Ruud van Nistelrooy: „Îmi pare rău!”

„Era o noapte geroasă în ianuarie 2010 și mă aflam acasă atunci când am primit un mesaj pe telefonul mobil:

Nu știu dacă îți mai aduci aminte de mine, dar aș vrea să te sun! 

Era Ruud van Nistelrooy. Mă întrebam ce o fi vrând așa că i-am spus soției mele Cathy:

– Hmmm..a plecat acum 4 ani de zile.

– Poate că vrea să se întoarcă la United, mi-a răspuns ea.

– Nu fi naivă!

Nu bănuiam ce ar dori Ruud. Dar i-am răspuns la mesaj:

OK, sună-mă!

M-a sunat. La început, politețurile. Apoi a trecut la subiect:

– Sir, vreau să îmi cer scuze pentru comportamentul pe care l-am avut în ultimul meu an la United!

Îmi plac oamenii care sunt capabili să își ceară scuze. Am admirat întotdeauna acest lucru. În societatea modernă oamenii uită adesea să spună „Îmi pare rău!”. Fotbaliștii sunt cocoloșiți de către manageri, club, media, agenți sau prieteni care le spun mereu cât de buni sunt așa că întodeauna este plăcut să vezi că există unul dintre ei care pune mâna pe telefon pentru a-și cere scuze.Ruud nu mi-a dat nici o explicație. Poate că ar fi trebuit să profit de acea ocazie și să îl întreb, dar am considerat că este mai bine să las lucrurile așa. Știam că sunt câteva echipe din Premier League care îl doreau, dar nu înțelegeam motivul pentru care el voia să vorbească cu mine. Nu avea nevoie să își repare relația cu Manchester United ca să poată juca la un alt club din Anglia. Probabil era un sentiment de vinovăție care îl urmărise în ultimii ani. Însă un lucru era clar: Ruud era acum o persoană mult mai matură!

Primul semn al deteriorării relației cu Ruud a fost în momentul în care a început să se ia tot timpul de secundul meu, Carlos Queiroz, din cauza lui Cristiano Ronaldo. Au fost niște mici confruntări între ei, dar nimic ce nu putea fi ținut sub control. Apoi Ruud a început să se lege de Gary Neville, dar în comparație cu Ronaldo, Gary era pregătit pentru asta și a câștigat confruntarea cu Ruud. Spre finalul sezonului au mai fost câteva altercații, iar majoritatea erau între Ruud și Ronaldo.La finalul sezonului anterior, 2004-2005, jucasem finala Cupei Angliei împotriva lui Arsenal, iar van Nistelrooy făcuse un meci îngrozitor. În ziua de miercuri de dinaintea finalei agentul său, Rodger Linse, l-a contactat pe David Gill și i-a spus că Ruud vrea să plece. David i-a spus că sâmbătă urmează finala și că poate nu este cel mai potrivit moment în care principalul nostru vârf de atac să spună că vrea să plece. David l-a întrebat de ce vrea să plece, iar agentul lui Ruud i-a spus că olandezul crede că echipa a stagnat și că nu va reuși să câștige Liga Campionilor. Acesta era de părere că nu vor avea rezultate în Europa cu jucători tineri precum Rooney sau Ronaldo.

Problemele incepuseră în al doilea său an la United când a vrut să își reînnoiască contractul. El a cerut o clauză specială în contract care să îi permită să plece la Real Madrid în cazul în care aceștia plăteau o sumă de bani. M-am gândit foarte mult la acest lucru, dar instinctul îmi spunea că fără această concesie din partea mea van Nistelrooy nu ar fi vrut își prelungească contractul, dar dacă acceptam practic îl puneam pe el pe o poziție de forță. Așa că am acceptat clauza pentru suma de 35 de milioane de lire sterline. Ne-am gândit că această sumă va ține departe multe echipe, inclusiv pe Real Madrid. I-am spus lui David:

– În cazul în care ei vor plăti această clauză măcar vom avea consolarea că ne-am dublat banii. Dacă nu vor plăti îl vom avea pe Ruud încă doi ani, iar în acel moment el va împlini 29 de ani și ne vom putea permite să ne despărțim de el!

După finală David l-a sunat pe Rodger și a programat o întâlnire cu Ruud și cu mine. Poziția noastră era una puternică pentru că Real Madrid nu voia să plătească cele 35 de milioane de lire sterline pentru Ruud. Asta era evident și cred că acesta era motivul pentru care Ruud a cerut să plece. Dacă Real era de acord să plătească această sumă Ruud nu avea de ce să mai solicite acest lucru. El voia să ne forțeze mâna pentru a scădea din suma de transfer. Proastă idee!

Așa că ne-am întâlnit. Principalul lui argument era faptul că nu poate să aștepte că Ronaldo și Rooney să crească și să se maturizeze.

– Dar sunt jucători foarte buni, i-am spus lui Ruud. Tu ar trebui să fii un lider pentru ei și să îi ajuți! Uite, vom mai aduce jucători buni și în această vară și vom reveni la nivelul nostru obișnuit. Nu ne face plăcere să pierdem finale și să nu câștigăm campionatul! Când construiești o echipă este nevoie de multă răbdare. Nu doar eu, cât și voi, jucătorii, cu toții trebuie să avem răbdare și încredere! Asta va deveni o echipă bună!

El m-a înțeles și ne-am strâns mâna. În perioada de transferuri din ianuarie a acelui sezon i-am adus pe Vidic și Evra. În Cupa Ligii jucasem cu Louis Saha titular în toate meciurile. Atunci când ne-am calificat în finală i-am spus lui Ruud:

– Uite, nu ar fi corect față de Saha să nu joc cu el titular. Știu că îți place să joci în finale. Sper că voi reuși să îți acord și ție câteva minute.

În partida din finală contra celor de la Wigan controlam jocul și am simțit că este o ocazie bună pentru a le da șansa să joace lui Vidic și Evra, dar erau ultimele două schimbări pe care le puteam face. M-am întors către Ruud și i-am zis:

– O să le dau și lor ocazia să joace.

Voiam să vadă și ei cum este să câștigi ceva cu Manchester United.

– You mother*****! mi-a zis Ruud.Îmi voi aminti mereu cum m-a înjurat. Nu îmi venea să cred! Carlos Quieroz s-a întors către el și i-a spus să se controleze. Dar acela a fost sfârșitul relației noastre. Mi-am dat seama că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel între noi din acel moment. Și-a aruncat ghetele și a plecat la vestiar. După acel incident comportamentul lui a devenit din ce în ce mai rău.

Aveam de disputat ultimul joc din acel sezon acasă împotriva celor de la Charlton și aveam nevoie de victorie. Saha era accidentat, dar cu toate acestea știam că nu mă pot baza pe Ruud. Carlos s-a dus la el în cameră și i-a spus că nu este în lot pentru acea partidă.

Tatăl lui Ronaldo decedase recent. În săptămâna de dinaintea jocului van Nisterlrooy s-a luat de Ronaldo la antrenament și i-a spus:

– Ce ai de gând să faci? Să te duci să te plângi tatălui tău?

El se referea la Carlos, nu la tatăl lui Ronaldo. Nu s-a gândit la ceea ce a spus. Ronaldo s-a supărat și a sărit la bătaie, iar noi am sărit să îi despărțim. Carlos de asemenea a fost deranjat de acel comentariu. Cristiano era un tânăr care își pierduse tatăl așa că amândoi fiind portughezi erau destul de apropiați. Întregul episod a fost foarte trist. Nu înțelegeam de ce se schimbase Ruud atât de mult. M-am gândit că poate acesta era modul lui de a ne forța mâna pentru a-l lăsa să plece. Era păcat, cifrele sale erau de-a dreptul senzaționale. Era unul dintre cei mai buni marcatori din istoria clubului!

[…]

Ruud era genul de vârf care domina careul. De fapt era unul dintre cei egoiști atacanți pe care i-am văzut vreodată! Dacă ar fi să îi compar pe toți marii atacanți pe care i-am antrenat de-a lungul timpului (Andy Cole, Eric Cantona, Ole Gunnar Solskjær, van Nistelrooy, Rooney) aș spune că Ruud a fost cel prolific dintre toți! Este păcat lucrurile s-au terminat așa între mine, el și Manchester United!”

Alex Ferguson – Autobiografia mea

1 Comment on "Ruud van Nistelrooy: „Îmi pare rău!”"

  1. orice jucator greseste la un moment dat asta este la inceput sigur chestia asta se intampla doar la jucatori ca la antrenori mai putin

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: