și să levitez, dar tot nu-i voi intra în grații! Și mă gândeam dacă voi fi în stare să vin în fiecare zi la antrenament și să îl văd pe tipul ăsta? Mă îndoiam.

Ne-am dus în Korea de Sud și în China pentru presezon. Am jucat câteva partide, dar asta nu însemna mare lucru. Cei mai importanți jucători încă nu se întorseseră de la Cupa Mondială. Eram în continuare oaia neagră, iar Guardiola stătea deoparte. Dacă voia ceva de la mine ruga pe altcineva să vină să îmi spună. În acest timp presa o luase razna. Toată vara subiectul „Ce se va întâmpla cu Zlatan?” ținuse prima pagină. Eram întrebat de fiecare dată aceleași lucruri: rămâi? pleci? ce vei face în continuare? Aceleași întrebări le primea și Guardiola. Cum credeți că răspundea?

– Nu, nu îmi place Zlatan și vreau să îl vindem!

Nici vorbă! Nu se simțea confortabil și începea cu nonsensurile lui:

– Zlatan își decide singur viitorul!

Aceste lucruri au început să mă irite și să mă enerveze din ce în ce mai mult. Mi-am dat seama că lucrurile au ajuns la un alt nivel. Perioada de transferuri începuse și mie îmi place acest joc, iar lângă mine îl aveam pe cel mai bun tip din lume la acest lucru: Mino Raiola! Am vorbit și am decis să jucăm tare!

În Korea de Sud m-am întâlnit cu Josep Bartomeu, noul vicepreședinte clubului. Mi- plăcut de el pentru că a fost sincer:

– Zlatan, daca ai oferte, te rog să le iei în considerare!

– Nu plec nicăieri! Sunt jucătorul Barcelonei și voi rămâne aici!

El a rămas suprins de răspunsul meu:

– Atunci cum vom rezolva această situație?

– Am o idee! am răspuns eu.

– Ce idee?

– Sună-i pe cei de la Real Madrid!

– De ce să îi sun pe cei de la Real?

– Pentru că dacă plec de la Barcelona vreau să mă duc la Real și tu poți face ca acest transfer să se întâmple!

– Glumești! a răspuns Bartomeu speriat.

– Nu, chiar deloc! Avem o problemă. Avem un antrenor care nu este suficient de bărbat să îmi spună că nu mă vrea aici. Eu vreau să rămân, dar dacă vrea să mă vândă să o spună, tare și clar! Iar singurul club la care voi pleca este Real!

M-am ridicat și am plecat. Zarurile erau aruncate. Eu am spus că vreau să plec la Real Madrid pentru că era o strategie, dar în realitate opțiunile mele erau Manchester City și AC Milan. Se vorbea tot mai des despre ceea ce se întâmpla la City, de noua conducere arabă și despre faptul că în câțiva ani va fi unul dintre cluburile de top din Europa. Dar eu aveam deja 29 de ani, nu aveam timp pentru un proiect de anvergură, iar banii nu erau importanți! Voiam să merg la o echipă care era în formă atunci și nici un club din Europa nu avea tradiția lui AC Milan.

Ceea ce a urmat a fost incredibil. Împreună cu Mino am pus la cale un plan pentru a pune presiune pe conducerea Barcelonei pentru a mă vinde pe o sumă mai mică. A urmat o întâlnire cu Rosell și ne-am dat seama încă de la început că mușcase momeala. El nu înțelegea dacă problema eram eu sau Guardiola. El a înțeles doar că situația nu mai avea rezolvare și că avea doar două opțiuni: să mă vândă cu orice preț sau să concedieze antrenorul! Dar a doua variantă ieșea din discuție, mai ales după succesul pe care Barcelona îl avusese cu Guardiola!

– Zlatan, să știi că  îmi pare rău că s-a ajuns aici! Dar asta este situația! Ai vreun club unde vrei să mergi?

– Da, Real Madrid!

– Nu se poate! Orice, dar nu asta!

Era zdruncinat, iar eu cu Mino am realizat imediat că era al nostru și că ne putem face jocul liniștiți.

– Real este singurul club unde vreau să joc. Acolo este Mourinho și vreau să lucrez cu el! Dar va trebui să îi contactezi tu și să stabiliți detaliile acestui transfer! Este în regulă?

Normal că nu era în regulă, iar Sandro Rosell se panicase. Clubul mă cumpărase pentru 70 de milioane de euro, iar el trebuia să amortizeze această investiție, dar dacă m-ar fi vândut la Real fanii probabil că l-ar fi împușcat! Nu era o situație plăcută pentru el! Nu mă putea păstra din cauza antrenorului, dar nici nu mă putea vinde rivalilor de o viață!

Real Madrid, Real Madrid. Doar asta spuneam. Asta era poziția noastră, dar noi eram deja în discuții cu Milan. Rosell era disperat, asta nu era bine pentru Barca, dar era excelent pentru Milan! Perioada de transferuri se încheia pe data de 31 august, iar pe 27 urma să jucăm un amical cu Milan pe Camp Nou! Deși nimic nu era stabilit presa zvonea, iar Galliani, președintele Milanului spunea că nu se va întoarce de la Barcelona fără Ibrahimovic!

În tribune suporterii afișaseră bannere pe care scria „Ibra, nu pleca!”. Toți ochii erau pe mine, dar cel mai important om din oraș în acel moment era Ronaldinho! Este un zeu în Barcelona, dar acum juca la Milan! Înaintea startului partidei pe ecran rulau imagini cu momentele sale cele mai bune în tricoul Barcelonei după care a urmat un tur de onoare!

Eram în vestiar și așteptam să intrăm pe teren. Mă simțeam ciudat. Auzeam fanii scandând, iar Guardiola ca de obicei nu se uita la mine și mă întrebam dacă acela era ultimul meu joc pentru Barcelona. Ronaldinho a bătut la ușa vestiarului și a intrat zâmbind așa cum o face de obicei. Toți se uitau la el.

– Ibra?

– Da!

– Ți-ai făcut bagajul? Sunt aici ca să te iau cu mine la Milano!

În acel moment toți au început să râdă! Chiar și înainte de lovitura de start continua să glumească cu acest lucru. Pe tunel toți marii jucători ai Milanului (Pirlo, Gattuso, Nesta sau Ambrosini) îmi ziceau:

– Ibra, trebuie să vii! Avem nevoie de tine!

Milan nu trecea printr-o perioadă bună. Inter dominase campionatul Italiei în ultimii ani, dar Milan voia să redevină echipa glorioasă de altă dată. Ulterior am aflat că mai mulți jucători, în special Gattuso, au pus presiune pe conducere:

– Aduceți-l pe Ibra! Avem nevoie de un câștigător în echipa asta!

Dar nu a fost ușor. Milan nu mai dispunea de resursele financiare de altă dată și indiferent de cât de disperat era Sandro Rosell totuși încerca să obțină cât mai mulți bani pe mine. Dorea în jur de 40-50 de milioane de euro. Dar Mino juca tare:

– Nu veți lua nimic, Ibra merge la Real, nu vrem să se ducă la Milan!

– Atunci 30 de milioane!

Timpul se scurgea, iar Rosell scădea suma de la o zi la alta. Galliani a venit și m-a vizitat la casa mea din munți. Galliani este un adevărat titan atunci când vine vorba de negociat, avusesem contact cu el când plecasem de la Juventus, iar atunci mi-a zis:

– Îți ofer asta sau nimic!

Juventus era în criză atunci și el se afla pe poziție de forță, dar acum lucrurile stăteau invers! Presiunea era pe el, nu se putea întoarce în Italia fără mine după ceea ce le promisese jucătorilor și fanilor lui AC Milan. Eu și cu Mino l-am ajutat și am scăzut din suma de transfer. Așa că acum i-am zis:

– Aceștia sunt termenii mei! Asta sau nimic!

A acceptat. Am bătut palma. Urma negocierea asupra prețului meu de transfer. Au contat trei factori: timpul, poziția Barcelonei și faptul că antrenorul nu mă dorea! Prețul final a fost de 20 de milioane de euro. 20! Din cauza unei singure persoane prețul meu a scăzut cu 50 de milioane de euro!

Din cauza problemei cu Guardiola clubul era nevoit să facă o înțelegere catastrofală. Reușisem 22 de goluri și 15 assist-uri în sezonul petrecut la Barcelona, dar cu toate acestea cota mea a scăzut cu 70%! A cui era vina? Sandro Rosell știa prea bine. Îmi amintesc momentul în care eu, Mino, Galliani, avocatul meu și Josep Maria Bartomeu ne aflam în biroul acestuia de pe Camp Nou și chiar înainte să semnez Rosell mi-a spus:

– Ibra, vreau să știi că fac cea mai proastă afacere din viața mea! Te vând aproape gratis!

– Acesta este prețul unui magement defectuos!

– Știu, ai dreptate! Situația aceasta nu a fost gestionată corect!”

Zlatan Ibrahimovic – Eu sunt Zlatan!

Be the first to comment on "Ronaldinho: „Ibra, ți-ai făcut bagajul? Te iau cu mine la Milano!”"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: