Să-l ai pe cel mai bun nu e suficient

15896116_10155123717964305_8822766782026397439_o

Criza Barcelonei nu este un eveniment recent. Aflată într-o dispoziție de joc incoerentă încă din aprilie, formația blaugrana a ieșit în evidență doar prin sclipirile nenumărate ale lui Messi din 2016, precum și startul lui 2017. Cu toate acestea, argentinianul nu e jucător de tenis și depinde de colegii săi într-o măsură fundamentală.

Nu voi da timpul înapoi să scriu despre cum era Barcelona să piardă totul în doar câteva săptămâni, în ediția precedentă de campionat. Tactic, fanii Barcelonei au fost protagoniștii unor deziluzii monumentale cu Enrique pe bancă. Au fost alături de el și la cele 8 trofee în 2 ani, ce-i drept. Dar nu la numărul de cupe se rezumă filozofia Barcelonei. Cel puțin nu cea căreia Johan Cruyff i-a potrivit o aură impozantă. „Mes que un club” are conotații speciale pentru fiecare suporter în parte, dar elementele comune sunt și vor rămâne primordiale în ochii tuturor fanilor. Estetic, Barcelona a alternat momentele ridicole, cu cele fantasmagorice. Oricât de tare s-ar contura „Hater” deasupra capului meu, voi spune asta: Lucho nu i-a învățat pe Iniesta, Messi sau Suarez să creeze acțiuni rapide și efervescente. Nici n-aș zice că n-are vreun merit dar băieții lui se cam descurcă singuri de prea multă vreme.

15975083_10155123718324305_4803444604086363442_o

Ajungând și-n prezent, subliniez apatia tactică pe care antrenorul Barcelonei o întruchipează. Eternul 4-3-3 și modulul liniar pe care toți l-au restudiat. În perioada Barcelona, jocul celor doi interi, Xavi și Iniesta era fundamental, iar lui Messi nu-i rămânea decât să se ocupe ultimii 20 de metri. În prezent, pe partea lui Messi nu mai este Dani Alves, iar Rakitic și Andre Gomes se întrec între ei care-i mai ieșit din formă și nefolositor. Portughezulului parcă-i este rușine să ia decizii, să contribuie la joc, iar inspariția lui Rakitic parcă a rămas blocată la finala cu Juventus, din 2015. De atunci a trecut destul de mult dar Lucho se pare că nu-și dă seama că fotbalul poate fi abodat și altfel. I-a dat de înțeles croatului că nu mai are încredere în el dar a uitat că e un băiat în lot care n-a dezmăgit niciodată când a intrat, Rafinha. Pe acel post e folosit cu preponderență Andre Gomes, care-și poate număra contestatarii pe degetele mâinilor tuturor celor prezenți la meciurile de pe Camp Nou, după fiecare minut jucat.

15895741_10155109146979305_2415372444174211952_o

„Sistemele de joc sunt doar niște numere de telefon”. Asta spunea Pep când era la Bayern și tind să fiu de acord. Cu toate acestea, Luis Enrique rămâne la obsedantul 4-3-3 nu doar în teorie ci și în practică. Dacă în primă fază a acordat un plus de vitalitate jocului catalanilor printr-un stil mult mai concentrat pe poartă și pe acțiuni directe, în 2017 nimic nu e nou. Pierderea unui om de bază la mijlocului terenului și înlocuirea cu un altul la fel de absent îl obligă pe Messi să coboare și să ocupe o poziție mult mai centrală, între Busquets și Suarez dar și cu 7-8 adversari în spatele mingii. Prin acoperirea mijlocului terenului de către argentinian, banda dreaptă rămâne inutilizabilă, Sergi Roberto și Rakitic/Andre Gomes ilustrând multe carențe în duelurile decisive. Flancul stâng nu compensează nici ea momentele moarte din jocul catalanilor, Neymar fiind înr-o letargie acută, forma sa din acest sezon ridicând multe semne de întrebare. Nici din spate nu mai vin mingile cu aceeași profunzime și claritate. Andres Iniesta și-a pierdut din constanță, deși sclipirile de geniu rămân fundamentale în jocul său. Cum să funcționeze jocul Barcelonei când banda dreapta este setată pe pasa înapoi sau în lateral, iar din stânga Neymar pierde mai multe mingi decât primește?!



N-am văzut în cazul lui Enrique să forțeze un 3-4-3 sau 3-5-2, unde îi poți da minute și lui Paco Alcacer. 4-1-4-1 e o alternativă care-ți propune destule soluții și idei, dar nu intră și-n planurile principalului Barcelonei, aceste mișcări tactice. Dacă tot vorbim de mutări și noutăți, n-ar trebui să trec mai departe fără să mă întreb de ce Umtiti nu e primul om din apărare pe care Lucho îl trece pe hârtie când face primul 11?! Un fundaș versatil care poate acoperi zone mari de teren și care poate da randament și ca fundaș stânga într-un sistem de 3 apărători. Francezul nu ezită să paseze doar înainte și este mereu cu privirea pe sus, căutând soluții pentru un nou atac, cu fiecare acțiune. Sunt conștient ca trofeele nu se câștigă doar fiind spectaculos, dar fanii Barcelonei au fost obișnuiți cu anumite aspecte pe care Enrique le evită și, deși sunt adeptul unei idei clare, antenorul este cel mai important om din angrenajul unei echipe, meritele lui Lucho sunt minuscule. Depinde total de Messi anul acesta, iar în sezoanele trecute, MSN a făcut cam tot. Nu vine cu nimic nou, e același traseu, aceeași echipă, aceleași schimbări. Meritul lui pentru acea triplă și pentru cele două treimi din sezonul precedent, ce au asigurat eventul, a fost unul psihologic mai mult. Prin uzura creată de acest neschimbat modul, Suarez își pierde din eficacitate, rolul său fiind mult subminat.

15844564_10155109145384305_1123120511769033335_o

În titlu scriam despre cel mai bun. Messi nu și-a pierdut strălucirea dar această caracteristică este privită printr-un geam aburit, în ultimele luni. Prins în degringolada jocului Barcelonei, Leo nu reușește să iasă în prim-plan decât individual. Conexiunea cu Neymar este șubredă, iar cu Suarez nu prea se mai vede pe teren. Izolat de cele mai multe ori, atacantul uruguayan nu apucă să-și creeze două acțiuni pe meci. Messi coboară prea mult și doar momentele ca-n meciul cu Espanyol îi evidențiază supremația. Marea problemă o reprezintă și dependența acută care-l presează pe Messi. Fiind nevoit să decidă totul de unul singur, acesta conștientizează că acest element nu poate fi constant și nevoia de susținere, nu doar morală, din partea colegilor este permanentă. Barcelona poate fi ucigătoare și cu Messi în rol de număr 8 dar este condiționată de prezența unui coechipier care să completeze zona de acțiune pe care a făcut el istorie dar și cu un Neymar mult mai implicat și mai abil.

Fără să caut să-mi atribui un rol de prezicător, am spus înaintea sezonului că o văd pe Barcelona ocupând un loc 4 în condițiile rămânerii lui Enrique și se pare că după turul de campionat, pronosticul meu capătă veridicitate. Îmi doresc să mă fi înșelat și să se producă un nou șoc care să declașeze MSN-ul, cum a fost episodul de la San Sebastian, din urmă cu doi ani.

Daca apreciezi articolul urmareste si distribuie blogul CATENACCIO.RO pe facebook.

Be the first to comment on "Să-l ai pe cel mai bun nu e suficient"

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: